ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1389/2016

Decizia nr. 1389/2016

Asupra cauzei penale de față,

În baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 87 din 19 septembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de petentul A., cu privire la încheierea

din data de 05 februarie 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/42/2015.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Ploiești a reținut următoarele:

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 05 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/42/2015, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A., împotriva Ordonanței nr. 617/P/2015 din data de 17 noiembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a Ordonanței nr. 257/II/2/2015 din data de 11 decembrie 2015 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata B.

Prin aceeași încheiere, s-a menținut soluția dispusă prin actele atacate, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

La data de 28 martie 2016, petentul a formulat contestație la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/42/2015.

Prin Încheierea nr. 573 din 22 aprilie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea contestației formulate de petentul A. la Curtea de Apel Ploiești, reținând, în esență, că această instanță este competentă raportat la temeiul de drept invocat de petent.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/42/2016.

Deși a fost legal citat în cauză, cu mențiunea să precizeze clar obiectul cererii, temeiul de drept și eventualii intimați din cauză, petentul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar înscrisuri cu aceste precizări.

În aceste condiții, Curtea a reținut că petentul a arătat în cererea inițial înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție că formulează contestație la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În motivarea contestației, petentul a arătat că a solicitat audierea a doi martori în Dosarul nr. x/42/2015 aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, însă aceștia nu au fost audiați.

Analizând actele din Dosarul nr. x/42/2015, Curtea a reținut că acest dosar a avut ca obiect plângerea formulată de petent împotriva Ordonanței nr. 617/P/2015 din data de 17 noiembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a Ordonanței nr. 257/II/2/2015 din data de 11 decembrie 2015 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata B.

Potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (5)

1

C. proc. pen., atunci când judecătorul soluționează o plângere formulată în temeiul art. 340 C. proc. pen., acesta verifică soluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

În cauza de față petentul nu a arătat ce anume nelămuriri s-au ivit cu privire la încheierea pronunțată în Dosarul nr. x/42/2015 ori dacă există vreo împiedicare la executarea acestei încheieri, având în vedere temeiul juridic invocat de acesta.

Împotriva acestei sentințe penale contestatorul A. a formulat contestație.

În esență, contestatorul a arătat că nici Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și nici Curtea de Apel Ploiești, nu au dispus, cu ocazia soluționării plângerii împotriva Ordonanței nr. 617/P/2015 din data de 17 noiembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a Ordonanței nr. 257/II/2/2015 din data de 11 decembrie 2015 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, audierea martorilor C. și D., depozițiile acestora fiind necesare pentru aflarea adevărului.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., „contestația împotriva executării hotărârii penale, se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei."

Contestația la executare reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării unei hotărâri definitive și nu o cale extraordinară de atac, care să permită repunerea în discuție a situației de fapt, administrarea unor probe noi sau reaprecierea probelor deja administrate.

În speță, Înalta Curte constată că, în esență, contestatorul solicită administrarea unor probe noi într-o cauză soluționată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 05 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/42/2015, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A., împotriva Ordonanței nr. 617/P/2015 din data de 17 noiembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a Ordonanței nr. 257/II/2/2015 din data de 11 decembrie 2015 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata B.

În raport de dispozițiile legale sus menționate, se apreciază că aspectele invocate de către petent nu se circumscriu vreunui caz de contestație la executare dintre cele reglementate expres și limitativ de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen.

, astfel încât soluția de respingere a cererii formulate de acesta de către Curtea de Apel Ploiești, prin sentința penală atacată este legală.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 87 din 19 septembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 87 din 19 septembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2016.