ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 556/2018

Deliberând asupra contestației formulată în cauză, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală . 29 din 14.03.2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018 s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva executării silite a încheierii de ședința din camera de consiliu din data de 31.10.2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2017.

Pentru a pronunța această soluție, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că prin încheierea din camera de consiliu din data de 31.10.2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești în dosarul penal nr. x/2017, s-au dispus următoarele:

În baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva Ordonanței nr. 229/P/2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și împotriva Ordonanței nr. 152/II/2/2017 din data de 18 septembrie 2017 pronunțată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. În baza art. 275 alin. (5) C. proc. pen. a fost obligată petenta la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. a fost obligată petenta la plata sumei de 2000 lei către intimat reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, petenta A., inițial la Secția I Civilă din cadrul Curții de Apel Ploiești în dosarul nr. 16.42.2018, la data de 09.01.2018.

Prin încheierea din data de 29 ianuarie 2018 pronunțată de Secția I Civilă a Curții de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2018 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul S.C.P.E.J. B. și C. cu privire la încheierea din camera de consiliu a judecătorului de cameră preliminară din 31.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017 în favoarea Secției Penale și pentru cauze cu minori și de familie.

La data de 31 ianuarie 2018 cauza a fost înregistrată pe rolul Secției penale și pentru cauze cu minori și de familie din cadrul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/42/2018* fiind repartizată aleatoriu la data de 15.02.2018 complet 4FPa.

Curtea de apel, examinând încheierea contestată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor legale incidente în cauză, în raport de criticile invocate de către contestatoare, dar și din oficiu sub toate aspectele, a constatat că este neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A., pentru următoarele considerente:

Așadar, prin încheierea din data de 31.10.2017 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Secției penale și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017 constatând că petenta A. a căzut în pretenții, în baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen., în mod corect s-a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 2.000 lei către intimat reprezentând onorariu de avocat.

Contestatoarea A., a formulat contestație împotriva încheierii din data de 31.10.2017, iar in fața instanței de judecată, având personal cuvântul a arătat că a formulat contestație cu privire la cuantumul onorariului avocatului, în sumă de 2.000 lei care, în opinia sa, este total în discordanță cu activitatea prestată de acesta, apreciind că potrivit dispozițiilor legale instanța de judecată este în măsură să cenzureze acest onorariu de avocat.

Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate, Curtea de apel a constatat că aceasta nu se regăsește printre cazurile menționate de art. 598 C. proc. pen., fapt pentru care art. 451 C. proc. civ., care constituie procedura de drept comun, prevede la alin. (2) că dispozițiile C. proc. civ. se aplică și în alte materii în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare.

Așadar, chiar dacă dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, Curtea nu a considerat oportună reducerea onorariului acordat în cauză, deoarece disp. art. 451 alin. (2) C. proc. civ. se referă la judecătorul fondului cauzei și într-o eventuală contestație ca și cale de atac.

În același timp, analizând închirierea din ședință din camera de consiliu din 31.10.2017, cât și înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea a constatat că avocatul ales, în conformitate cu împuternicirea avocațială nr. x din 13.10.2017, făcea parte din Baroul Dâmbovița, iar din considerentele încheierii mai sus menționate, instanța a constatat că s-au efectuat acte și lucrări de urmărire penală la care avocatul a fost prezent, fiind necesară și deplasarea acestuia din județul Dâmbovița în județul Prahova, același avocat fiind prezent și în fața instanței de judecată la soluționarea plângerii formulate de petenta A.

Raportat la cele mai sus menționate, Curtea a constatat că onorariul în cuantum de 2.000 lei nu este vădit disproporționat raportat la activitatea prestată de avocatul ales și a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoare.

Împotriva sentinței penale nr. 29 din 14.03.2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat contestație A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 27 aprilie 2018, fiind fixat termen aleatoriu la data de 12 iunie 2018.

În dezbateri, contestatoarea A. a contestat sentința pronunțată în cauză prin prisma cuantumului onorariului de avocat stabilit de instanță, susținând că este vădit disproporționat cu activitatea desfășurată de avocat, nefiind avută în vedere hotărârea nr. 272/2017 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România.

În motivele scrise, depuse la dosar, contestatoarea a susținut că judecătorul de cameră preliminară care a soluționat dosarul nr. x/2017 nu a cenzurat onorariul de avocat, precizând că acesta nu a întreprins niciun act de procedură cu excepția asistenței și reprezentării la termenul din 31.10.2017 la Curtea de Apel Ploiești. În drept, a invocat dispozițiile art. 598 și următoarele din C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând contestația în raport de dispozițiile legale incidente și de motivele invocate, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare nu reprezintă o cale de atac, ci o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive, nefiind posibil a se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal, și nu modul de soluționare a cauzei.

În speță, contestatoarea critică cuantumul onorariului avocațial, în sumă de 2.000 lei, stabilit prin încheierea din data de 31.10.2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2017. Prin hotărârea atacată (sentința penală nr. 29 din 14.03.2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018, instanța a apreciat că nu se regăsește printre cazurile prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen. și, analizând-o prin prisma dispozițiilor de drept comun (art. 451 alin. (2) C. proc. civ.), nu a considerat oportună reducerea onorariului acordat în cauză, considerând că nu este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat.

Examinând cauza în raport de specificul contestației la executare, Înalta Curte constată că prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal nu se pot invoca motive privitoare la modalitatea de stabilire a cuantumului onorariului avocațial, despre care se susține că nu au fost acordat în concordanță cu activitatea prestată de avocat. Motivele avansate de contestatoare reprezintă aspecte ce vizează soluționarea pe fond a cauzei și nu pot fi invocate pe calea contestației la executare, neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 598 C. proc. pen. Ca atare, este nefondată contestația la executare prin care se tinde a se soluționa o problemă de fond, rezolvată cu autoritatea de lucru judecat, cum este onorariul avocațial stabilit de instanță.

De altfel, și practica judiciară s-a exprimat în legătură cu caracterul propriu al contestației la executare și, prin similitudine, se observă că s-a respins contestația la executare prin care se solicita recalcularea sumelor confiscate prin decizia de condamnare, reținându-se că această cerere nu reprezintă o nelămurire care să împiedice punerea în executare a hotărârii, ci o critică de fond, ce pune în discuție legalitatea și temeinicia acesteia, aducând atingere autorității de lucru judecat (decizia penală nr. 83 din 20.01.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 425<SUP>1</SUP> alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de A. împotriva sentinței penale nr. 29 din 14.03.2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de A. împotriva sentinței penale nr. 29 din 14.03.2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2018.