ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 409/2017

Decizia nr. 409/2017

Asupra cauzei penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/42/2016 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva încheierii din 18 august 2016 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/42/2016.

A fost obligat contestatorul la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, respectiv către intimata B..

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Ploiești a reținut următoarele:

Prin încheierea din 18 august 2016, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/42/2016, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 356/P/2016 din 19 mai 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, menținută prin Ordonanța nr. 89/II/2/2016 din 21 iunie 2016 a procurorului general al aceleiași unități de parchet.

Împotriva acestei hotărâri, petentul A. a formulat contestație, calea de atac promovată fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin Încheierea nr. 1327 din 12 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Ulterior, împotriva aceleiași încheieri, petentul a formulat contestație în anulare, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, invocând generic ca temei de drept dispozițiile art. 426 C. proc. pen.

Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate de contestatorul-petent A., Curtea de Apel Ploiești a constatat că aceasta este inadmisibilă, motivat de următoarele considerente:

Potrivit art. 426 alin. (1) C. proc. pen. "împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare" în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

În speță, contestația în anulare formulată de A. vizează o încheiere de ședință din 18 august 2016 prin care nu s-a soluționat fondul cauzei în sensul dispozițiilor art. 426 alin. (1) C. proc. pen., ci a vizat o plângere formulată de petentul A. împotriva ordonanței procurorului prin care s-a dispus clasarea cauzei.

Prin urmare, contestația în anulare formulată generic, în temeiul dispozițiilor art. 426 C. proc. pen., fără a se indica vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, a fost apreciată de curtea de apel ca fiind inadmisibilă, deoarece nu a fost formulată împotriva unei hotărâri prin care să se fi soluționat fondul cauzei.

Împotriva încheierii din 6 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat contestație petentul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 17 martie 2017.

Preliminar analizării contestației formulate de petenta SC C. SRL, Înalta Curte arată că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 C. proc. pen., rezultă că, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu prevăzută de art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse vreunei căi de atac.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen. referitoare la calea de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că petentul A. a formulat contestație împotriva încheierii din 6 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petent împotriva încheierii din 18 august 2016 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/42/2016.

În raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că, petentul a declarat o cale de atac împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III și III

1

C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, formulată de contestația declarată de petentul A. împotriva încheierii din 6 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de petentul A. împotriva încheierii din 6 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul-petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2017.

Procesat de GGC - CL