ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2308/2015

Decizia nr. 2308/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamantul A. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să pronunțe o hotărâre prin care să fie obligată pârâta la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în Dosarul nr. x/FFCC pentru suma de 5.851.230 lei, conform raportului de evaluare întocmit la data de 21 iulie 2011 de către SC B. SRL, pentru terenul în suprafață totală de 44,11 ha situat în comuna Pitești, județul Argeș, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii definitive.

Curtea de Apel Pitești a admis în parte acțiunea reclamantului A. obligând pârâta Comisia Centrală la emiterea titlului de despăgubire în Dosarul nr. x/FFCC/2009, sub sancțiunea unei penalități de 100 lei/zi de întârziere.

Reclamantul a formulat o cerere de învestire cu formulă executorie a Sentinței civile nr. 21/F-CONT din 18 ianuarie 2012 pe care Curtea de Apel Pitești a respins-o ca fiind nefondată.

Prin cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței nr. 21/F-CONT din 18 ianuarie 2012, reclamantul a solicitat lămurirea întinderii dispozitivului sentinței mai sus amintite prin menționarea pârâta trebuie să emită titlu de despăgubire potrivit prevederilor art. 41 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 165/2013.

Prin cererea precizatoare a acțiunii inițiale, reclamantul a solicitat instanței admiterea cererii de lămurire a dispozitivului prin menționarea în cuprinsul dispozitivului în sensul obligării pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în Dosarul nr. x/FFCC/2009 în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu respectarea principiilor acordării de despăgubiri juste și echitabile și neplafonării despăgubirilor, în conformitate cu art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005, restul dispozițiilor sentinței cu privire la sancțiunea unei penalități de 100 lei/zi de întârziere urmând să rămână aceleași.

Prin Încheierea din data de 15 mai 2014, instanța a respins cererea formulată și precizată de reclamantul A.

Instanța a reținut că dispozitivul Sentinței nr. 21 din 18 ianuarie 2012 este clar, obligând pârâta CCSD la emiterea Deciziei privind titlu de despăgubire în Dosarul nr. x/FFCC/2009, sub sancțiunea unor penalități.

De asemenea, instanța a mai reținut că lămurirea dispozitivului nu se poate face decât în considerarea împrejurărilor existente la data pronunțării acestuia, iar nu pe baza unei legi intervenite ulterior, ce nu putea fi avută în vedere la pronunțare.

Împotriva Încheierii din data de 15 mai 2014, reclamantul A. a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Curtea de Apel Pitești în mod corect a reținut că dispozițiile prevăzute de art. 281

1

C. proc. civ. sunt aplicabile atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acestea cuprinde dispoziții potrivnice.

Totodată, în mod corect, instanța a reținut faptul că, în cauză, dispozitivul Sentinței nr. 21 din 18 ianuarie 2012 este clar, obligând pârâta CCSD la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire în Dosarul nr. x/FFCC/2009, sub sancțiunea unor penalități.

Recurentul-reclamant, așa cum a reținut și Curtea de Apel Pitești prin Încheierea din data de 15 mai 2014, prin cererea formulată a solicitat ca instanța să se pronunțe cu privire la modul cum se va executa sentința, dată fiind intervenirea unei legi ulterioare pronunțării acesteia, Legea nr. 165/2013.

Or, trebuie subliniat faptul că lămurirea dispozitivului nu se poate face decât în considerarea împrejurărilor existente la data pronunțării acestuia, iar nu pe baza unei legi intervenite ulterior, ce nu putea fi avută în vedere la pronunțare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. prin mandatar C. împotriva Încheierii din 15 mai 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN