ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 87/A/2016

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. x/F/CC/CP din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Încheierii penale nr. x/F/CC/CP din 12 noiembrie 2015 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2015.

Pentru a se pronunța astfel, judecătorul a constatat că, prin Încheierea nr. x/F/CC/CP din 12 noiembrie 2015, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiționara A. împotriva ordonanței din 17 august 2015, dispusă în Dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, având ca obiect clasarea cauzei privind plângerea penală formulată împotriva intimatului B. - ofițer de poliție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu în modalitățile normative prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.

S-a apreciat că, în cauză, nu este incident vreun caz de contestație în anulare, nici chiar cel invocat, respectiv art. 426 lit. a) C. proc. pen., care se referă la ipoteza în care judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când deși legal citată partea a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate.

De altfel, împotriva hotărârii atacate, respectiv o încheiere pronunțată în camera preliminară în condițiile art. 340 și urm. C. proc. pen., nu poate fi exercitată calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 1 februarie 2016, a formulat apel contestatoarea A., arătând că, în mod greșit, s-a reținut că nu se putea formula cale de atac împotriva Încheierii nr. x/F/CC/CP din 12 noiembrie 2015 a Curții de Apel Pitești. Astfel, a arătat că, deși textul de lege nu permite promovarea apelului împotriva unei astfel de încheieri, căile extraordinare de atac pot fi declarate, sens în care a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 733 din 29 octombrie 2015.

Totodată, a învederat că, atât în prezenta cauză cât și în Dosarul nr. x/46/2015, au fost încălcate dispozițiile art. 257 C. proc. pen. raportat la art. 2 alin. (2) și art. 153 alin. (1) C. proc. civ., citarea sa realizându-se cu doar trei zile înaintea termenului de judecată. În plus, magistrații învestiți cu soluționarea acestor dosare nu s-au pronunțat asupra aspectelor sesizate în cuprinsul plângerilor și celorlalte înscrisuri depuse.

La termenul din 10 martie 2016, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea apelului promovat de contestatoare,

raportat la dispozițiile art. 408 C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma excepției formulate, Înalta Curte constată că apelul promovat de contestatoarea A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, cererea introductivă de instanță este reprezentată de contestația în anulare formulată de

numita A. împotriva Încheierii penale nr. x/F/CC/CP din 12 noiembrie 2015 dată în Dosarul nr. x/46/2015 al Curții de Apel Pitești

, prin care, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentă împotriva Ordonanței nr. 90/P/2015 din 17 august 2015 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, încheiere definitivă în raport cu dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen. Așadar, dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 426-432 C. proc. pen., referitoare la calea extraordinară de atac a contestației în anulare, cu trimitere la art. 341 C. proc. pen.

Analizând dispozițiile cuprinse în Secțiunea 1 a cap. V din Titlul III C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile menționate la art. 426 C. proc. pen., iar dispozițiile art. 431 C. proc. pen. nu prevăd nicio cale de atac împotriva soluției pronunțate în faza examinării în principiu a admisibilității acestei căi extraordinare de atac. Mai mult, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen., după ce a fost depășită faza admisibilității în principiu, dacă găsește întemeiată contestația în anulare, instanța desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare. Totodată, dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că, în speța de față, nu sunt incidente dispozițiile art. 408 C. proc. pen., potrivit cărora sentințele sunt susceptibile de reformare prin calea de atac a apelului, dacă nu se prevede altfel, acestea referindu-se la sentințe nedefinitive, pronunțate în cursul judecății, iar nu în procedura guvernată de dispozițiile art. 341 C. proc. pen. ori într-o cale extraordinară de atac.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile textelor de lege anterior menționate, se constată că numita A. a declarat apel împotriva unei hotărâri definitive (încheiere definitivă, prin care s-a soluționat contestația în anulare îndreptată împotriva unei alte încheieri definitive

dată în temeiul art. 341 alin. (6) C. proc. pen.), învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși calea de atac promovată nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării apelului și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în contestație în anulare, o asemenea cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile (…) pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a, va respinge, ca inadmisibil,

apelul formulat de contestatoarea A. împotriva Încheierii nr. x/F/CC/CP din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie

, iar în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că apelanta se află în culpă procesuală, o va obliga la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea A. împotriva Încheierii nr. x/F/CC/CP din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelanta contestatoare la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2016.