ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 286/A/2017

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 24/F/CC/CP din 3 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul A., împotriva Încheierii nr. x/F/CC/CP, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/46/2016.

Pentru a se pronunța în acest sens Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a reținut că A. a solicitat, în baza disp. art. 453 alin. (4) C. proc. pen., revizuirea Încheierii nr. 106/F/CC/CP pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2016. În motivare se arată că la pronunțarea încheierii nu s-au avut în vedere probele necesare soluționării cauzei și solicită administrarea și a altor probe pe care le enumeră.

Examinând actele dosarului, Curtea a reținut că, prin Încheierea penală nr. 106/F/CC/CP pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2016, a cărei revizuire se solicită, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. 66/F/CC/CP din data de 6 iunie 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2016.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a constatat că se solicită revizuirea unei hotărâri prin care a fost soluționată în mod definitiv plângerea împotriva soluției procurorului, de netrimitere în judecată. Sentința atacată de revizuient a avut ca temei legal prevederile art. 341 C. proc. pen. Or, revizuirea, ca și cale extraordinară de atac, poate fi îndreptată doar împotriva hotărârilor judecătorești în care a fost soluționat fondul cauzei (în sensul pronunțării condamnării sau, după caz, a achitării unui acuzat). Chestiunea în discuție este reglementată de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., în care sunt prevăzute în mod expres și limitativ cazurile de revizuire.

Motivele invocate de către revizuent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile la care se referă în mod expres și limitativ dispozițiile art. 453 C. proc. pen.

În plus, încheierea împotriva căreia petiționarul a formulat revizuire nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești care sunt susceptibile de această cale de atac extraordinară.

Împotriva Încheierii penale nr. 24/F/CC/CP din 3 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat apel revizuentul A.

În susținerea apelului, revizuentul a susținut că instanțele nu au ținut cont de faptul că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Examinând apelul declarat de revizuentul A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:

Revizuentul a declarat apel împotriva Încheierii penale nr. 24/F/CC/CP din 3 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, hotărâre prin care s-a soluționat cererea de revizuirea a unei hotărâri prin care a fost soluționată în mod definitiv plângerea împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată.

Din dispozițiile legale ce o reglementează, revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt.

Finalitatea acestei căi de atac constă în înlăturarea erorii judiciare, iar funcția procesuală a instituției presupune descoperirea, strângerea și aducerea în fața instanței a unui material probator cu totul inedit, sau cel puțin necunoscut instanței, care să permită constatarea erorii judiciare și înlăturarea ei.

Din coroborarea dispozițiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) C. proc. pen. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce privește exclusiv hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, în acest sens fiind și Decizia nr. 42 din 14 februarie 2005 pronunțată de Înalta Curte, completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă. Această decizie își păstrează valabilitatea și în raport de dispozițiile noului C. proc. pen., cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 și art. 465 din noul C. proc. pen. reluând în esență cazurile de revizuire din legea veche.

Această cale extraordinară de atac poate fi cerută însă numai pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 453 lit. a) - f) C. proc. pen., fiind supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

Or, petentul a formulat revizuire împotriva unei încheieri prin care s-a soluționat definitiv o plângere împotriva soluției procurorului de netrimiterea în judecată, hotărâre ce nu este susceptibilă de reformare.

În ceea ce privește susținerea apelantului conform căreia în cauză este incident art. 408 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că textul legal invocat se referă la judecata în apel în urma unei decizii prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordine de drept.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A., împotriva Încheierii penale nr. 24/F/CC/CP din 3 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A., împotriva Încheierii penale nr. 24/F/CC/CP din 3 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 septembrie 2017.

Procesat de GGC - N