ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 281/2015

Decizia nr. 281/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Prin sentința civilă nr. 2750 din 22 august 2012, pronunțată de Judecătoria Brezoi în Dosarul nr. x/198/2012 s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul primarul Orașului Călimănești în contradictoriu cu intimatul A. și s-a dispus anularea formelor de executare efectuate în Dosarul nr. x/2012 al B.E.J., B.. De asemenea, s-a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea având ca obiect suspendarea executării.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs intimații A. și C., solicitând admiterea recursului și pe fond respingerea contestației la executare.

Prin Decizia nr. 238 din 15 februarie 2013, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul formulat de recurentul C. ca inadmisibil și recursul declarat de A. ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare A. și C., întemeiată pe art. 317 alin. (1) C. proc. civ., invocând totodată și excepția de nelegalitate a adresei din 2010 emisă de primarul com. Călimănești.

Prin Decizia nr. 1209 din 13 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea s-a respins

excepția de nelegalitate a adresei din 2010 emisă de primarul orașului Călimănești D., invocată de contestatorii A. și C. ca inadmisibilă și, de asemenea, s-a respins contestația în anulare, ca neîntemeiată.

Împotriva aceleiași Decizii nr. 238 din 15 februarie 2013 a Tribunalului Vâlcea, pronunțată în Dosarul nr. x/198/2012* petenții A. și C. au formulat „plângere”, înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, susținând că adresa din 2010, reprezintă modul în care a fost pusă în executare sentința nr. 1393 din 03 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, acesta neaflându-se la dosarul prezent, nici în dosarul de executare și nici în arhiva Primăriei Călimănești.

La data de 30 octombrie 2013, petentul A. a solicitat instanței să admită excepția de nelegalitate a adresei menționate și de asemenea, să se respingă contestația la executare, precizând că tatăl său, E. a decedat în anul 2011 și, de asemenea și fratele său C.

Prin Decizia nr. 3419/R/Cont din 6 noiembrie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibile, recursul și excepția de nelegalitate, formulate de intimații-contestatori A. și C., împotriva Deciziei nr. 238 din 15 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/198/2012*, intimat fiind contestatorul primarul Orașului Călimănești.

A reținut Curtea de Apel Pitești că împotriva unei decizii irevocabile, nu mai pot fi formulate decât căi extraordinare de atac, în condițiile și termenele impuse de lege, cu soluționarea acestora de către instanța impusă de legiuitor.

Câtă vreme, nu există o reglementare legală care să prevadă posibilitatea atacării soluției irevocabile pronunțată în recurs, la curtea de apel și cu aceleași argumente, ca și acțiunea soluționată, calea de atac este inadmisibilă.

Calea de atac înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție;

Împotriva Deciziei nr. 3419/R/Cont din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat „plângere” A., reiterând argumentele aduse în susținerea nelegalității adresei din 2010 emisă de primarul com. Călimănești.

Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 4 C. proc. civ., care reglementează competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie civilă, a calificat calea de atac exercitată ca fiind recurs și a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității.

Analizând recursul declarat, în raport de lucrările dosarului și dispozițiile procedurale incidente speței, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente.

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs,,hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.”

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri irevocabile, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”.

Din interpretarea textelor de lege menționate rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs și care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi supuse căii de atac a recursului.

În acest context, Înalta Curte reține faptul că hotărârea atacată cu recurs - Decizia civilă nr. 3419/R/Cont din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești - a fost pronunțată în calea de atac a recursului și are caracter irevocabil, fiind parcurse cele două grade de jurisdicție prevăzute pentru judecarea cauzelor în contencios administrativ, fond și recurs.

Față de această situație, Înalta Curte constată că este împiedicată, din punct de vedere procedural să analizeze cererea de recurs, fiind învestită cu o cale de atac inadmisibilă.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), urmează să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 3419/R/Cont din 06 noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2015.