ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2739/2016

Decizia nr. 2739/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. 11993/G/II/20.03.2014.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 66 din 29 ianuarie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Agenția Națională de Integritate.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul A.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurentul arată că prima instanță a adăugat normei legale de la art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 o condiționare inexistentă în textul legal, anume efectuarea unor formalități de opozabilitate față de terți a manifestării de voință.

În opinia recurentului, corecta interpretare a normei legale în discuție nu impune recurgerea la instituția datei certe pentru a stabili dacă renunțarea a fost exercitată în termenul de 15 zile.

Contrar interpretării date de prima instanță normei incidente, renunțarea la funcția care atrage incompatibilitatea nu trebuie apreciată prin raportare la terți, ci prin raportare la entitatea la care alesul local deținea respectiva funcție.

Altfel spus, singura formalitate care decurge din textul de la art. 91 alin. (3) este aceea a unui înscris care să obiectiveze manifestarea de voință (în sensul renunțării la funcție) față de societatea la care alesul deținea funcția incompatibilă și nicidecum față de terți.

Art. 2030 lit. b) C. civ. stipulează că mandatul încetează prin renunțarea mandatarului, iar art. 2034 alin. (1) stabilește că „mandatarul poate renunța oricând la mandat notificând mandantului renunțarea sa” actul de voință unilaterală al mandatarului neputând fi supus cenzurii mandantului și cu atât mai puțin terților.

În consecință, textele legale menționate ar fi impus ca aplicarea art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 în privința interpretării legale a momentului renunțării să aibă la bază derularea și încetarea efectivă a raportului de drept material existent între recurent și societate și nicidecum efectele de informare răsfrânte asupra terților, efect definit de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerțului.

În susținerea recursului recurentul invocă decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca practică judiciară.

Apărările formulate în cauză

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 9 martie 2015, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o greșită interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin raportul de evaluare nr. 11993/G/II/20.03.2014, întocmit de Agenția Națională de Integritate, s-a constatat că recurentul-reclamant a fost în stare de incompatibilitate în perioada 20.06.2012-01.08.2012, perioadă în care, simultan cu funcția de primar al comunei Sânmihaiu de Câmpie, a deținut și funcția de administrator la SC B. SRL și la SC C. SRL, încălcând prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Curtea de apel, la pronunțarea sentinței recurate, a avut în vedere informațiile transmise de Oficiul Național al Registrului Comerțului prin adresa nr. 199900 din 10 iunie 2013 conform cărora recurentul-reclamant a deținut calitatea de administrator la SC B. SRL în perioada 05.03.1992-01.08.2012, iar la SC C. SRL, în perioada 01.01.2005-01.08.2012.

Însă, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că recurentul-reclamant a fost validat în funcția de primar la data de 20.06.2012, iar la data de 25.06.2012 a renunțat la funcția de administrator al SC B. SRL și SC C. SRL, astfel cum rezultă din evidențele celor două societăți comerciale, urmând ca acestea să fie înregistrate la registrul comerțului.

Procedând în acest mod, instanța de fond în mod greșit a apreciat că, în cauză, sunt încălcate dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Deci, recurentul-reclamant nu mai avea calitatea de administrator la cele două societăți de la data înscrisurilor privind demisia și nu de la data efectuării mențiunilor în Registrul Comerțului, înscrieri care au doar caracter de publicitate.

În condițiile în care legea specială prevede pentru toate situațiile un termen în care persoana interesată are posibilitatea să reglementeze situațiile ce-i determină incompatibilitatea, Înalta Curte apreciază că și recurentul-reclamant avea la dispoziție termenul de 60 de zile pentru a elimina starea de incompatibilitate, iar din actele de la dosar reiese că a acționat în acest sens.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, în cauză, au fost respectate, de către recurentul-reclamant, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, care stabilesc modul de rezolvare a stării de incompatibilitate primarului și viceprimarului, textul legal menționat făcând referire la demisia (în termen de 60 de zile de la expirarea termenului de 15 zile de la survenirea stării de incompatibilitate) din funcția care generează incompatibilitatea.

Mențiunile din registrul comerțului au, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rolul de a asigura opozabilitatea față de terți, însă efecte juridice, sub aspectul existenței sau nu a stării de incompatibilitate, în sensul vizat de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, produc înscrisurile, depuse la dosar, care atestă că recurentul-reclamant a renunțat la calitatea de administrator în termenul prevăzut de lege.

Legislația aplicabilă în cauză

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, „Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile comerciale, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice”.

Conform art. 91 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare:

„Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local ulterior validării mandatului, într-o funcție incompatibilă cu cea de ales local.

Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

În situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în termenul prevăzut de alin. (3) prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale.”

În consecință, pentru considerentele arătate și în raport de textele de lege invocate, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate, iar motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ, este fondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va admite acțiunea formulată de reclamantul A. și va anula raportul de evaluare nr. 11993/G/2 din 20 martie 2014 emis de Agenția Națională de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 66 din 29 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admite acțiunea formulată de reclamantul A..

Anulează raportul de evaluare nr. 11993/G/2 din 20 martie 2014 emis de Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2016.