ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 14/2015

Decizie nr. 14/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul cererii;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2011, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G., H. și I., obligarea B. la anularea examenului de medic primar neurochirurgie desfășurat în luna iunie 2011 pentru faptul că nu au fost îndeplinite metodologia de examinare și condițiile de examinare, lipsind baza materiala, nu au fost respectate normele metodologice, iar comisia de examinare, prin nota ce i-a acordat, a dat dovada de incorectitudine.

În subsidiar, a solicitat reexaminarea sa, în baza înregistrărilor video și a imaginilor foto realizate de Comisie; obligarea B. la plata daunelor morale în suma 5.000.000.000 de lei vechi; interdicția pârâților G., E., D. și F. de a fi numiți în comisii de examinare.

Prin sentința civilă nr. 4529 din 14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe invocată de pârâtul B., iar competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03 decembrie 2012 sub nr. x/3/2011.

Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 1758 din 30 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. și I., precum și excepția inadmisibilității, ca neîntemeiate; s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G., H. și I., ca neîntemeiată și s-a respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calități procesuale pasive a pârâtului C., a reținut că acesta deținea funcția de ministru al sănătății la data 08 iunie 2011, când a fost organizat concursului de obținere a gradului de medic primar susținut de reclamant, funcție în virtutea cărora a emis ordinele de numire a comisiilor de examinare. În condițiile în care reclamantul a solicitat atât anularea acestui examen în ceea ce-l privește, iar în subsidiar reexaminarea sa, cât și obligarea pârâților la plata sumei de 5.000.000.000 de lei vechi cu titlu de cheltuieli de judecată, s-a apreciat că este justificată, în cazul acestui pârât, calitatea procesuală pasivă.

În egală măsură, instanța de fond a reținut că reclamantul a formulat critici și cu privire la răspunsul primit la plângerea formulată și înregistrată la B., răspuns ce a fost semnat de pârâtul I. Gheorghe. Așadar, pentru considerente similare, prima instanță a apreciat că și calitatea procesuală pasivă a acestui pârât este justificată.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, a apreciat că este neîntemeiată întrucât lipsa unei mențiuni exprese în cuprinsul Metodologiei privind desfășurarea probelor examenului de medic/medic dentist/farmacist primar din sesiunea 8 iunie 2011 cu privire la posibilitatea contestării examenului în instanță nu atrage de plano inadmisibilitatea acțiunii, instanțele de judecată având posibilitatea de a verifica legalitatea examenului în virtutea principiului liberului acces la justiție. De asemenea, s-a reținut că, deși în cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat în mod generic anularea examenului de medic primar neurochirurgie sesiunea 08 iunie 2011, ulterior a precizat în fața instanței de judecată că înțelege să solicite anularea acestui examen doar în ceea ce privește propria sa examinare, iar nu cu privire la toți candidații.

Pe fondul cererii, instanța de fond a reținut că ministrul Sănătății a desemnat Comisia de examinare pentru acest examen prin Ordinul nr. 958 din 02 iunie 2011, iar proba practică susținută reclamant, constând în tema „endarterectomia carotidiana la gât”, se regăsește la pct. 12 din art. III al Tematicii pentru examenul de medic primar specialitatea Neurochirurgie.

Prin urmare, curtea a constatat că examenul pentru medic primar neurochirurgie desfășurat la data de 08 iunie 2011 a fost organizat conform Metodologiei elaborate de B.

În ceea ce privește criticile formulate de reclamant cu privire la modalitatea concretă în care a fost examinat de către Comisie, prima instanță a constatat că singura autoritate competentă să efectueze examinarea candidaților, inclusiv a reclamantului, este Comisia de examinare desemnată de ministrul Sănătății prin Ordinul nr. 958 din 02 iunie 2011, instanța de judecată neputându-se substitui acesteia. Așadar, doar Comisia are atribuții legale de evaluare a gradului de însușire, de către reclamant, a aspectelor teoretice și practice cu privire la tema aleasă și a modului de atingere a obiectivelor urmărite. În aceste condiții, instanța de judecată nu poate interveni asupra aprecierilor făcute de Comisie cu privire la modalitatea în care reclamantul a prezentat și performat tema aleasă, respectiv „endarterectomia carotidiana la gât”.

În egală măsură, instanța reține că doar Comisia de examinarea era competentă să aprecieze ce instrumentar este necesar a fi pus la dispoziția candidaților, astfel încât aceștia să susțină în condiții optime proba practică. De altfel, instanța observă că reclamantul a fost singurul candidat care a afirmat că nu i s-a pus la dispoziție instrumentarul adecvat susținerii probei practice.

În condițiile în care instanța nu poate efectua un control al temeiniciei notei acordate reclamantului, aceasta nu are nici competența de a proceda la reexaminarea reclamantului, pentru argumente identice celor expuse anterior.

De asemenea, instanța a mai reținut că reclamantul a invocat în cadrul cererii de chemare în judecată aspecte cu privire la calificarea profesională a membrilor Comisiei de examinare, elemente care, pe de o parte, nu au relevanță în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, ținând cont în acest sens că reclamantul nu a înțeles să conteste pe calea acestui demers judiciar Ordinul nr. 958 din 02 iunie 2011 prin care ministrul Sănătății a desemnat membrii Comisiei, iar pe de altă parte, instanțele de judecată nu au competența de a analiza calificarea profesională a unor medici.

Pe de altă parte, instanța a reținut că, deși reclamantul nu a formulat în mod distinct un capăt de cerere cu privire la răspunsurile primite la contestațiile depuse la B., în cuprinsul cererii de chemare în judecată invocă critici și cu privire la aceste răspunsuri. Având în vedere dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”, precum și capetele de cerere formulate de reclamant, a constatat că nu a fost legal investită cu o cerere în anularea adreselor din 22 iulie 2011 și din 14 septembrie 2011 emise de B.

Nu în ultimul rând, Curtea a observat că reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata de daune morale, însă nu a făcut dovada existenței unor astfel de prejudicii, a autorului și vinovăției acestuia. De asemenea, a reținut că, în condițiile în care nu a fost constatată nelegalitatea examenului susținut de reclamant la data de 08 iunie 2011, nu există o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, motiv pentru care și acest capăt de cerere este apreciat ca neîntemeiat.

Recursul;

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs formulate, recurentul a susținut în esență că i-a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, fiindu-i respinse de către instanța de fond toate cererile în probațiune.

De asemenea, a susținut că în mod nejustificat instanța de fond a respins cererea sa de acordare a daunelor morale și cominatorii.

În opinia recurentului, sentința recurată a fost pronunțată de către prima instanță cu încălcarea prevederilor art. 105, art. 106, art. 128 și art. 129 C. proc. civ., precum și a prevederilor art. 24 din Constituție, apreciind că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată că examinarea motivelor de recurs se realizează numai cu privire la cele cuprinse în cererea inițială de recurs, depusă cu respectarea termenului legal de motivare a recursului.

Criticile noi invocate de recurent cu ocazia susținerii recursului în ședință publică, în afara termenului imperativ prevăzut de art. 303 alin. (1) și (2), cu referire la art. 301 C. proc. civ., pentru motivarea recursului, nu pot fi primite și analizate.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate și nu corespund realității criticile formulate de recurent cu privire la încălcarea de către instanța de fond a dreptului la apărare și la un proces echitabil.

Invocarea faptului că instanța de fond a respins cererile în probațiune solicitate de reclamantul - recurent este neîntemeiată și nu este de natură să conducă la nulitatea hotărârii atacate, din actele și lucrările dosarului rezultând fără putință de tăgadă că dreptul la apărare al acestuia nu a fost încălcat.

Astfel, instanța de fond a respins solicitarea reclamantului privind administrarea probei cu interogatoriu a membrilor comisiei și a probei testimoniale, după punerea acestora în discuția părților la termenul din 25 aprilie 2013, pentru motivele reținute în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată.

Din practicaua încheierii pronunțate la termenul respectiv reiese că reclamantul a renunțat la proba cu expertiză.

Totodată, instanța de fond a încuviințat proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și a pus în vedere pârâtului B. să depună la dosar planșele foto executate cu ocazia examenului de medic neurochirurg, precum și eventualele înregistrări audio - video efectuate cu această ocazie.

Se reține, în contextul examinării criticilor reclamantului, că prima instanță a respectat dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., care stabilesc obligația instanței de judecată de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În mod evident, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, care are în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă.

Se constată, în cauză, că pentru termenul de judecată din 25 aprilie 2013, reclamantul a solicitat administrarea următoarelor mijloace de probă: proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială cu un martor. De asemenea, în cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a solicitat ca pârâtul să depună la dosar fotografii și înregistrări din timpul desfășurării concursului, urmând ca acestea să fie expertizate.

Prin încheierea de ședință din data de 25 aprilie 2013 instanța de fond, apreciind că singurele dovezi care pot conduce la dezlegarea pricinii sunt înscrisurile, a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri ca fiind concludente, pertinente și utile, putând conduce la soluționarea cauzei, și a respins restul probelor solicitate, cu excepția expertizei, la care reclamantul a renunțat, argumentând într-o manieră sintetică care au fost argumentele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția de respingere a fiecărei probe.

De asemenea, instanța a pus în vedere pârâtului B. să depună planșele foto executate cu ocazia susținerii examenului de medic neurochirurg, precum și eventualele înregistrări audio-video efectuate cu această ocazie.

Cu privire la această solicitare, pârâtul a depus adresa din 20 mai 2013 a J., din care rezultă că nu există în evidența instituției documente suplimentare față de cele deja înaintate, aspect pus în discuția părților la termenul de judecată din 30 mai 2013, când instanța, în urma deliberării, a respins cererea reclamantului de revenire cu adresă la B.

Așadar, nu se poate reține în sarcina instanței de fond nesocotirea normelor de procedură și nici a principiilor generale de drept ce guvernează procesul civil, cum ar fi dreptul la apărare, contradictorialitatea și dreptul la un proces echitabil, astfel cum susține recurentul, urmare a respingerii probei testimoniale și a probei cu interogatoriul.

Pretinsa afirmare a încălcării prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.,despre care menționează recurentul,referitoare la îndatorirea instanței de a stabili în mod corect faptele, nu pot fi susținute în raport de prevederile art. 167 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care „dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii”.

Ca atare, reținând că instanța de fond și-a exercitat cu rigurozitate și în limitele prevăzute prerogativele conferite de C. proc. civ. cu referire la administrarea probatoriului, motivându-și măsurile dispuse, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile recurentului subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nefiind prezent nici un motiv de natură a atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel cum s-a solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1758 din 30 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2015.