ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1528/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin declinare de la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, anularea deciziei nr. 4305168 din 03.12.2013 emisă de M.A.I. - Direcția Medicală și obligarea pârâtului la plata sumei de 6000 euro în echivalent RON la data plății, cu titlu de despăgubiri cuvenite, conform dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 360/2002 și art. 3 lit. d) coroborat cu art. 4 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1083/2008, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2500 din 7 octombrie 2015, a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârât.

A respins, ca neîntemeiată, acțiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

Împotriva sentinței civile nr. 2500 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., republicat.

În susținerea cererii de recurs recurenta-reclamantă arată că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 4 alin. (2) din H.G. din 1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor, precum și a art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 24/2009 pentru acordarea despăgubirilor prevăzute de art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 1083/2008.

I.Analiza cererii de recurs

Recurenta a apreciat greșită interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 24/2009 privind Normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 1083/2008.

În realitate Ordinul nu poate fi analizat în mod distinct ci așa precum este definit, ca explicitând H.G. nr. 1083/2008.

Or, H.G. nr. 1083/2008 privind acordarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri polițiștilor stabilește condițiile în care se acordă despăgubirile prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. m) din Statutul polițistului.

Din interpretarea dispozițiilor cuprinse în H.G. nr. 1083/2008, rezultă că despăgubirile prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 360/2002 se acordă numai în cazul polițiștilor răniți și rămași invalizi, urmare exercitării atribuțiilor de serviciu.

In speță, reclamanta solicită plata de despăgubiri, sub aspectul că a fost clasată inapt pentru serviciul militar ca urmare a bolii apărute "în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare".

Situațiile definite prin H.G. nr. 1083/2008 se referă la POLIȚISTUL RĂNIT (art. 2 lit. b) și la POLIȚISTUL INVALID (art. 2 lit. c:

b) polițist rănit - polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului;

c) polițist invalid - polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă.

Astfel, în categoria persoanelor cărora le sunt incidente dispozițiile H.G. nr. 1083/2008 intră polițiștii răniți clasați inapți pentru serviciul polițienesc.

Însă reclamanta nu a făcut dovada că incapacitatea de muncă este rezultatul unei vătămări determinate de o rană.

În cazul recurentei, actul medical reprezentat de decizia medicală nr. 20/6 ianuarie 2011 la capitolul "legătura cauzală a bolii sau accidentului, menționează în mod expres boală obișnuită .

Actul la care se raportează recurenta este unul anterior, din 3 ianuarie 2011 respectiv un proces-verbal reliefând analiza efectuată de către Comisia medicală formată la nivelul MAI. Chiar dacă aceasta inserează aprecierea că "afecțiunile (...) au fost contestate în timpul și din cauza îndepliniri serviciului în MAI", decizia reală a respectivei Comisii este de "evaluare stări de sănătate a bolnavei prin expertizare al Comisia de Expertizară Medicală și Evaluarea Capacității de Muncă a Spitalului de Urgență "Prof.dr. B." București", actul emis de către această din urmă Comisie fiind Decizia medicală nr. 20/6 ianuarie 2011.

Trebuie în același context subliniat că această Decizie este cea producătoare de efecte juridice - acordarea pensiei pentru invaliditate, și că nu a fost contestată de către recurentă.

În aceste condiții neexistând un înscris apt să producă efecte juridice relevând raportul de cauzalitate între afecțiunile recurentei și exercitarea atribuțiilor în mod corect s-a apreciat că aceasta nu se poate beneficia de dispozițiile prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1083/2008.

Cum motivele invocate de către recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 2500 din 07 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2018.