ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1881/2016

Decizia nr. 1881/2016

Asupra recursului de

față, constată următoarele;

Prin decizia nr. 1898 din

30 septembrie 2015, Curtea de

Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul A., prin mandatar B.,

împotriva deciziei nr. 1135 din 31 martie 2015 pronunțată de Curtea de

Apel București.

În baza art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., instanța a aplicat contestatorului

amenda judiciară de 700 RON.

La data de 24 noiembrie 2015, contestatorul

A., prin mandatar B., a formulat cerere de reexaminare a amenzii judiciare

aplicate prin decizia civilă

nr. 1898 din 30 septembrie 2015 pronunțată Curtea de Apel București,

în Dosarul nr. x/2/2015. În temeiul art. 108

5

C. proc. civ., s-a solicitat

instanței să revină asupra amenzii aplicate.

Prin încheierea din camera de consiliu

de la 3 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015, Curtea de

Apel București, s

ecția

a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare a amenzii judiciare aplicate

prin decizia civilă nr. 1898 din 30 septembrie 2015 pronunțată de

Curtea de Apel București, formulată de contestatorul A., prin mandatar

B.

În motivarea încheierii din camera

de consiliu de la 3 februarie 2016, instanța a reținut, în esență,

că amenda judiciară a fost aplicată contestatorului pentru săvârșirea

abaterii judiciare prevăzute de art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit.

a) C. proc. civ., constând în introducerea cu rea-credință a unei cereri

de contestație în anulare vădit netemeinîce. Pentru aceasta s-au avut

în vedere împrejurările concrete ale cauzei, partea formulând mai multe cereri

de contestație în anulare împotriva deciziei de recurs nr. 1135 din 31

martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr.

x/3/2013, cereri respinse pentru inadmisibilitate, în sensul art. 321 C. proc.

civ. De altfel, și prin decizia civilă nr. 1898 din 30 septembrie 2015

pronunțată de Curtea de Apel București a fost respinsă o cerere

de contestație în anulare formulată de contestatorul A., prin mandatar

B., împotriva deciziei de recurs pe acest motiv de inadmîsibiiitate.

Curtea de apel a arătat că,

prin cererea de reexaminare se susține drept motiv pentru a se reveni asupra

amenzii judiciare, faptul că nu poate exista rea-credință în exercitarea

dreptului legal al unei părți de a formula contestație în anulare

pentru motivele prevăzute de lege și în termenul de 15 zile de la data

la care a luat cunoștință de hotărârea atacată, dar nu

mai mult de un an de la data pronunțării deciziei irevocabile. Întrucât

nu există probe certe care să ateste data la care a luat cunoștință

de decizia pronunțată de instanța de recurs, are dreptul de a formula

oricâte cereri de contestație în anulare dorește.

Curtea de apel a înlăturat

aceste susțineri ale contestatoruiui, apreciind că nu sunt de natură

a înlătura abaterea judiciară și, în consecință, de a înlătura

sancțiunea pecuniară aplicată, reținând că, în contextui

cauzei, dreptul recunoscut unei părți de a ataca cu contestație în

anulare o decizie irevocabilă a instanței de recurs a încetat a mai fi

exercitat cu bună-credmță, trecând în domeniul abuzului de drept,

întrucât partea nu poate formula noi cereri de contestație în anulare împotriva

aceleiași hotărâri despre care susține că nu o cunoaște,

deși o minimă diligență îi impunea a verifica conținutul

acesteia în evidențele instanței înainte de a declara o cale extraordinară

de atac. Partea sau mandatarul ei nu au dreptul de a studia hotărârea instanței

de recurs când vor ei, după cum afirmă în cererea de reexaminare, pretinzând,

însă recunoașterea deplină a dreptului de a formula oricâte contestații

în anulare doresc și de a invoca diverse neregularități de la judecata

de fond și de recurs pentru că tocmai o astfel de situație a interzis

legiuitorul prin art. 321 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs contestatorul A.,

prin

mandatar B., solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei

la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu consecința admiterii

cererii de reexaminare, așa cum a fost formulată și precizată.

Recurentul a solicitat respingerea

constatării existenței unei fapte amendabile a contestatorului, respingerea

constatării relei-credințe a contestatorului și anularea amenzii

judiciare aplicate.

La termenul de judecată din

data de 12 octombrie 2016, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției

inadmisibității recursului,

ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul

art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Căile de atac, respectiv condițiile

în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază

pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc,

în mod nedefinit, judecata unui proces.

Ca atare, niciuneia dintre părți

nu îi este permis să formuleze și nici instanța judecătorească

nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului

căilor de atac prevăzute de lege.

Drept urmare, revine persoanei

interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile

legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații

identice.

Totodată, una din regulile

generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea

că dreptul de a promova o cale de atac este,

În principiu, unic și se epuizează

odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă ca nimănui nu-i este îngăduit

de a uza de două sau mai multe ori de una și aceeași cale de atac.

Prin instituirea de către

legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv și irevocabil

al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul de acces

liber la justiție, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare, în sensul

dispozițiilor art. 16 din Constituția României.

Dispozițiile art. 108

5

alin. (1) C. proc. civ. prevăd că împotriva încheierii prin care a fost

stabilită amenda judiciară sau despăgubirea, cel obligat „va putea

face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra

amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora”.

Alin. (3) al art. art. 108

3

C. proc. civ. dispune că cererea de reexaminare „se soluționează

prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către

instanța de judecată ori de președintele instanței de executare

care a aplicat amenda sau despăgubirea”.

În speță, contestatorul

a uzat de caiea de atac prevăzută de dispozițiile C. proc. civ.,

mai sus redate, respectiv cererea de reexaminare formulată împotriva hotărârii

prin care a fost stabilită amenda judiciară.

Astfel, prin încheierea din camera

de consiliu de la 3 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015,

Curtea de Apel București a soluționat cererea de reexaminare a amenzii

judiciare aplicate prin decizia civilă nr. 1898 din 30 septembrie 2015 pronunțată

de Curtea de Apel București, formulată de contestatorul A., prin mandatar

B.

Față de cele ce preced,

nu poate fi admisibil recursul declarat de contestator împotriva acestei încheieri

irevocabile, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată

cu recurs.

Având în vedere considerentele

reținute, recursul declarat în cauză este inadmisibil și va fi respins

ca atare,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 3

februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze

privind conflicte

de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul

nr. x/2/2015.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședmță

publică, astăzi, 12 octombrie 2016.