ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1881/2016

Decizia nr. 1881/2016 Asupra recursului de față, constată următoarele; Prin decizia nr. 1898 din 30 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A., prin mandatar B., împotriva deciziei nr. 1135 din 31 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București. În baza art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., instanța a aplicat contestatorului amenda judiciară de 700 RON. La data de 24 noiembrie 2015, contestatorul A., prin mandatar B., a formulat cerere de reexaminare a amenzii judiciare aplicate prin decizia civilă nr. 1898 din 30 septembrie 2015 pronunțată Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/2/2015.

În temeiul art. 108 5 C. proc. civ., s-a solicitat instanței să revină asupra amenzii aplicate. Prin încheierea din camera de consiliu de la 3 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015, Curtea de Apel București, s ecția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare a amenzii judiciare aplicate prin decizia civilă nr. 1898 din 30 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, formulată de contestatorul A., prin mandatar B. În motivarea încheierii din camera de consiliu de la 3 februarie 2016, instanța a reținut, în esență, că amenda judiciară a fost aplicată contestatorului pentru săvârșirea abaterii judiciare prevăzute de art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., constând în introducerea cu rea-credință a unei cereri de contestație în anulare vădit netemeinîce. Pentru aceasta s-au avut în vedere împrejurările concrete ale cauzei, partea formulând mai multe cereri de contestație în anulare împotriva deciziei de recurs nr. 1135 din 31 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/3/2013, cereri respinse pentru inadmisibilitate, în sensul art. 321 C. proc. civ. De altfel, și prin decizia civilă nr. 1898 din 30 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București a fost respinsă o cerere de contestație în anulare formulată de contestatorul A., prin mandatar B., împotriva deciziei de recurs pe acest motiv de inadmîsibiiitate.

Curtea de apel a arătat că, prin cererea de reexaminare se susține drept motiv pentru a se reveni asupra amenzii judiciare, faptul că nu poate exista rea-credință în exercitarea dreptului legal al unei părți de a formula contestație în anulare pentru motivele prevăzute de lege și în termenul de 15 zile de la data la care a luat cunoștință de hotărârea atacată, dar nu mai mult de un an de la data pronunțării deciziei irevocabile. Întrucât nu există probe certe care să ateste data la care a luat cunoștință de decizia pronunțată de instanța de recurs, are dreptul de a formula oricâte cereri de contestație în anulare dorește.

Curtea de apel a înlăturat aceste susțineri ale contestatoruiui, apreciind că nu sunt de natură a înlătura abaterea judiciară și, în consecință, de a înlătura sancțiunea pecuniară aplicată, reținând că, în contextui cauzei, dreptul recunoscut unei părți de a ataca cu contestație în anulare o decizie irevocabilă a instanței de recurs a încetat a mai fi exercitat cu bună-credmță, trecând în domeniul abuzului de drept, întrucât partea nu poate formula noi cereri de contestație în anulare împotriva aceleiași hotărâri despre care susține că nu o cunoaște, deși o minimă diligență îi impunea a verifica conținutul acesteia în evidențele instanței înainte de a declara o cale extraordinară de atac.

Partea sau mandatarul ei nu au dreptul de a studia hotărârea instanței de recurs când vor ei, după cum afirmă în cererea de reexaminare, pretinzând, însă recunoașterea deplină a dreptului de a formula oricâte contestații în anulare doresc și de a invoca diverse neregularități de la judecata de fond și de recurs pentru că tocmai o astfel de situație a interzis legiuitorul prin art. 321 C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul A., prin mandatar B., solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu consecința admiterii cererii de reexaminare, așa cum a fost formulată și precizată. Recurentul a solicitat respingerea constatării existenței unei fapte amendabile a contestatorului, respingerea constatării relei-credințe a contestatorului și anularea amenzii judiciare aplicate.

La termenul de judecată din data de 12 octombrie 2016, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibității recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Căile de atac, respectiv condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Ca atare, niciuneia dintre părți nu îi este permis să formuleze și nici instanța judecătorească nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege. Drept urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, În principiu, unic și se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă ca nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una și aceeași cale de atac. Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 din Constituția României. Dispozițiile art. 108 5 alin. (1) C. proc.

civ. prevăd că împotriva încheierii prin care a fost stabilită amenda judiciară sau despăgubirea, cel obligat „va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora”. Alin. (3) al art. art. 108 3 C. proc. civ. dispune că cererea de reexaminare „se soluționează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanța de judecată ori de președintele instanței de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea”. În speță, contestatorul a uzat de caiea de atac prevăzută de dispozițiile C. proc. civ., mai sus redate, respectiv cererea de reexaminare formulată împotriva hotărârii prin care a fost stabilită amenda judiciară.

Astfel, prin încheierea din camera de consiliu de la 3 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015, Curtea de Apel București a soluționat cererea de reexaminare a amenzii judiciare aplicate prin decizia civilă nr. 1898 din 30 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, formulată de contestatorul A., prin mandatar B. Față de cele ce preced, nu poate fi admisibil recursul declarat de contestator împotriva acestei încheieri irevocabile, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. Având în vedere considerentele reținute, recursul declarat în cauză este inadmisibil și va fi respins ca atare,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 3 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015. Irevocabilă. Pronunțată în ședmță publică, astăzi, 12 octombrie 2016.