ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2997/2015

Decizia nr. 2997/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 50/CA-PI din 12 martie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a anulat raportul de evaluare nr. 49760/G/II/01.11.2013 emis de pârâtă și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.530 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr. 50/CA-PI din 12 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, care a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii pe fond a contestației în ceea ce privește starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul-intimat.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate critici de nelegalitate ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta consideră că, în mod greșit, instanța de fond a constatat că reclamantul nu se află în incompatibilitate, întrucât prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 nu sunt incidente în cauză, deoarece din adresa din dosar rezultă că funcția de paznic de pășune nu a fost inclusă în aparatul de specialitate al primarului.

De asemenea, în mod greșit s-a apreciat că, în raport cu situația de fapt, reclamantul nu se află în incompatibilitate, deoarece reclamantul are contractul individual de muncă suspendat de drept ca urmare a alegerii în funcția de viceprimar al comunei Șinteu.

Contrar susținerilor instanței de fond, în perioada 19.06.2008 (data validării mandatului de consilier local) - 04.08.2009 (data încetării contractului individual de, muncă), respectiv în perioada 22.06.2012 (data validării mandatului de viceprimar) - prezent, reclamantul-intimat, vice-primar al comunei Șinteu, jud. Bihor, a încălcat regimul juridic al incompatibilităților deoarece nu a respectat prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) și art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, exercitând funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local Șinteu, concomitent cu funcția de paznic pășune în cadrul Primăriei Șinteu, respectiv funcția de paznic de pășune în cadrul Ocolului Silvic Blidaru (contract de muncă suspendat), concomitent cu funcția de viceprimar al comunei Șinteu, jud. Bihor.

În conformitate cu dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare: „alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție”.

Nerespectarea de către alesul local aflat în stare de incompatibilitate a obligației prevăzute de dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 este sancționată, conform dispozițiilor art. 91 alin. (4) din același act normativ, care prevăd că: „în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 zile, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unității administrativ-teritoriale, cu încetarea de drept a mandatului de ales local”.

Astfel, recurenta consideră că reclamantul nu a respectat obligația ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 de a demisiona din una dintre funcțiile incompatibile.

Se mai susține că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând și natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și, în consecință, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Prevenirea stărilor de incompatibilitate, în apărarea principiilor enunțate de legiuitor respectiv: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, constituie un imperativ esențial într-o societate democratică, legiuitorul reținând în expunerea de motive a Legii nr. 161/2003 faptul că: „unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror demnități publice și funcții publice, este asigurată prin titlul IV privind conflictul de interese și regimul incompatibilităților”.

Astfel, regimul incompatibilităților și al conflictului de interese reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcții publice sau demnități publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situația incompatibilitate sau de conflict de interese în care se află persoanele cărora li se aplică aceste reglementări. Scopul declarat al emiterii actului normativ anterior menționat l-a constituit prevenirea și combaterea folosirii abuzive a funcțiilor/demnităților publice.

De asemenea, în susținerea argumentelor recurenta invocă și citează texte de lege incidente cauzei.

Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2015, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul-intimat a avut în perioada 2008-2012 funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local Șinteu fiind validat în mandatul de consilier local 2008-2012 prin Hotărârea Consiliului Local Șinteu nr. 3 din 19 iunie 2008. În aceeași perioadă, reclamantul-intimat a fost angajat al Primăriei Șinteu pe postul de paznic de pășune în temeiul contractului de muncă nr. 840 din 15 mai 1990.

Prin dispoziția nr. 63 din 04 august 2009 a Primarului Comunei Șinteu reclamantului-intimat i-a fost desfăcut contractul de muncă. La data de 05.08.2009 reclamantul-intimat a fost angajat în cadrul Ocolului Silvic Blidaru ca pădurar, în baza contractului de muncă nr. 28 din 05 august 2009. În urma alegerilor locale din anul 2012, reclamantul-intimat a fost ales pentru un nou mandat de consilier local, mandatul său fiind validat prin Hotărârea Consiliului Local Șinteu nr. 2 din 22 iunie 2012. Reclamantul-intimat a fost ales în calitate de viceprimar al comunei Șinteu la data de 22.06.2012 prin Hotărârea Consiliului Local Șinteu nr. 5 din 22 iunie 2012. Printr-un act adițional la contractul de muncă nr. 28 din 05 august 2009 executarea acestuia din urmă a fost suspendată începând cu data de 04.07.2012.

Pentru a se constata starea de incompatibilitate a unui consilier local este nevoie să fie îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv ca acesta să fie, în același interval de timp, consilier local și angajat cu contract individual de muncă și locul său de muncă să fie în aparatul de specialitate al primarului.

Prima condiție este îndeplinită, având în vedere că în perioada 19.06.2008-04.08.2009 intimatul a fost atât consilier local al comunei Șinteu, cât și angajat al Primăriei Șinteu pe postul de paznic de pășune în temeiul contractului de muncă nr. 840 din 15 mai 1990.

Însă nu orice persoană care are calitatea de funcționar public în cadrul unei unități administrativ teritoriale sau care este angajat cu contract de muncă de o astfel de unitate administrativă face parte din aparatul de specialitate al primarului.

Incompatibilitatea intervine numai în cazul angajaților din cadrul aparatului propriu de specialitate al primarului nu și în cazul angajaților instituțiilor înființate de consiliul local sau al serviciilor publice de interes local.

Prin H.C.L. Șinteu nr. 66 din 28 noiembrie 2006 s-a aprobat organigrama pentru aparatul de specialitate al primarului, postul de paznic de pășune nefiind inclus în cadrul acestei organigrame.

Nici prin hotărârile de consiliu local aprobate ulterior, respectiv în anii 2009 și 2012 acest post nu este inclus în cadrul aparatul de specialitate al primarului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că nu se poate reține poziția recurentei-pârâte conform căreia hotărârile de consiliu local din anii 2006 și 2009 nu sunt relevante pentru perioada verificată, hotărârea din anul 2006 producând efecte până la momentul revocării sau modificării sale, în speță până la momentul adoptării hotărârii din anul 2009.

Postul intimatului de paznic de pășune poate fi inclus în cadrul unui serviciu public de interes local dat fiind specificul local al zonei, nefiind vorba de un post din aparatul de specialitate al primarului.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a apreciat că nu se poate reține starea de incompatibilitate a intimatului în perioada 19.06.2008-04.08.2009 cât acesta a fost atât consilier local al comunei Șinteu cât și angajat al Primăriei Șinteu pe postul de paznic de pășune în temeiul contractului de muncă nr. 840 din 15 mai 1990.

Referitor la cel de-al doilea motiv de incompatibilitate menționat în raportul de evaluare, respectiv că pe lângă funcția de viceprimar intimatul este și angajat cu contract de muncă suspendat la Ocolul Silvic Blidaru, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că deși în contractul de muncă reclamantul-intimat este angajat pe post de pădurar, fiind vorba despre un ocol silvic privat, este exclusă calitatea sa de funcționar public.

Conform art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003: „funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: orice alte funcții publice sau activități remunerate, în țară sau în străinătate, cu excepția funcției de cadru didactic sau a funcțiilor în cadrul unor asociații, fundații sau alte organizații neguvernamentale”.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 393/2004: „pe timpul exercitării mandatului de primar, viceprimar, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean se suspendă contractul de muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituții ori autorități publice, respectiv la regii autonome sau la societăți comerciale cu capital integral ori majoritar de stat sau ale unităților administrativ-teritoriale”.

Art. 30 alin. (1) din același act normativ prevede că „la încetarea mandatului de primar, de viceprimar, de președinte sau vicepreședinte al consiliului județean persoanele în cauză își reiau activitatea în executarea acelorași contracte de muncă sau acte de numire.”

Conform art. 50 din Legea nr. 53/2003: „contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situații: d) exercitarea unei funcții în cadrul unei autorități executive, legislative ori judecătorești, pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel.”

Dispozițiile art. 49 alin. (2) C. muncii prevăd că: „suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator.”

Prin suspendarea raporturilor de muncă și încetarea plății salariului, încetează temporar și caracterul de activitate remunerată a activității desfășurate în baza contractului individual de muncă, încetând astfel și rațiunea cazului de incompatibilitate.

Prin urmare, nu se poate reține incidența în speță a dispozițiilor art. 91 alin. (3) și (4) din Legea nr. 161/2003 deoarece aceste dispoziții sunt aplicabile în cazul funcționarilor publici și nu în ipoteza persoanelor care desfășoară activități remunerate în temeiul unor contracte individuale de muncă.

Suspendarea raportului de muncă are drept efect încetarea obligației de plată a salariului în schimbul muncii depuse, iar pe perioada în care un contract individual de muncă este suspendat nici funcția care face obiectul lui nu se exercită, nici activitatea nu se desfășoară și nici remunerația nu se primește.

Or, în cauză, contractul de muncă al intimatului a fost suspendat la data de 17.07.2012.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. va obliga recurenta la plata sumei de 626 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 50/CA-PI din 12 martie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta A.N.I. la plata sumei de 626 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul A.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2015.