ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 671/2017

Decizia nr. 671/2017

Asupra recursului de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 2.12.2015, reclamantul A. a solicitat obligarea

pârâtei SC B. SRL la plata următoarelor sume: 10.296 lei, reprezentând contravaloarea

protezei ortopedice de gambă modulară cu subansamble pe care trebuie să

le achiziționeze în mod definitiv pentru a avea stabilitate pe membru inferior

stâng și a umbla fără baston; 1.913 lei, reprezentând contravaloarea

protezei provizorii achiziționate din bani proprii; 35.000 lei, reprezentând

diferența de 25% a concediului medical până la concurența salariului

net pe care l-ar fi obținut, precum și diferența dintre pensia de

invaliditate pe care o obține și salariul pe care l-ar fi obținut

până la momentul pensionării (acest cuantum este estimativ, urmează

a fi precizat în funcție de suma rezultată din expertiză); 75.000

euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății, cu titlu

de daune morale, cât și dobânda legală aferentă acestor sume, începând

cu data înaintării prezentei acțiuni și până la executarea efectivă

a obligației, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare și prin cererea

de chemare în garanție, pârâta SC B. SRL a solicitat introducerea în cauza

și a SC C. Limited Londra - Sucursala București, în calitate de asigurător

și a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică.

Prin încheierea nr. 2667 din 28

septembrie 2016, Tribunalul Cluj, s

ecția mixtă de contencios administrativ și

fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca

inadmisibilă, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta

SC B. SRL împotriva SC D. Limited Londra - Sucursala București (fostă

SC C. Limited Londra - Sucursala București).

În motivarea încheierii, tribunalul

a reținut inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție în contextul

formulării acestei cereri în cadrul unui litigiu de muncă, litigiu ce

este supus unei proceduri speciale de soluționare, care are la bază drepturi

decurgând din raporturi de muncă, soluția fiind impusă de caracterul

personal al raportului de muncă și, implicit, de faptul că nu există

o legătură suficientă între cererea principală, care are la

bază raporturi de muncă între reclamant și pârâtă, stabilite

în temeiul unui contract individual de muncă și cererea de chemare în

garanție întemeiată pe existența unui contract de asigurare încheiat

între pârâtă și chemata în garanție.

În cadrul procedurii speciale de

soluționare a conflictelor de muncă, raportul juridic existent între pârâta

SC B. SRL și SC D. Limited Londra - Sucursala București, care are la bază

un contract de asigurare, excede cadrului procesual, litigiile care au ca parte

o societate de asigurări fiind litigii comerciale care nu pot fi catalogate

ca litigii de muncă.

Prin decizia nr. 2374/A din 3 noiembrie

2016, Curtea de Apel Cluj, s

ecția

I civilă, a respins, ca tardiv introdus, apelul declarat de pârâta SC B. SRL

împotriva încheierii nr. 2667/2016 pronunțată de Tribunalul Cluj, în Dosarul

nr. x/117/2015, pe care a păstrat-o.

În motivarea deciziei, curtea de

apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (2) C.

proc. civ., coroborate cu art. 64 alin. (4) C. proc. civ., încheierea de respingere,

ca inadmisibilă, a cererii de chemare în garanție, poate fi atacată

cu apel în termen de 5 zile.

Termenul pentru exercitarea apeluiui

curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare

pentru partea lipsă.

În ședința publică

din data de 28.09.2016, când instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea

de chemare în garanție, au fost prezenți reprezentantul reclamantului

A., domnul avocat E. și reprezentatul pârâtei SC B. SRL, domnul avocat F.,

lipsind chemata în garanție.

Așadar, conform dispozițiilor

art. 64 alin. (4) C. proc. civ., calea de atac incidentă în cazul respingerii,

ca inadmisibilă, a cererii de chemare în garanție, este de 5 zile și

curge de la pronunțare pentru părțile prezente, respectiv reclamantul

A. și pârâta SC B. SRL și de la comunicare pentru chemata în garanție

SC D. Limited Londra - Sucursala București.

Cererea de chemare în garanție

a fost respinsă, ca inadmisibilă, în ședința din data de 28.09.2016,

pârâta SC B. SRL având posibilitatea să formuleze apel în termen de 5 zile

de la pronunțare, până în data de 4.10.2016, ori apelul a fost trimis

prin e-mail la data de 12.10.2016, depășind cu mult termenul legal.

Împotriva acestei decizii a declarai

recurs pârâta SC B. SRL,

solicitând

modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului, cu consecința

admiterii cererii de chemare în garanție.

Analizând recursul in condițiile

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art.

499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul

se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde

numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele

de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Prin dispozițiile art. 457

alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească

este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile

și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul

ei.

Așa fiind, principiul legalității

căilor de atac presupune că, în afară de căile de atac prevăzute

de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține

reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare

de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea

acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Ca urmare, revine persoanei interesate

obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile

legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații

identice.

Totodată, principiul legalității

căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac

exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate

de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile Codului de

procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se

cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac,

este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare

de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această

cale.

Conform art. 634 alin. (1)

pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Dispozițiile art. 74 C.

proc. civ. prevăd procedura de judecată a cererii de chemare în garanție,

iar prin alin. (2) se face trimitere la aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor

art. 64 C. proc. civ., care reglementează procedura de judecată și

căile de atac pentru instituția intervenției voluntare.

Potrivit art. 64 alin. (4) C.

proc. civ.: „Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție

poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru

partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea

de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în primă instanță,

respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în

care încheierea a fost pronunțată în apel. (...)”.

Prin urmare, încheierea de respingere,

ca inadmisibilă, a cererii de chemare în garanție pronunțată

în primă instanță de tribunal nu este supusă recursului, fiind

supusă numai apelului la curtea de apel.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă

cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC B. SRL în cadrul

acțiunii înregistrate în primă instanță pe rolul Tribunalului

Cluj de către reclamantul A., având ca obiect „pretenții - litigiu de

muncă”.

Având în vedere considerentele

expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ. cu cele ale art. 74 alin. (2) și art. 64 alin. (4) C. proc. civ. rezultă

că decizia nr. 2374/A din 3 noiembrie 2016 nu poate fi supusă recursului,

fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui

apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

În temeiul prevederilor art. 453

alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 1.000 lei

către intimatul-reclamant A., cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând

onorariu de avocat, conform chitanței și împuternicirii avocațiale

de la dosarul de recurs.

Cererea de aplicare a unei amenzi

judiciare recurentei-pârâte SC B. SRL, formulată de intimatul-reclamant A.,

va fi respinsă, Înalta Curte constatând că nu sunt îndeplinite în cauză

cerințele art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Astfel, pârâta a apreciat că

hotărârea atacată este susceptibilă de recurs și că a fost

pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale

invocate prin cererea de recurs.

Prin urmare, nu se poate reține

că recursul declarat în cauză a fost exercitat de pârâtă cu rea-credință,

în sensul normei legale sus evocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de pârâta SC B. SRL împotriva deciziei nr. 2374/A din 3 noiembrie 2016

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Obligă recurenta la plata

sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant

A.

Respinge cererea de aplicare a

amenzii judiciare, formulată de intimatul-reclamant A.

Potrivit dispozițiilor

art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi

de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi, 5 aprilie 2017.