ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 671/2017

Decizia nr. 671/2017 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 2.12.2015, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei SC B. SRL la plata următoarelor sume: 10.296 lei, reprezentând contravaloarea protezei ortopedice de gambă modulară cu subansamble pe care trebuie să le achiziționeze în mod definitiv pentru a avea stabilitate pe membru inferior stâng și a umbla fără baston; 1.913 lei, reprezentând contravaloarea protezei provizorii achiziționate din bani proprii; 35.000 lei, reprezentând diferența de 25% a concediului medical până la concurența salariului net pe care l-ar fi obținut, precum și diferența dintre pensia de invaliditate pe care o obține și salariul pe care l-ar fi obținut până la momentul pensionării (acest cuantum este estimativ, urmează a fi precizat în funcție de suma rezultată din expertiză); 75.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății, cu titlu de daune morale, cât și dobânda legală aferentă acestor sume, începând cu data înaintării prezentei acțiuni și până la executarea efectivă a obligației, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare și prin cererea de chemare în garanție, pârâta SC B. SRL a solicitat introducerea în cauza și a SC C. Limited Londra - Sucursala București, în calitate de asigurător și a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică. Prin încheierea nr. 2667 din 28 septembrie 2016, Tribunalul Cluj, s ecția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC B. SRL împotriva SC D. Limited Londra - Sucursala București (fostă SC C. Limited Londra - Sucursala București).

În motivarea încheierii, tribunalul a reținut inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție în contextul formulării acestei cereri în cadrul unui litigiu de muncă, litigiu ce este supus unei proceduri speciale de soluționare, care are la bază drepturi decurgând din raporturi de muncă, soluția fiind impusă de caracterul personal al raportului de muncă și, implicit, de faptul că nu există o legătură suficientă între cererea principală, care are la bază raporturi de muncă între reclamant și pârâtă, stabilite în temeiul unui contract individual de muncă și cererea de chemare în garanție întemeiată pe existența unui contract de asigurare încheiat între pârâtă și chemata în garanție.

În cadrul procedurii speciale de soluționare a conflictelor de muncă, raportul juridic existent între pârâta SC B. SRL și SC D. Limited Londra - Sucursala București, care are la bază un contract de asigurare, excede cadrului procesual, litigiile care au ca parte o societate de asigurări fiind litigii comerciale care nu pot fi catalogate ca litigii de muncă. Prin decizia nr. 2374/A din 3 noiembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, s ecția I civilă, a respins, ca tardiv introdus, apelul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva încheierii nr. 2667/2016 pronunțată de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. x/117/2015, pe care a păstrat-o. În motivarea deciziei, curtea de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. proc.

civ., coroborate cu art. 64 alin. (4) C. proc. civ., încheierea de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în garanție, poate fi atacată cu apel în termen de 5 zile. Termenul pentru exercitarea apeluiui curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. În ședința publică din data de 28.09.2016, când instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție, au fost prezenți reprezentantul reclamantului A., domnul avocat E. și reprezentatul pârâtei SC B. SRL, domnul avocat F., lipsind chemata în garanție. Așadar, conform dispozițiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ., calea de atac incidentă în cazul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în garanție, este de 5 zile și curge de la pronunțare pentru părțile prezente, respectiv reclamantul A. și pârâta SC B. SRL și de la comunicare pentru chemata în garanție SC D. Limited Londra - Sucursala București.

Cererea de chemare în garanție a fost respinsă, ca inadmisibilă, în ședința din data de 28.09.2016, pârâta SC B. SRL având posibilitatea să formuleze apel în termen de 5 zile de la pronunțare, până în data de 4.10.2016, ori apelul a fost trimis prin e-mail la data de 12.10.2016, depășind cu mult termenul legal. Împotriva acestei decizii a declarai recurs pârâta SC B. SRL, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului, cu consecința admiterii cererii de chemare în garanție. Analizând recursul in condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele: Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Așa fiind, principiul legalității căilor de atac presupune că, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Dispozițiile art. 74 C. proc. civ. prevăd procedura de judecată a cererii de chemare în garanție, iar prin alin. (2) se face trimitere la aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor art. 64 C. proc. civ., care reglementează procedura de judecată și căile de atac pentru instituția intervenției voluntare. Potrivit art. 64 alin. (4) C. proc. civ.: „Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în primă instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel.

(...)”. Prin urmare, încheierea de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în garanție pronunțată în primă instanță de tribunal nu este supusă recursului, fiind supusă numai apelului la curtea de apel. Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC B. SRL în cadrul acțiunii înregistrate în primă instanță pe rolul Tribunalului Cluj de către reclamantul A., având ca obiect „pretenții - litigiu de muncă”. Având în vedere considerentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 74 alin. (2) și art. 64 alin. (4) C. proc. civ. rezultă că decizia nr. 2374/A din 3 noiembrie 2016 nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

În temeiul prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 1.000 lei către intimatul-reclamant A., cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței și împuternicirii avocațiale de la dosarul de recurs. Cererea de aplicare a unei amenzi judiciare recurentei-pârâte SC B. SRL, formulată de intimatul-reclamant A., va fi respinsă, Înalta Curte constatând că nu sunt îndeplinite în cauză cerințele art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Astfel, pârâta a apreciat că hotărârea atacată este susceptibilă de recurs și că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale invocate prin cererea de recurs. Prin urmare, nu se poate reține că recursul declarat în cauză a fost exercitat de pârâtă cu rea-credință, în sensul normei legale sus evocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva deciziei nr. 2374/A din 3 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A. Respinge cererea de aplicare a amenzii judiciare, formulată de intimatul-reclamant A. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 5 aprilie 2017.