ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 261/2021

Ședința publică din data de 10 februarie 2021

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

A. Primul ciclu procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08 decembrie 2016, sub nr. x/2016, pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj, pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta la plata sumei de 447.790 RON reprezentând contravaloarea prestației de manager de proiect realizată de reclamant pentru proiectele europene derulate de pârâtă, după cum urmează: pentru proiectul B. suma de 9.000 RON, calculată pe perioada 08.12.2013-21.12.2013, pentru proiectul C. suma de 345.000, calculată pe perioada 08.12.2013 - 01.03.2015, pentru proiectul D. suma de 67.230 RON, calculată pe perioada 27.04.2014-08.12.2015; pentru proiectul E. suma de 26.560 RON, calculată pe perioada 01.04.2015-15.11.2015, să fie obligată pârâta AJOFM la plata în favoarea sa a sumei de 1.270.000 euro în echivalent RON din ziua plății, reprezentând remunerație pentru atragerea fondurilor europene, după cum urmează: pentru proiectul "Funcționarul Electronic 1.0" (x) o remunerație în sumă de 170.000 euro; pentru proiectul Apelați Centrul Electronic de Medierea Muncii (x) o remunerație în sumă de 185.000 euro; pentru proiectul B. o remunerație în sumă de 210.000 euro; pentru proiectul C. o remunerație în sumă de 355.000 euro; pentru proiectul D. o remunerație în sumă de 250.000 euro; pentru proiectul E. o remunerație în sumă de 100.000 euro; să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data promovării cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă.

Prin încheierea nr. 260 C. civ. din 14 decembrie 2016, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis excepția necompetenței funcționale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea unui complet specializat pentru litigii de muncă din cadrul secției mixte de contencios administrativ și fiscal, de litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Cluj.

Prin încheierea din 04 aprilie 2017, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de litigii de muncă și asigurări sociale a respins excepția necompetenței materiale funcționale a completului de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 3815 din 23 iunie 2017, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii în contencios administrativ și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj.

Prin decizia nr. 543 din 22 ianuarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3815 din 23 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2016 și a încheierii de ședință din 04 aprilie 2017, pronunțată în același dosar, pe care le-a casat în întregime și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj, secția civilă.

B. Al doilea ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 88 din 21 februarie 2019, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj; a respins capetele de cerere din acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj, având ca obiect obligarea acesteia la plata sumelor de 9.000 RON, reprezentând contravaloarea prestației de manager de proiect pentru proiectul B., 345.000 RON, reprezentând contravaloarea prestației de manager de proiect pentru proiectul C., 210.000 Euro, reprezentând remunerație pentru atragerea fonduri Europene pentru proiectul B., 355.000 Euro reprezentând remunerație pentru atragerea fonduri Europene pentru proiectul C., ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune; a respins capătul de cerere din acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj, având ca obiect obligarea acestuia la plata sumei de 185.000 euro, reprezentând remunerație pentru atragerea de fonduri europene pentru proiectul Apelați Centrul Electronic de Medierea Muncii (x), dreptul la acțiune fiind prescris; a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere din acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj.

Prin decizia civilă nr. 279 A din 04 decembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 88 din 21 februarie 2019 a Tribunalului Cluj, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei civile nr. 279 A din 04 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A., criticând soluția pentru nelegalitate.

Recurentul-reclamant a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea hotă­rârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecare, instanței de apel.

Cu referire la incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a susținut că instanța de apel a interpretat greșit cauza cererii de chemare în judecată, motivarea hotărârii fiind străină de obiectul și temeiul juridic ale acțiunii deduse judecății.

Sub acest aspect, nelegalitatea hotărârii recurate rezidă din perspectiva temeiului de drept al cererii de chemare în judecată, reținut în partea introductivă a considerentelor, și anume Ordinul nr. 580/2013, Ordinul nr. 49/2014, Legea nr. 188/1999 coroborat cu Legea nr. 554/2004 și Ghidul Solicitantului în condițiile în care acțiunea formulată nu are natura unui litigiu de muncă privind drepturile salariale ale funcționarului public, chestiune ce a fost clarificată succesiv prin hotărârile prin care s-a stabilit instanța competentă și s-a admis apelul împotriva sentinței civile nr. 3815/2017 a Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin urmare, instanța de apel a pornit de la o premisă eronată în soluționarea apelului, considerând că acțiunea promovată de reclamant pune în discuție raporturi juridice ce decurg din contractul de management încheiat între o instituție publică și directorul acesteia.

Or, pretențiile deduse judecății nu decurg din contractul de management încheiat cu instituția publică, ci sunt reprezentate de contravaloarea prestației de manager de proiect (calitate distinctă de cea de director executiv al Agenției Județeane pentru Ocuparea Forței de Muncă), activitate pe care a desfășurat-o în cadrul mai multor proiecte cu finanțare europeană derulate de intimata-pârâtă, solicitată în baza prevederilor Ghidului Solicitantului pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, normă juridică cu caracter special care reglementează condițiile generale pentru întocmirea cererilor de finanțare.

În aceeași ordine de idei, recurentul-reclamant a susținut că poate deține calitatea de manager de proiect doar persoana care întrunește cumulativ cerințele stabilite de Ghidul Solicitantului și cererea de finanțare, cerințe specifice de la un proiect la altul și pot privi: vechimea în muncă, deținerea calității de licențiat într-o anumită specializare universitară, deținerea unor cunoștințe de specialitate ateste prin diverse diplome, certificări, acreditări, cunoașterea unei/unor limbi străine, operare sisteme informatice, etc.

Pe de altă parte, calitatea de director executiv al Agenției Județeane pentru Ocuparea Forței de Muncă nu are legătură cu cerințele de calificare pentru deținerea calității de manager de proiect, postul/funcția fiind atribuită în urma unui examen sau a unei numiri pe post, etc., cerințele de numire fiind stabilite prin legislația incidentă.

În acest context, a arătat că nu a fost remunerat pentru activitatea desfășurată în calitate de manager de proiect pentru realizarea și implementarea proiectelor derulate de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, deși Ghidul Solicitantului prevedea o astfel de remunerație care putea ajunge la un plafon maxim de 300 RON/oră.

Pentru respectarea prevederilor Ghidului Solicitantului, în opinia recurentului-reclamant, era necesară fie încheierea unui contract individual de muncă care să cuprindă atribuțiile specifice calității de manager de proiect, întrucât contractul de director executiv al Agenției Județeane pentru Ocuparea Forței de Muncă nu privea atribuțiile de manager de proiect, fie să se încheie un contract civil de prestări servicii. În condițiile în care ceilalți membri ai echipei de management au fost angajați în proiectele europene în baza unor contracte civile de prestări servicii, fiind remunerați cu suma de 300 RON/oră pentru activitățile desfășurate pentru managementul Proiectelor B. și C., respectiv 83 RON/oră pentru Proiectele D. și E., iar Ghidul Solicitantului nu face distincție între situația managerului de proiect și a membrilor echipei de mangement, pentru aceleași rațiuni se impunea ca recurentul-reclamant să fie remunerat cel puțin cu suma primită de aceștia în baza acelorași raporturi juridice, respectiv contract de prestări servicii.

Așadar, instanța de apel a încălcat prevederile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cu care judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii, atâta timp cât era ținută de obiectul pretențiilor formulate de reclamant și nu putea da o altă interpretare acestora în condițiile în care obiectul și fundamentul cererii de chemare în judecată este unul civil și nu are nicio legătură cu jurisdicția salarizării funcționarilor publici, raporturile deduse judecății nefiind raporturi de serviciu, determinate de contractul de performanță managerială, ci raporturi civile decurgând din executarea unor contracte civile de prestări servicii.

Cu referire la incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că instanța de apel a interpretat și a aplicat greșit prevederile Ghidului Solicitantului POSDRU 2007-2013 și cele ale art. 1854 alin. (3) din C. civ.

Astfel, soluția de respingere a pretențiilor pentru contravaloarea prestației de manager de proiect și remunerație pentru atragere fonduri europene în ceea ce privește Proiectele B. și Combinatul social de la Câmpia Turzii pentru lipsa calității procesuale pasive a intimatei AJOFM este nelegală, întrucât instanța de apel nu a ținut cont de următoarele elemente: contractul de finanțare a fost semnat de ANOF, potrivit regulamentului de acordare a fondurilor europene în ceea ce privește cele două proiecte, iar procesul de scriere, implementare și de sustenabilitate a proiectelor a fost derulat de AJOFM Cluj; cheltuielile cu personalul implicat în managementul și implementarea proiectelor, inclusiv contractele de prestări servicii pentru experții angajați pentru echipa de mangement, au fost acoperite din bugetul AJOFM; beneficiarul direct al acestor proiecte a fost județul Cluj, scopul acestor proiecte fiind acela de a rezolva o criză de ocupare a forței de muncă legată de două entități economice care activau pe raza județului Cluj -B. și C..

În consecință, AJOFM justifică calitatea procesuală pasivă în cauză atâta timp cât cheltuielile privind personalul implicat în cele două proiecte au fost suportate din bugetul acesteia, iar ANOF este doar entitatea semnatară a contractului de finanțare.

A mai susținut recurentul-reclamant că decizia atacată este nelegală și prin prisma soluției de respingere ca prescrise a pretențiilor privind remunerația de atragere fonduri europene pentru proiectul Apelați Centrul Electronic de Medierea Muncii, întrucât instanța de apel a apreciat că termenul de prescripție a început să curgă de la data de 01 august 2013, dată la care s-a finalizat acest proiect, deși rambursarea cheltuielilor realizate în acest proiect s-a produs ulterior acestui moment, iar proiectul are o perioadă de sustenabilitate până în anul 2016.

Raportându-se la art. 4.3.4 și art. 5.5 din Ghidul Solicitantului pentru programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, a susținut că neîncheierea un contract de muncă sau a unui contract civil de prestări servicii, cu rol strict probator și nu de a da naștere unor raporturi juridice, nu se poate constitui într-o cauză de exonerare de la plata drepturilor ce i se cuvin pentru activitatea depusă în calitate de manager de proiect, cheltuială prevăzută în mod distinct în bugetul proiectelor.

Deși instanța de apel a acreditat ideea potrivit căreia activitatea depusă de reclamant în cadrul proiectelor era de fapt o atribuție de serviciu și nu ar fi impus remunerarea suplimentară a recurentului, intenția legiuitorului nu a fost aceea de a crea o suprapunere între funcția publică de director executiv al AJOFM și calitatea de manager de proiect în cadrul proiectelor derulate de instituție, context în care recurentul a argumentat care sunt diferențele de numire/calificare pentru cele două funcții total distincte.

A mai arătat că rapoartele de evaluare anuală a performantelor profesionale individuale ale recurentului, în calitate de director executiv al AJOFM, nu au legătură cu proiectele derulate din fonduri europene, ci cu atribuțiile specifice de serviciu în ceea ce privește coordonarea activității agenției locale de ocupare a forței de muncă și cu implementarea strategiilor de ocupare a forței de muncă elaborate potrivit legilor interne.

Mai mult, din adresa nr. x/27.04.2011 emisă de ANOFM cu privire la procedura de reîncadrare și de stabilire a salariului de bază pentru personalul ANOFM și al unităților subordonate care desfășoară activități în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, rezultă ca personalul salariat care desfășoară activități în cadrul proiectelor trebuie să fie nominalizat prin ordin/decizie a președintelui/directorului executiv și beneficiază de o majorare de până la 25 de clase de salarizare, iar activitățile pe care acest personal le desfășoară în cadrul proiectelor se vor reflecta în fișa postului.

Or, în cazul recurentului nu există nici o decizie de numire în calitate de manager de proiect și nici nu a existat vreo majorare salarială sau o modificare a fișei postului. Nici Ordinul nr. 477/28.06.2013 nu infirmă argumentele expuse în condițiile în care atribuțiile care i-au fost delegate vizau depunerea în numele ANOFM a cererilor de plată și de transmitere de clarificări și documente justificative necesare pentru validarea acestor cereri de plată și nu calitate de manager de proiect, context în care nu s-a produs nici o modificare a fișei postului și nici o creștere salarială.

În continuare, recurentul-reclamant a arătat că în fișa postului din data de 04.11.2010, singurele atribuții ce privesc proiectele derulate din fonduri europene sunt la pct. 33, însă activitățile descrise la acest punct nu vizează managementul sau scrierea proiectelor, ci doar asigurarea fondurilor care trebuiau avansate de AJOFM pentru plata activităților din cadrul proiectelor, sume de bani care ulterior se rambursau din fonduri europene. De asemenea, în fișa postului privind funcția de director executiv din 05.01.2015, singurele atribuții ce privesc proiectele europene sunt la pct. 7, însă activitățile descrise la acest punct nu vizează managementul sau scrierea proiectelor, ci doar asigurarea sustenabilității acestora (sustenabilitatea proiectului reprezintă o etapa de după implementare și vizează asigurarea valorificării beneficiilor proiectului și după finalizarea implementării - continuitatea proiectului).

Totodată, nici din Contractul de performanță managerială nu rezultă vreo atribuție legată de managementul sau scrierea proiectelor de finanțare europeană.

În plus, față de remunerația de manager de proiect, având în vedere că recurentul a fost cel care a conceput toate proiectele, ocupându-se de îndeplinirea tuturor activităților pe care obținerea finanțării le-a presupus - identificarea sursei de finanțare, studierea ghidului solicitantului, identificarea soluțiilor pentu obținerea finanțării, realizarea propriu-zisă a cererii de finanțare și susținerea acesteia în fața conducerii ANOFM și a reprezentaților Comisiei Europene - a solicitat obligarea AJOFM să îi plătească o remunerație pentru atragerea finanțărilor conform uzanțelor în domeniu.

În ceea ce privește pretențiile solicitate, recurentul-reclamant a arătat că a făcut trimitere la prevederile art. 1854 alin. (3) din C. civ., care reglementează modalitatea de stabilire a remunerației atunci când nu există clauze referitoare preț și când nici legea nu conține astfel de prevederi, prin apelul la uzanțele existente, și a arătat și dovedit că uzanțele în domeniu stabilesc o remunerație de 5-10% pentru atragerea finanțărilor nerambursabile, calculată la valoarea finanțării efectiv obținute.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 10 februarie 2020, a dispus comunicarea cererii de recurs intimatei-pârâte, cu mențiunea de a depune întâmpinare, precum și efectuarea celorlalte formalități de comunicare, menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în complet filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din camera de consiliu din 30 septembrie 2020, completul filtru, constatând că recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ. și că s-a încheiat etapa comunicărilor prealabile, în conformitate cu prevederile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 279 A din 04 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, și a fixat termen pentru judecata recursului la 18 noiembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin întâmpinarea depusă la 15 mai 2020 (data depunerii la oficiul poștal), în termenul legal, intimata-pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susținerea poziției sale procesuale, a arătat că criticile aduse deciziei civile sunt prezentate într-un cadru general și nu particular, iar din cuprinsul deciziei atacate reiese faptul că instanța a analizat toate aspectele, toate probele și susținerile părților, aplicând întocmai legislația incidentă.

Din acest punct de vedere, în mod corect, instanța de apel a reținut că pe întreaga perioada de timp aferentă derulării proiectelor menționate în cererea de chemare în judecată reclamantul a exercitat o funcție publică de conducere, în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, între reclamant și AJOFM Cluj existând raporturi juridice de serviciu și nu un contract individual de muncă.

De asemenea, instanța de apel a reținut faptul că în virtutea dispozițiilor art. 2 alin. (3), lit. a)-h) din Legea nr. 188/1999, în fișa postului reclamantului subzistau și obligațiile de prestare a activităților pe care acesta pretinde că le-ar fi desfășurat în cadrul proiectelor europene, obligații care erau stipulate și în contractele de performanță managerială care au guvernat raportul de serviciu al reclamantului.

Referitor la contractele de performanță managerială și fișele de post ale reclamantului, instanța de apel a constatat că aceste contracte aveau ca obiective specifice absorția fondurilor europene dedicate dezvoltării resurselor umane în vederea modernizării serviciului public de ocupare și creștere a șanselor de ocupare ale persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, iar pentru îndeplinirea obiectivelor generale și specifice directorul executiv acționează pentru elaborarea si implementarea de proiecte cu finanțare din FSE in cadrul POSDRU 2007 -2013.

Potrivit acelorași contracte de performanță managerială, pentru îndeplinirea obiectivelor sus-menționate, directorul executiv avea obligația de a asigura un management eficient al serviciilor oferite de AJOFM Cluj, de implementare de proiecte finanțate din Fondul Social European sau din alte surse care să vizeze consolidarea capacității administrative la nivel regional și local, inclusiv creșterea calității serviciilor oferite și a gradului de interacționare cu clienții.

Ca atare, raportat la statutul reclamantului de funcționar public și la legislația incidentă, instanța de apel a concluzionat că datorită raporturilor de serviciu pe care reclamantul le avea cu AJOFM Cluj, în virtutea atribuțiilor specifice menționate în sarcina acestuia prin contractele de performanță managerială și prin fișele postului, era în sarcina reclamantului să realizeze activitățile aferente implementării respectivelor proiecte, în cadrul programului său normal de lucru, în conformitate cu atribuțiile specifice deținute în acest sens, prevăzute în mod expres și distinct, atât în fișa postului, cât și în contractele de performanță managerială.

Cu privire la fondul cauzei, a susținut că prin criticile aduse deciziei atacate, recurentul-reclamant a reluat aceleași argumente susținute în motivele de apel, care, în opinia sa, sunt nefondate.

A reiterat aspectele expuse pe larg în cadrul apărărilor formulate în fața instanței de apel, ce se regăsesc cu prisosință în considerentele deciziei atacate, cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției dreptului de a solicita sumele de bani în ceea ce privește proiectul Apelați Centrul Electronic de Mediere a Muncii, calitatea reclamantului în raport de beneficiarul proiectelor, modalitatea de susținere financiară a serviciului public de ocupare, documentele specifice activității postului ocupat de reclamant, salarizarea funcționarilor publici care prestau activități în cadrul proiectelor cu finanțare europeană nerambursabilă.

La 28 ianuarie 2021 (data depunerii la oficiul poștal), aceeași parte a depus concluzii scrise, prin care a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilității căii de atac din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului și soluția pronunțată

Analizând recursul în condițiile art. 499 din C. proc. civ., în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de exigențele impuse prin art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În prealabil, se constată că prin notele scrise depuse la 28 ianuarie 2021, intimata-pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj a invocat excepția inadmisibilității căii de atac din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., susținând că recursul se întemeiază pe aceleași motive evocate atât în cererea de chemare în judecată, cât și în apelul declarat de partea adversă.

Este adevărat că în condițiile dispozițiilor art. 5 alin. (1) din C. proc. civ., instanța are obligația de a primi și înregistra la dosarul cauzei orice cerere formulată de părți, deci inclusiv notele scrise pe care acestea înțeleg să le formuleze cu privire la susținerile lor verbale dintr-o anumită ședință de judecată, însă excepția menționată nu a fost invocată prin întâmpinarea depusă în procedura de filtrare a recursului, prevăzută de 493 din C. proc. civ., și nici până la momentul punerii concluziilor orale pe fondul cauzei de către reprezentantul intimatei-pârâte Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj în ședința publică din 27 ianuarie 2021.

Ca atare, solicitarea intimatei-pârâte privind respingerea recursului ca inadmisibil contravine principiilor dreptului la apărare și contradictorialității, câtă vreme a fost exprimată în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, și nu poate fi luată în considerare, fiind înregistrată după ce instanța, pe deplin lămurită asupra cauzei, a rămas în pronunțare, declarând dezbaterile închise.

Printr-o primă critică dedusă judecății, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că motivarea deciziei atacate este străină de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată deduse judecății în contextul reținerii temeiului de drept al cererii de chemare în judecată ca fiind Ordinul nr. 580/2013, Ordinul nr. 49/2014, Legii nr. 188/1999 coroborat cu Legea nr. 554/2004 și Ghidul Solicitantului.

Câtă vreme chestiunea privind natura acțiunii deduse judecății a fost clarificată atât prin hotărârile pronunțate în incidentele privitoare la stabilirea instanței competente să judece prezentul litigiu, cât și prin decizia civilă nr. 543/2018, recurentul-reclamant a invocat premisa eronată de la care a plecat instanța de apel în soluționarea apelului atunci când a considerat că acțiunea pune în discuție raporturi juridice ce decurg din contractul de management încheiat între o instituție publică și directorul acesteia în contextul stabilirii cu autoritate de lucru judecat a naturii civile a acțiunii și fără nicio legătură cu legislația salarizării funcționarilor publici și cu contractul de management încheiat cu AJOFM.

Criticile sunt nefondate.

Înalta Curte are în vedere faptul că punctul de plecare în analiza cererii de chemare în judecată deduse judecății primei instanțe s-a raportat la natura civilă a litigiului, astfel cum a fost statuată prin decizia nr. 543 din 22 ianuarie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, atâta timp cât pretențiile recurentului decurg din raporturi juridice civile și că problema existenței contractului de prestări servici reclamat a reprezentat o chestiune de fond ce nu putea fi dezlegată în contextul stabilirii instanței competente.

Din perspectiva autorității de lucru judecat, decizia menționată este un regulator de competență prin funcția de stabilire a instanței competente să judece cauza în primă instanță. Astfel, Curtea de Apel Cluj, ca instanță de recurs, a aplicat dispozițiile art. 498 din C. proc. civ., determinând instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță în urma admiterii recursului promovat de aceeași parte cu reținerea necompetenței materiale a primei instanțe ca unic motiv de casare.

Obligativitatea celor statuate de Curtea de Apel Cluj, ca efect al autorității de lucru judecat, s-a impus în fața Tribunalului Cluj, care a analizat pretențiile reclamantului prin raportare la Ghidul Solicitantului pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007/2013 și la art. 1854 alin. (3) din C. civ., invocate în susținerea demersului judiciar, iar analiza criticilor deduse judecății în primul grad de jurisdicție realizată și prin prisma legislației evocate apare ca fiind justificată în procesul de calificare a raporturilor juridice dintre părți, prin reliefarea aspectelor pentru care nu se poate reține un alt izvor al obligațiilor.

Dezvoltând aspecte ce țin de situația de fapt în argumentarea unei motivări străine de natura pricinii, recurentul-reclamant a reliefat faptul că instanța de apel a încălcat prevederile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cu care judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii, în contextul schimbării obiectului cererii de chemare în judecată prin aceea că pretențiile recurentului decurg din Ordinul nr. 580/2013, Ordinul nr. 49/2014, Legea nr. 188/1999 și Contractul de management încheiat în calitate de director al AJOFM Cluj cât timp acțiunea a fost întemeiată pe contractul civil de prestări servicii privind calitatea de manager de proiect, iar nu pe contractul de manager privind raporturile de serviciu.

În contextul expus, este neîntemeiată susținerea recurentului potrivit căreia instanța de apel a dat o altă interpretare pretențiilor deduse judecății, de vreme ce analiza criticilor deduse judecății în apel s-a raportat la obiectul și limitele procesului stabilite prin cererea de chemare în judecată, potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., în respectarea efectului devolutiv al apelului, reținându-se solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata unor sume expres precizate în petitele cererii de chemare în judecată cu titlu de prestație de management de proiect, precum și remunerația pentru atragerea fondurilor europene cu dobânda legală aferentă.

Argumentele expuse de instanța de apel în considerentele deciziei atacate s-au circumscris demersului de stabilire a situației de fapt ce a rezultat din probatoriul administrat, demers care a constituit o premisă necesară spre a se putea tranșa cu privire la temeinicia pretențiilor deduse judecății, anume aceea că pretențiile reclamate nu derivă dintr-un contract civil de prestări servicii.

Astfel, pornind de la statutul de funcționar public al reclamantului-recurent, calitate ce rezultă din funcția de conducere (director executiv) exercitată pe perioada derulării proiectelor menționate în cererea de chemare în judecată, curtea de apel a subliniat că raporturile juridice între acesta și AJOFM Cluj sunt raporturi de serviciu în virtutea prevederilor art. 1 coroborate cu cele ale art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

Reținând incidența dispozițiilor art. 2 alin. (3) lit. a)-h) din aceeași lege, curtea de apel a stabilit în mod corect că în fișa postului recurentului-reclamant subzistau și obligațiile de prestare a activităților despre care a pretins că le-a desfășurat în cadrul proiectelor europene, obligații ce se regăseau stipulate și în contractele de performanță managerială, care au guvernat raportul de serviciu al recurentului-reclamant, ce relevau obiective specifice, precum "absorția fondurilor europene dedicate dezvoltării resurselor umane în vederea modernizării serviciului public de ocupare și creștere a șanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă", iar pentru îndeplinirea obiectivelor generale și specifice directorului executiv acționează "pentru elaborarea și implementarea de proiecte cu finanțare din FSE în cadrul POSDRU 2007-2013."

Tot potrivit contractelor de perfomanță managerială pentru îndeplinirea obiectivelor menționate, directorul executiv avea obligația de a asigura un management eficace al serviciilor oferite de AJOFM Cluj, de implementare de proiecte finanțate din Fondul Social European sau din alte surse care să vizeze consolidarea capacității administrative la nivel regional și local, inclusiv creșterea calității serviciilor oferite și a gradului de interacționare cu clienții.

De altfel, dispoziții similare conțineau toate contractele de performanță managerială, iar aceste obligații erau menționate inclusiv în fișa postului nr. x, dar și în fișa postului nr. x, în care se prevede în mod expres atribuția de coordonare și urmărire a elaborării și implementării proiectelor finanțate din fondurile structurale europene.

Toate aceste circumstanțe factuale converg către concluzia că realizarea activităților aferente implementării respectivelor proiecte, în conformitate cu atribuțiile specifice prevăzute în mod expres și distinct atât în contractele de perfomanță managerială, cât și în fișele postului, s-a produs în virtutea raporturilor de serviciu derulate cu AJOFM Cluj și nu în baza prevederilor Ghidului Solicitantului pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Cum în speță nu pot fi identificate motive străine de natura pricinii ce pot determina nelegalitatea deciziei atacate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., criticile cu acest obiect vor fi respinse ca nefondate.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut nelegalitatea deciziei atacate prin prisma soluției greșite de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj atâta timp cât aceasta este doar semnatara contractului de finanțare a proiectelor B. și Combinatul social de la Câmpia Turzii, iar cheltuielile generate de implementarea proiectelor, astfel cum au fost detalitate la pct. 3 din prezenta decizie, au fost acoperite din bugetul Agenției Județeane pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj.

Criticile sunt nefondate.

Obiectul acțiunii deduse judecății și asupra căruia au statuat instanțele de fond se rezumă la pretențiile ce derivă din prestația de manger de proiect și cea pentru atragerea fondurilor europene în ceea ce privește proiectele B. și C..

Se observă că aspectele invocate în recurs cu privire la soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Județeane pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj nu au caracter de noutate, ci reprezintă o reiterare a criticilor deduse judecății în apel asupra cărora instanța de prim control judiciar s-a aplecat reținând în mod corect că în cazul pretențiilor formulate prin prisma celor două proiecte anterior menționate, nu există identitate între Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj, chemată în judecată în calitate de pârâtă, și subiectul raportului juridic litigios, atâta timp cât beneficiarul contractelor de finanțare a fost Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă, după cum rezultă din rapoartele finale depuse la dosarul cauzei .

Pe de altă parte, aspectele reclamate în combaterea excepției invocate își găsesc fundamentul în proceduri administrative cu privire la cheltuielile generate de personalul angajat în proiecte, finalizarea proiectelor, perioada de rambursare și cea de sustenabilitate a căror analiză excede controlului de legalitate a deciziei recurate.

O altă critică de nelegalitate adusă hotărârii recurate vizează soluția de respingere ca prescrise a pretențiilor privind remunerația de atragere a fondurilor europene pentru proiectul Apelați Centrul Electronic de Mediere a Muncii în contextul reținerii ca reper în calcularea termenului de prescripție a datei de 01 august 2013 (finalizarea proiectului), moment după care s-a produs rambusarea cheltuielilor generate de proiect și a urmat o perioadă de sustenabilitate până în anul 2016.

Critica este nefondată.

Prescripția extinctivă poate fi definită ca fiind stingerea acelei componente a dreptului la acțiune care oferă posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a obține obligarea subiectului pasiv la executarea obligației corelative sau la recunoașterea dreptului subiectiv contestat în condițiile nesesizării organului de jurisdicție în termenul prevăzut de lege.

Termenul general de prescripție, aplicabil tuturor acțiunilor personale, indiferent de izvorul concret al raportului juridic obligațional, este cel instituit de art. 2517 din C. civ., respectiv de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.

În cauza dedusă judecății prezintă interes momentul la care a început să curgă termenul de 3 ani și anume data când s-a născut dreptul la acțiune, conform art. 2523 din C. civ.

În ceea ce privește capătul cererii introductive prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 185.000 euro reprezentând remunerația pentru atragerea fondurilor europene pentru proiectul Apelați Centrul Electronic de Mediere a Muncii (x), instanța de apel în mod corect a reținut incidența prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată pe cale de excepție de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la primul termen de judecată acordat în primă instanță la data de 27 martie 2017.

Reținând că proiectul menționat s-a derulat în perioada 02 august 2010 - 01 august 2013, conform raportului tehnic final, dreptul la acțiune în valorificarea pretențiilor reclamate s-a născut cel mai târziu la data finalizării proiectului (01 august 2013), întrucât la acel moment recurentul-reclamant cunoștea sau trebuia să cunoască activitatea pe care a desfășurat-o în calitate de manager de proiect și sumele de bani la care se considera îndreptățit pentru această activitate.

Ca atare, promovarea acțiunii la 08 decembrie 2016, situează demersul reclamantului peste termenul înăuntrul căruia își putea valorifica dreptul pretins, în caz contrar s-ar crea dreptul părții de a stabili prin voința proprie momentul începerii cursului prescripției, contrar voinței legiuitorului.

O altă critică cu referire la nelegalitatea deciziei recurate vizează considerentele instanței de apel potrivit cu care activitatea depusă în cadrul proiectelor derulate era o atribuție de serviciu și, din acest punct de vedere, nu era îndrituit la remunerația suplimentară față de salariul primit în calitate de director executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj.

Raportându-se la conținutul dispozițiilor art. 4.3.4 și art. 5.5 din Ghidul Solicitantului, recurentul-reclamant a prezentat propriile opinii cu privire la remunerația datorată pentru activitatea depusă în calitate de manager de proiect, prevăzută ca și cheltuială distinctă în bugetul proiectelor, la nivelul primit de ceilalți membri ai echipei de management angajați în proiecte în baza unor contracte civile de prestări servicii, respectiv 300 RON/oră pentru activitățile desfășurate pentru managementul Proiectelor B. și C., respectiv 83 RON/oră în Proiectele D. și E..

În acest punct, a susținut că nu îi este imputabil faptul neîncheierii unui contract de muncă sau a unui contract civil de prestări civile și nici nu se poate constitui într-o cauză exoneratoare de la plata drepturilor ce i se cuvin, mai ales că încheierea contractelor nu dă naștere unui raportului juridic, ci are rol strict probator.

Criticile sunt nefondate.

În acord cu raționamentul instanței de apel, Înalta Curte constată că pe toată perioada de timp aferentă derulării proiectelor cu finanțare europeană: proiectul Funcționarul Electronic 1.0 (x), proiectul Apelați Centrul Electronic de Medierea Muncii 23 (x), proiectul B., proiectul C., proiectul D., proiectul E., în virtutea funcției de director executiv și cea a calității de manager de proiect deținute în cadrul Agenției Județene a Forțelor de Muncă Cluj, recurentul-reclamant și-a exercitat atribuțiile specifice prevăzute în mod expres în fișele postului și contractele de performanță manageriale ce au guvernat raportul de serviciu.

În aceste condiții, activitățile derulate prin intermediul proiectelor nu pot fi analizate în mod distinct, după cum pretinde recurentul-reclamant, atâta timp cât sunt strâns legate de activitatea și scopul pentru care a fost creată Agenția Județeană a Forțelor de Muncă Cluj, iar separarea unor activități din sfera de lucru al directorului executiv în detrimentul managerului de proiect nu poate interveni tocmai în considerarea atribuțiilor conferite de funcția publică și de postul ocupat în cadrul agenției.

Relevante din acest punct de vedere sunt: Contractul de performanță managerială nr. x/17.01.2011, care menționează art. 3.1.2, la lit. l), printre obiectivele specifice, "absorbția fondurilor europene dedicate dezvoltării resurselor umane în vederea modernizării serviciului public de ocupare și creștere a șanselor de ocupare ale persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă", iar pentru îndeplinirea obiectivelor generale și specifice, directorul executiv acționează, conform art. 3.2 lit. f), pentru "pentru elaborarea și implementarea de proiecte cu finanțare din FSE în cadrul POSDRU 2007 - 2013; potrivit art. 3.3. din același contract de performanță managerială, pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 3.1 din contract, directorul executiv avea obligația, conform art. 3.3.6 lit. j), pentru asigurarea unui management eficient al serviciilor oferite de A.J.O.F.M. Cluj, de a urmări "implementarea de proiecte finanțate din Fondul Social European sau din alte surse care să vizeze consolidarea capacității administrative la nivel regional și local, inclusiv creșterea calității serviciilor oferite și a gradului de interacționare cu clienții."

Dispoziții similare erau conținute în art. 3.3.6 lit. j), coroborat cu art. 3.1 și art. 3.3 din contractul de performanță managerială nr. x/26.07.2010; în art. 3.3.7 lit. c), coroborat cu art. 3.1, 3.2, 3.3 din contractul de performanță managerială nr. x/22.04.2013; în art. 3.2. lit. g) din contractul de performanță managerială nr. x/27.03.2014; în art. 3.3.8 lit. d), coroborat cu art. 3.3. și art. 3.2 din contractul de performanță managerială nr. x/24.03.2015.

Totodată, aceste obligații erau înscrise și în art. 33 din fișa postului nr. x și în art. 36 din fișa postului nr. x, unde se prevede în mod expres atribuția de coordonare și urmărire a elaborării și implementării proiectelor finanțate din fonduri structurale europene.

Ghidul Solicitantului pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, invocat ca temei în susținerea pretențiilor reclamate, prevede la art. 5.5 - Echipa de Implementare:

"Persoanele care fac parte din echipa de management a proiectului, inclusiv managerul de proiect… își pot desfășura activitatea în cadrul unor raporturi juridice de muncă (precum raporturi juridice de muncă generate de încheierea unui contract individual de muncă, raporturi de serviciu) sau în afara unor raporturi juridice de muncă (precum contract civil de prestări servicii încheiat în temeiul prevederilor C. civ.)."

Așadar, dispozițiile menționate nu instituie drept condiție desfășurarea activității de către persoanele din echipa de management a proiectului în cadrul unor raporturi de muncă sau în afara acestora, precum contract civil de prestări servicii, ci doar oferă posibilitatea nașterii unor astfel de raporturi juridice.

Contrar alegațiilor recurentului-reclamant, încheierea unor astfel de contracte determină nașterea raporturilor juridice în al căror conținut sunt incluse drepturi și obligații în sarcina părților și numai în ipoteza neexecutării obligațiilor din motive neimputabile s-ar fi pus problema analizei unei cauze exoneratoare de la plata sumelor solicitate, iar forma ad probationem se impune pentru considerente practice, întrucât asigură posibilitatea părților contractante de a putea dovedi conținutul contractelor pe care le-au încheiat.

Prin urmare, prevederile art. 5.5 din Ghidul Solicitantului, astfel cum s-a reținut din probatoriul administrat în cauză, nu conferă legitimitate pretențiilor sale, prin prisma dispozițiilor art. 1854 alin. (3) din C. civ., decât în ipoteza în care ar fi avut o atitudine diligentă față de propriul interes, însă recurentul-reclamant a preferat să stea în pasivitate fără a solicita încheierea unor astfel de contracte, aspect recunoscut în cadrul criticilor deduse judecății.

În acest punct, se cuvine a se menționa că salarizarea funcționarilor publici care prestau activități specifice proiectelor de finanțare europeană a fost reglementată de Ordinul nr. 580/27.08.2013, modificat și completat prin Ordinul nr. 49/04.02.2014, emise de ANOFM, prevăzându-se că orice funcționar public nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri comunitare nerambursabile și care urma să desfășoare activități de control, cum este și funcția de manager de proiect, puteau opta pentru a fi remunerate fie conform Legii nr. 284/2010, cu păstrarea calității de funcționar public, fie angajarea direct pe proiect cu contract de muncă sau cu contract de prestări servicii, însă cu suspendarea din funcția publică, în ultimele două ipoteze.

Drept urmare, partea nu era îndrituită la remunerația suplimentară, prevăzută de art. 4.3.4 din Ghidul Solicitantului, față de cea circumscrisă atribuțiilor exercitate în calitate de director executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj, atâta timp cât activitatea de manager de proiect, prestată în cadrul proiectelor derulate, s-a înscris în atribuțiile de serviciu stabilite prin contractele de performanță și fișele postului, astfel cum au fost analizate de către instanța de apel și evidențiate în cuprinsul prezentei decizii.

Recurentul-reclamant a reiterat ad literam criticile cu caracter devolutiv în susținerea aceluiași motiv de recurs cu referire la rapoartele de evaluare anuală a performanțelor profesionale individuale în calitate de director executiv al pârâtei; adresa nr. x/27.04.2011 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj cu privire la procedura de reîncadrare și de stabilire a salariului de bază pentru personalul Agenției Județeane pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj și al unităților subordonate care desfășoară activități în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene; Ordinul nr. 477/28.06.2013, prin care intimata a susținut că apelantul ar fi fost nominalizat de președintele Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj în calitate de manager de proiect pentru Proiectul B.; pct. 33 din fișa postului din 04.11.2010; atribuțiile prevăzute la pct. 7 din fișa postului privind funcția de director executiv din 05.012015; faptul că pe lângă remunerația de manager de proiect, a solicitat obligarea Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj A.J.O.F.M. să îi plătească o remunerație pentru atragerea finanțărilor, conform uzanțelor în domeniu, făcând trimitere la prevederile art. 1854 alin. (3) din C. civ. care reglementează modalitatea de stabilire a remunerației atunci când nu există clauze referitoare preț și când nici legea nu conține astfel de prevederi; activitatea de întocmire a documentațiilor pentru obținerea finanțărilor nerambursabile; atribuțiile apelantului în calitate de director executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj.

O apreciere completă a acestor critici se impune și din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., atâta timp cât recurentul-reclamant a invocat și nemotivarea deciziei atacate, context în care este necesar a se face distincție între motive și argumente, căci textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele invocate, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate motivului pe care îl sprijină.

Criticile recurentului vor fi înlăturate având în vedere că instanța de apel, prin raportare la exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., printr-un raționament juridic de sinteză, a răspuns printr-un considerent comun argumentelor folosite de parte în dezvoltarea motivelor de apel reținând legalitatea hotărârii primei instanțe.

Pe de altă parte, în considerarea caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, ce poate fi exercitată doar pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ indicate de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte subliniază că în calea de atac a recursului, aspectele ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea probatoriului reprezintă chestiuni de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, ce nu pot fi supuse cenzurii instanței de control judiciar.

Așadar, prezentul recurs nu poate avea ca obiect reinterpretarea materialului probator administrat în cauză, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea reținută de către instanța de apel, ci doar verificarea modalității de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale evocate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în raport de situația de fapt definitiv stabilită în calea devolutivă de atac a apelului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 279 A din 04 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 279 A din 04 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2021.