ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3662/2020

Ședința publică din data de 21 iulie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 07 octombrie 2014 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamanta A., a chemat în judecată pârâții Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest și Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea resurselor umane", solicitând admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata sumei de 3.693.082,20 RON, reprezentând daune-interese compensatorii ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale stipulate în Contractul de finanțare x încheiat la data de 13.09.2010 între A. și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane"; obligarea pârâților în solidar la plata daunelor moratorii constând în dobânda legală penalizatoare aferenta sumei solicitate prin petitul 1, de la data înregistrării prezentei acțiuni (07.10.2014) și până la data plății efective a sumei solicitate; obligarea pârâților în solidar la plata daunelor compensatorii constând în actualizarea sumei solicitate prin petitul 1 cu indicele de inflație de la data înregistrării prezentei acțiuni (07.10.2014) și până la data plății efective a sumei solicitate; obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de Judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 11 iulie 2016 s-a dispus transpunerea dosarului cu nr. x/2014, la secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

La data de 17 octombrie 2016, reclamanta A. a formulat cererea adițională prin care a solicitat modificarea:

- petitului nr. 1 din acțiunea introductiva (prin micșorarea cuantumului obiectului cererii), sens în care solicită obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 166.162,65 RON, reprezentând daune-interese compensatorii ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale stipulate în Contractul de finanțare x încheiat la data de 13.09.2010 între A. și Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale, Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane",

- Petitului nr. 2 din acțiunea introductiva (prin micșorarea cuantumului obiectului cererii), sens în care solicită obligarea pârâților în solidar la plata daunelor moratorii constând în dobânda legală penalizatoare aferentă sumei solicitate prin petitul 1 modificat, de la data înregistrării prezentei acțiuni (07.10.2014) și până la data plății efective a sumei solicitate, precum si a sumei de 85.283,59 RON, reprezentând daune moratorii constând în dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 458.193,33 RON, de la data înregistrării prezentei acțiuni 07.10.2014 și până la data plății efective, 23.08.2016

Petitele nr. 3 si nr. 4 ramam nemodificate.

Cu privire la petitul 1 modificat reamintește ca suma indicata in petitul 1 din acțiunea introductiva in cuantum de 3.693.082,80 RON a fost compusa din:

- Suma de 2.984.871,53 RON, reprezentând debitul stabilit prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x/CCSM/27.09.2013 și în întregime nota de debit x/27.09.2013 (titlu de creanța anulat definitiv in dosarul x/2014 de către Curtea de Apel Cluj)

- Suma de 166.162,65 RON, reprezentând debitul stabilit prin procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/CCSN/03.03.2014 (1085/03.03.2016) si Nota de debit nr. x/04.03.2014 (titlu de creanța care face obiectul dosarului x/2014 aflat pe rolul Tribunalului Cluj, cu amânare de pronunțare pentru data de 20.10.2016)

- Suma de 542,048,62 RON, solicitata de subscrisa prin Cererile de rambursare nr. x si 8 insa refuzate de paratul OIR din cauza celor 2 procese-verbale mai sus indicate; Ulterior soluționării definitive a dosarului x/2014, a resolicitat aceasta suma prin Cererea de rambursare nr. x suplimentara, iar paratul OIR POSDRU NV a validat o parte din aceasta suma, respectiv suma de 458.193,33 RON care a fost virata in contul reclamantei.

La data de 12 noiembrie 2014 pârâtul Organismul Intermediar Regional Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest - OIRPOSDRU NV, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României prin Autoritatea de Audit, a formulat cerere de chemare în garanție, solicitând încuviințarea acesteia, obligarea la plata despăgubirilor acordate și cheltuielilor de judecată.

La data de 10 februarie 2017 reclamanta A. a formulat cerere de renunțare la soluționarea petitului nr. 1 din acțiunea introductivă și la soluționarea petitului nr. 3.

La data de 10 februarie 2017 reclamanta A. a formulat cerere adițională, prin care modifică petitul nr. 2 din acțiunea introductivă, sens în care solicită obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 87.976,26 RON, reprezentând daune moratorii constând în dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 458.193,33 RON de la data înregistrării acțiunii 07.10.2014 și până la data plății efective, 14.09.2016. Petitul nr. 4 rămâne nemodificat.

La data de 13 martie 2017 pârâtul Organismul Intermediar Regional Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest - OIRPOSDRU NV a formulat cerere de renunțare la soluționarea cererii de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României prin Autoritatea de Audit.

Prin sentința civilă nr. 135/2017 pronunțată la data de 31 martie 2017 Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepțiile de inadmisibilitate și privind excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâții Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord -Vest și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane prin Ministerul Finanțelor Publice.

Ia act de cererea de renunțare formulată de reclamanta A. la soluționarea petitelor 1 (precizat prin cererea adițională depusă la termenul din 17.10.2016) și 3 din acțiunea introductivă.

Admite în parte acțiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost restrânsă și precizată, formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord - Vest și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București.

Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 1 alin. (3) prin raportare la dispozițiile art. 3 alin. (2) și alin. (4), toate din O.G. nr. 13/2011, după cum urmează:

- pe perioada 7.10.2014 -22.11.2015 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 452.601,49 RON;

- pe perioada 23.11.2015-21.12.2015 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 450.971,6 RON;

- pe perioada 22.12.2015-5.01.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 409.448,78 RON;

- pe perioada 6.01.2016-21.01.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 397.228,46 RON;

- pe perioada 22.01.2016-14.09.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 365.938,24 RON.

Anulează cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord -Vest în contradictoriu cu chemata în garanție Curtea de Conturi a României - Autoritatea de Audit, cu sediul în București, str. x.

Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 7.612,14 RON cheltuieli de judecată parțiale.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 12.09.2017 Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Îndrepta, din oficiu, erorile materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței de mai sus în sensul că la alin. (4) se va trece:

"Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 1 alin. (3) prin raportare la dispozițiile art. 3 alin. (2), alin. (3) și alin. (4), toate din O.G. nr. 13/2011, după cum urmează:

- pe perioada 7.10.2014 -22.11.2015 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 443.437,63 RON;

- pe perioada 23.11.2015-21.12.2015 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 441.807,74 RON;

- pe perioada 22.12.2015-5.01.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 400.284,92 RON;

- pe perioada 6.01.2016-21.01.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 388.064,6 RON;

- pe perioada 22.01.2016-14.09.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 356.774,38 RON" în loc de:

"Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 1 alin. (3) prin raportare la dispozițiile art. 3 alin. (2) și alin. (4), toate din O.G. nr. 13/2011, după cum urmează:

- pe perioada 7.10.2014 -22.11.2015 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 452.601,49 RON;

- pe perioada 23.11.2015-21.12.2015 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 450.971,6 RON;

- pe perioada 22.12.2015-5.01.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 409.448,78 RON;

- pe perioada 6.01.2016-21.01.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 397.228,46 RON;

- pe perioada 22.01.2016-14.09.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 365.938,24 RON".

Împotriva sentinței civile nr. 135/2017 pronunțată la data de 31 martie 2017 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal și împotriva încheierii din 12.09.2017, de îndreptare eroare materială, au formulat cereri de recurs pârâții Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiune Nord-Vest OIRPOSDRU NV și Ministerul Fondurilor Europene prin preluarea activității de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anterior Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, încadrând criticile lor în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Împotriva acelorași hotărâri - Sentința Civilă nr. 135/2017 din data de 31 martie 2017 și încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 12.09.2019, ambele hotărâri fiind pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs și Ministerul Finanțelor Publice - în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

În data de 09.06.2020 Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar o Notă în care a menționat că, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2018 pentru aprobarea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative a fost înființat Ministerul Fondurilor Europene prin preluarea structurilor de specialitate și activităților prevăzute la alin. (2) de la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene care se reorganizează și își schimbă denumirea în Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Împotriva sentinței civile nr. 135/2017 pronunțată la data de 31 martie 2017 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de recurs incident reclamanta A., invocând cazurile de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta -reclamantă A. a formulat întâmpinare la recursul promovat de Ministerul Fondurilor Europene prin preluarea activității de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anterior Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în cadrul căreia a invocat excepția lipsei de interes a acestuia în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul - pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiune Nord-Vest OIRPOSDRU NV a depus la rându-i întâmpinări la recursul promovat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și la recursul incident depus de reclamanta A..

Ministerul Fondurilor Europene a depus Note scrise la recursul incident formulat de recurenta- reclamantă A.

Intimata - chemată în garanție Curtea de Conturi a României - prin Autoritatea de Audit a formulat Note Scrise în cadrul cărora a susținut că nu are interes în cauza dedusă judecății, invocând autoritatea de lucru judecat raportat la sentința de fond și la faptul că recursurile nu vizează soluția pe cererea de chemare în garanție.

Recurenta - reclamantă a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de recurentul - pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiune Nord-Vest OIRPOSDRU NV.

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat primul termen pentru judecata recursurilor la data de 17 martie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Recursul declarat de recurentul-pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiune Nord-Vest OIRPOSDRU NV (în continuare OIRPOSDRU pe motivele de recurs invocate.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că hotărârea pronunțată cuprinde o motivare contradictorie în care privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive fiind nerespectate dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.. Se arată că prima instanță nu a ținut cont de limitele delegării de competență și a înlăturat nemotivat apărarea în sensul că răspunderea solidară nu operează în materia răspunderii contractuale.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurentul-pârât invocă greșita interpretare și aplicare a legii în ceea ce privește soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii și în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii astfel cum a fost precizată și restrânsă.

În ceea ce privește soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii recurentul-pârât apreciază că respingerea acestei excepții de fond este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 7 și 22 C. proc. civ. prin aprecierea greșită a obiectului dedus judecății și prin înlăturarea nelegală a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 de la aplicare.

Se arată că în raport de temerile de drept invocate de reclamantă respectiv dispozițiile 1073, 1082 C. civ. și art. 3 din O.U.G. nr. 13/2011 acțiunea în pretenții a reclamantei era inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 și O.U.G. nr. 66/2011 - dispoziții speciale care se aplică cu prioritate.

În ceea ce privește pe fond soluția de admitere dispusă se invocă greșita aplicare și interpretare a O.G. nr. 13/2011 greșita interpretare a clauzelor contractului de finanțare și a hotărârilor judecătorești invocate de reclamantă.

În esență se arată că nu s-a reținut în sarcina sa vreo vinovăție și existența vreunei obligații de plată, iar în cauză îsăși contractul prevede dobânda penalizatoare la nivelul cotației de referință a BNR, iar scrisorile standard aferente 7, 8 și 15 nu au fost anulate. În mod nelegal prima instanță a calculat dobânzi asupra unor sume care nu se constituie debit.

Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (fost Ministerul Fondurilor Europene) pe motivele de recurs invocate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că în cauză au fost încălcate de prima instanță dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. și art. 6 din CEDO pe considerentul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse apărările formulate de recurenții-pârâți.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă greșita interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor O.G. nr. 13/2011 în raport de dispozițiile normei speciale respectiv ale O.U.G. nr. 66/2011 atât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor inadmisibilității cât și a excepției lipsei calității procesuale pasive cât și în ceea ce privește fondul cauzei.

În esență se susține pe fond că în baza contractului de finanțare nu pot fi acordate sumele pretinse cu titlu de dobânzi, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 13/2011 că nu este prevăzut de lege solidaritatea constatată de prima instanță.

Sunt formulate critici și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță.

Recursul incident formulat de recurenta-reclamantă întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5,6 și pct. 8 C. proc. civ. vizează nepunerea în discuția părților nemotivarea și aprecierea greșită asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Se arată că prima instanță a respins nemotivat și nelegal cererea pe cheltuieli de judecată efectuate în faza procedurii prealabile apreciind că aceste cheltuieli nu pot fi acordate în baza art. 451 alin. 1 C. proc. civ.

Analizând recursurile declarate principale și incidente în cauză în raport de aspectele de nelegalitate invocate și întâmpinările plus concluziile scrise formulate.

Curtea apreciază pentru următoarele considerente ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți și fondat recursul incident declarat de recurenta-reclamantă.

Curtea va analiza prin considerente comune recursurile declarate de recurenții-pârâți ambele recursuri fiind în cadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat, Curtea apreciind că sentința atacată atât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor invocate, a inadmisibilităților cât și a lipsei calității procesuale pasive în cauză fiind respectate dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ.

În cauză nu poate fi reținut faptul că motivarea primei instanțe reprezintă o preluare a argumentelor susținute de recurenta-reclamantă. Pe de altă parte deși nu menționează expres respingerea existenței cazului fortuit, care nu a fost invocat ca atare prima instanță motivează stabilirea situației premisă a declanșării litigiului dintre părți, finalizat printr-un litigiu anterior definitiv în favoarea reclamantei prin anularea actelor contestate cu consecința înlăturării creanței bugetare și exonerării de la plata debitului în sumă de 2.989.871,53 RON în baza sentinței definitive nr. 279/26.06.2014.

Iar situația premisă corect reținută de prima instanță este cea în care dispozițiile Autorității de Audit nu sunt obligatorii existând obligația conform art. 21 alin. (2) și (4) din O.U.G. nr. 66/2011 de a organiza propria activitate de control nu și a sancțiunii. În raport de dispozițiile Legii nr. 94/1998 măsurile Curții de Conturi au caracter obligatoriu, nu și disproporțiille Autorității de Audit, dispoziții care au stat la baza actelor anulate definitiv prin sentința civilă nr. 279/2014.

Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, curtea apreciind că atât soluția de respingere a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a excepției inadmisibilității acțiunii cât și soluția de admitere a acțiunii astfel cum a fost precizată și restrânsă sunt date cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor llegale în raport de obiectul acțiunii și de codul procesual.

În cauză ambii recurenți-pârâți în raport de obiectul prezentei cereri au calitate procesuală pasivă deși nu există o solidaritate expres prevăzută de lege.

Recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă rezultată din calitatea de parte căzută în pretenții în litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 279/2014 în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 pentru a fi verificate condițiile răspunderii administrative pe cererea de daune formulată ulterior anulării actului administrativ iar recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene care a preluat atribuțiile de la Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, deoarece în baza contractelor de delegare de atribuții pe OIRPOSDRU regionale, autoritatea centrală a preluat și răspunderea pe contractele administrative.

În prezenta acțiune a fost apreciată ca admisibilă și soluționată ca atare în raport de dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ fiind competentă să soluționeze orice litigii legate de executarea contractului administrativ, inclusiv obligarea la plata unor despăgubiri conform art. 18 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii aceasta în mod corect a fost respinsă de prima instanță.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea invocând nerespectarea contractului de finanțare ca act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 și formulând cererea de daune ulterioară în vederea atragerii răspunderii patrimoniale a celor doi pârâți pentru neexecutarea contractului de finanțare și nu pentru anularea lui. În consecință nu sunt incidente dispozițiile art. 19 din legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește soluția pe fond dispusă de admitere a acțiunii și de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată Curtea o apreciază ca fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor normelor naționale incidente.

Astfel în raport de obiect, Curtea s-a pronunțat legal în raport de dispozițiile art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. pe acțiunea reclamantei astfel cum a fost precizată numai pe pepitul 2 al cererii introductive în sensul că reclamanta a renunțat la petitele nr. 1 și 3 și și-a micșorat pretenții pe petitul nr. 2.

Iar această precizare nu reprezintă o cerere nou inadmisibilă, în pretenții astfel cum susțin recurenții ci o cerere bazată pe neexecutarea culpabilă a unor obligații contractuale în sensul că ambii pârâți aveau obligația verificării cererilor de rambursare și a documentelor justificative, apoi a validării cheltuielilor și rambursarea acestora în termen de maximum 45 de zile de la data înregistrării cererilor de rambursare. Iar cu privire la eligibilitatea cheltuielilor s-au pronunțat definitiv instanțele judecătorești.

Iar în cauză prima instanță plecând de la premisa admisibilității acțiunii și a existenței faptei ilicite constând în executarea cu întârziere a obligației de rambursare a cheltuielilor eligibile efectuate a constatat în raport de natura obligației suma de bani, faptul că reclamanta este îndreptățită la plata despăgubirilor moratorii solicitate prin precizarea acțiunii, distinct în raport de momentul la care au fost rambursate, în raport de data la care trebuiau rambursate.

Iar aceste despăgubiri moratorii privesc executarea contractului de finanțare încheiat în anul 2010 fiind incidente dispozițiile vechiul C. civ.. Iar formularea unei astfel de cereri nu poate fi apreciată ca fiind o îmbogățire fără just temei.

În ceea ce privește pretinsa nelegalitate a aplicării O.G. nr. 13/2011 pe motiv că acest act normativ, prin care s-a reglementat dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, s-ar aplica numai în materie comercială, Curtea apreciază că acest act a fost interpretat și aplicat corect deoarece legiuitorul nu a exclus de la aplicare raporturile juridice derulate între autoritățile publice și persoane fizice sau juridice

Prin urmare, în speță este aplicabilă dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 prin raportare la art. 3 alin. (2) și (4) din același act normativ; dezlegând chestiunea litigioasă dintre părți referitoare la incidența dispozițiile art. 3 alin. (2) indice 1 din O.G. nr. 13/2011, Curtea apreciază că text de lege nu este aplicabil ratione temporis, iar reclamanta nefiind o întreprindere cu scop lucrativ este aplicabil art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, ceea ce înseamnă că în speță rata dobânzii legale penalizatoare va fi diminuată cu 20%.

Apoi, nu poate fi primită susținerea pârâtului OIPOSDRU conform căreia nu poate fi obligat la dobândă penalizatoare întrucât în contractul de finanțare sunt calificate obligațiile purtătoare de dobânzi (fiind reglementate și de normele speciale aplicabile), inclusiv sub aspectul nivelului acestuia; în sprijinul susținerii ipotezei sale pârâtul a invocat dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 13/2011 care spune că, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

Curtea apreciază că textul invocat nu exclude de la aplicarea în speță a dobânzii legale penalizatoare.

Astfel, nu are relevanță că în contractul de finanțare nu s-a prevăzut în favoarea reclamantei că aceasta are drept la dobândă penalizatoare sau nivelul acesteia, existând o clauză penală numai în favoarea pârâților; în adevăr, în lipsa unei stipulații se aplică dobânda legală (penalizatoare), așa cum prevede de altfel și art. 6 teza II din O.G. nr. 13/2011.

Iar în raport de situația de fapt Curtea apreciază corect că a fost stabilită corect data de la care se datorează daunele moratorii solicitate - 7 octombrie 2014 neavând relevanță data soluționării definitive a ultimului litigiu dintre părți și până la executarea obligației principale 23.06.2016 față de caracterul declarativ al hotărârilor.

Iar în cauză nu poate fi reținut un pretins interes public de natură a se opune admiterii cererii de daune moratorii în condițiile în care, fapt de necontestat a existat o executare cu întârziere a sumelor solicitate la restituire de către reclamantă.

În cauză dispozițiile art. 451-453 C. proc. civ. au fost incidente în raport de soluția recurată.

Curtea urmând a aprecia asupra legalității soluționării capătului de acțiune având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată cu ocazia analizării recursului incident declarat de recurenta-reclamantă.

Recursul incident declarat de reclamantă prin care se invocă motivele de casare prevăzut de art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. este apreciat întemeiat numai sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. sub aspectul neacordării cheltuielilor efectuate în faza prealabilă sesizării instanței.

Motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ. în cauză nefiind încălcate reguli de procedură de către prima instanță în analizarea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 451 alin. 1 C. proc. civ.

Prima instanță și a motivat în fapt și în drept soluția de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată, iar pe fond în ceea ce privește aprecierea proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cauză sunt incidente dispozițiile Decizie RIL nr. 3/20.01.2020 a ÎCCJ prin care acest aspect nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (1) C. proc. civ.

Curtea apreciază ca fondat recursul incident în raport de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 451 alin. 1 C. proc. civ. în sensul nelegal apreciat de prima instanță că în ceea ce privește onorariul de avocat de 1000 RON pentru procedura prealabilă administrativă (concilieri) acesta nu s-ar încadra în noțiunea cheltuielilor de judecată.

Contrar primei instanțe Curtea apreciază că în cadrul cheltuielilor de judecată în sensul art. 451 alin. 1 C. proc. civ. intră și onorariu de avocat pentru procedura prealabilă sesizării instanței. Aceasta deoarece în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 procedura prealabilă este obligatorie în raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004 neputând fi apreciat faptul că partea a apelat la o apărare calificată din această fază a procedurii prealabilă ci poate fi vătămătoare la finalul soluționării cauzei prin neacordarea cheltuielilor efectuate și în faza procedurii prealabile sesizării instanței.

Numai sub acest aspect hotărârea atacată urmând a fi casată ca o consecință a admiterii recursului incident în sensul modificării cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de reclamantă la suma de 8612 RON.

Față de cele expuse mai sus Curtea pe recursurile declarate în cauză în baza art. 496 C. proc. civ. va respinge ca nefondate recursurile principale formulate de pârâți și va admite recursul incident declarat de reclamantă.

Va casa în parte sentința recurată și rejudecând

Va modifica cuantumul cheltuielilor de judecată acordate reclamantei de instanța de fond la suma de 8612 RON.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile principale formulate de pârâții Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiune Nord-Vest OIRPOSDRU NV și Ministerul Fondurilor Europene prin preluarea activității de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anterior Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva sentinței civile nr. 135/2017 din 31 martie 2017 și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 12.09.2017, ambele hotărâri fiind pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Admite recursul incident formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 135/2017 din 31 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și rejudecând:

Modifică cuantumul cheltuielilor de judecată acordate reclamantei de instanța de fond, la suma de 8612 RON.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 iulie 2020.