ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1862/2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest și Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 19 din 4 decembrie 2013, ca fiind netemeinică și nelegală și, pe cale de consecință, anularea în tot a Procesului-verbal nr. x/642CCSN din 3 octombrie 2013, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În subsidiar, dacă nu există o eroare materială a solicitat completarea sentinței în sensul de a admite în parte acțiunea formulată și în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane în calitate de pârât, precum și cu privire la obligarea la plată a acestui pârât.

Prin Sentința civilă nr. 195 din 13 septembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de completare a Sentinței civile nr. 144 din 6 iunie 2016 formulată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest în contradictoriu cu reclamanta Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București, a completat Sentința civilă nr. 144 din 6 iunie 2016, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu și cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și, în consecință, a obligat ambii pârâți atât Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest, cât și Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane la plata către reclamantă a sumei de 18.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu expert parțial.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că la termenul de judecată din data de 02 noiembrie 2015 a fost admisă cererea reclamantei de introducere în cauză în calitate de pârât a Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, această din urmă autoritate fiind citată pe parcursul procesului în calitate de pârât. Deși instanța a procedat la întregirea cadrului procesual, dând eficiență cererii formulată de reclamantă, totuși în cuprinsul dispozitivului Sentinței civile nr. 144 din 6 iunie 2016 nu a fost menționat Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în calitate de pârât.

Împotriva Sentinței civile nr. 144 din 6 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara au formulat recurs reclamanta Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București și pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

- încălcarea și aplicarea greșită de către prima instanță a disp. art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011. Prin acțiunea introductivă formulată, s-a invocat nulitatea Procesului-verbal nr. x/642CCSN din 3 octombrie 2013 emis cu încălcarea termenului imperativ de decădere prevăzut de art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit căruia "procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se emite în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit".

- încălcarea și aplicarea greșită de către prima instanță a disp. art. 3 din Ordinul comun al MMFPS/MFP nr. 1117/2170/2010 și a art. 2 din H.G. nr. 759/2007 în ceea ce privește cheltuielile considerate de judecătorul fondului ca neeligibile. Cu privire la eligibilitatea cheltuielilor în cadrul proiectelor, art. 3 din Ordinul nr. 1117/2170/2010 precizează că pentru a fi eligibilă o cheltuială "trebuie să îndeplinească cumulativ prevederile art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, precum și următoarele condiții cu caracter specific: să fie efectiv plătită de către beneficiar de la data intrării în vigoare a contractului de finanțare/deciziei de finanțare, de la data menționată în contractul de finanțare/decizia de finanțare sau de la data de 1 ianuarie 2007 pentru proiectele retrospective; să nu fi făcut obiectul altor finanțări din fonduri publice, cu excepția prevederilor art. 7 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007, cu modificările și completările ulterioare".

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază (motivul de recurs prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.). Judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, argumentele reclamantei, nu a procedat la o înlăturare, motivat și argumentat, în mod explicit, a susținerilor din acțiunea în contencios administrativ, și nici nu a prezentat, în concret, motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa. Având în vedere că pentru cheltuielile considerate neeligibile, judecătorul fondului a înlăturat concluziile raportului de expertiză contabilă ordonat în cauză, instanța de fond avea obligația legală de a releva punctual motivele pentru care a înlăturat acest mijloc de probă, și de a arăta motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat fiecare din criticile aduse de recurenta-reclamantă actelor administrative contestate.

- prima instanță a interpretat în mod eronat situația dedusă judecății și a interpretat și aplicat în mod greșit normele legale incidente și aplicabile, fără a arăta în concret, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și care au condus la admiterea cererii reclamantei, precum și argumentele pentru care a înlăturat susținerile pârâtului, așa cum prevede art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

- caracterul neeligibil al sumelor acordate rezultă din simpla încălcare a prevederilor contractuale pe care beneficiarul și le-a asumat în mod conștient la încheierea contractului. Încălcarea prevederilor contractuale referitoare la încadrarea sumelor depuse spre decontare atrage caracterul neeligibil al acestora, indiferent dacă aceste sume sunt însoțite de documente justificative sau nu. În plus, în cadrul acestor cheltuieli există o dublă neeligibilitate, una este determinată de încadrarea greșită a sumelor și cealaltă de efectuarea acestor cheltuieli cu încălcarea dispozițiilor legale și contractuale.

Împotriva Sentinței civile nr. 195 din 13 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. și arătând, în esență, următoarele: - din analiza considerentelor hotărârii judecătorești, rezultă că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

- un al doilea motiv de critică privind hotărârea de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 144/2016 este acela că, prin hotărârea anterior menționată, instanța de fond a făcut o amplă analiză a motivelor pentru care a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest. Astfel, din considerentele acestei hotărâri rezultă în mod evident faptul că, ambele acte administrative cu privire la care s-a solicitat anularea au fost emise de către pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane-Regiunea Vest.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta - reclamantă a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 19 din 4 decembrie 2013 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Procesului-verbal nr. x/642CCSN din 3 octombrie 2013, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest și Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest, a anulat în parte actele administrative reprezentate de: cheltuielile privind Licența Soft Server - Microsoft Win Server 2008 r2x64 OEM (6.154,12 RON); cheltuieli care privesc serviciile de cazare și hrană aferente seriei x de formare, desfășurată în perioada 6 - 13 octombrie 2010 la Târgu Mureș și Timișoara, precum și a seriei x de formare desfășurată în perioada 6 - 11 mai 2011 la Miercurea-Ciuc (125.468,72 RON); cheltuieli privind achiziția de furnituri de birou (24.683,54 RON); cheltuieli privind achiziția licenței SPSS (27.663,35 RON); cheltuieli cu hrana pentru cele 124 de persoane care au locul de muncă în localitatea în care au avut loc sesiunile de formare sau în localitățile situate la o distantă mai mică de 50 km (68.912,63 RON); cheltuieli cu achiziția a 9 bucăți Notebook (71.357,04 RON); cheltuieli cu 1 bucată Notebook și 4 bucăți calculator (35.838,04 RON); cheltuieli efectuate cu deplasarea pentru echipa de implementare a proiectului (136.649,12 RON); cheltuieli cu achiziția de suport memorie externă (7.068 RON); cheltuieli efectuate cu achiziția de birotică și papetărie (16.003,03 RON); cheltuieli cu achiziția aparatelor de aer condiționat (24.583 RON); cheltuielile cu închirieri auto (18.225,45 RON); cheltuieli cu achiziția multifuncționalei (4.426,80 RON), a respins în rest acțiunea formulată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 18.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu expert parțial.

Ulterior a fost admisă cererea de completare a Sentinței civile nr. 144 din 6 iunie 2016 formulată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest în contradictoriu cu reclamanta Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București, a completat Sentința civilă nr. 144 din 6 iunie 2016, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu și cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și, în consecință, a obligat ambii pârâți atât Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest, cât și Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane la plata către reclamantă a sumei de 18.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu expert parțial.

Împotriva acestor două hotărâri au declarat recurs atât reclamanta Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București cât și pârâții Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" - Regiunea Vest (OIR POSDRU - Regiunea Vest) și Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Primul motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deși aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluția este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost amplu motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, prima instanță motivând în sensul admiterii în parte a acțiunii, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

Cel de al doilea motiv de casare invocat de recurenta reclamantă este prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, recurenta-reclamantă Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București a încheiat cu AMPOSDRU contractul de finanțare nerambursabilă nr. x, prin care AMPOSDRU se obligă să acorde finanțare nerambursabilă în valoare de 15.839.462 RON pentru implementarea proiectului "Promovarea incluziunii sociale prin dezvoltarea resurselor umane și instituționale din asistența medicală comunitară". Derularea proiectului a fost finalizată la data de 17 iunie 2012, plata ultimei tranșe a proiectului fiind realizată de către pârâtă la data de 21 februarie 2013.

Urmare a unei suspiciuni de neregulă rezultată din Raportul de audit nr. x din 11 septembrie 2012 emis de Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, s-a procedat la efectuarea unei verificări documentare, fiind întocmit Procesul Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale nr. 4888/642CCSN din 3 octombrie 2013 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei, în calitate de beneficiar al contractului de finanțare nerambursabilă, un debit în valoare de 1.450.642,22 RON. Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr. 19 din 4 decembrie 2013.

Prima instanță a anulat în parte actele administrative pentru cheltuieli considerate eligibile în valoare totală de 567.032,84 RON, pentru diferență fiind respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurenta reclamantă se constată că prima susținere vizează încălcarea și aplicarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit acestor dispoziții legale:

"Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se emite în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit, conform regulamentului prevăzut la art. 24."

Analizând această prevedere, se constată că termenul în cauză este unul de recomandare, atât timp cât legiuitorul nu a prevăzut, în cazul nerespectării lui, sancțiunea decăderii sau o altă sancțiune similara, de natură să afecteze valabilitatea actului întocmit după împlinirea termenului.

Atunci când legiuitorul a intenționat să califice un anumit termen ca fiind de decădere sau de prescripție, acest aspect a fost precizat în mod expres în cuprinsul normei legale. Este de necontestat faptul că scopul O.U.G. nr. 66/2011 este acela de a proteja interesele financiare ale Uniunii Europene, prin instituirea unor astfel de termene urmărindu-se finalizarea cât mai rapidă de către organele de control a procedurilor de constatare și recuperare de la debitori a sumelor reprezentând corecții financiare, iar în cazul în care legiuitorul nu a prevăzut în mod expres ca aceste termene sunt termene de decădere sau de prescripție, nerespectarea acestora nu poate afecta validitatea actului de control. Față de cele arătate susținerea apare ca fiind nefondată. O altă critică a recurentei, subsumată aceluiași motiv de casare, se referă la încălcarea și aplicarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 3 din Ordinul comun al MMFPS/MFP nr. 1117/2170/2010 și a art. 2 din H.G. nr. 759/2007 în ceea ce privește cheltuielile considerate de judecătorul fondului ca neeligibile.

Potrivit art. 3 din Ordinul comun al MMFPS/MFP nr. 1117/2170/2010, forma în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate:

"(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ prevederile art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, precum și următoarele condiții cu caracter specific:

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar de la data intrării în vigoare a contractului de finanțare/deciziei de finanțare, de la data menționată în contractul de finanțare/decizia de finanțare sau de la data de 1 ianuarie 2007 pentru proiectele retrospective;

b) să nu fi făcut obiectul altor finanțări din fonduri publice, cu excepția prevederilor art. 7 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007, cu modificările și completările ulterioare.

c) sunt rezonabile, justificate și respectă principiile bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce privește economia și eficiența.

(2) Cheltuielile efectuate, în calitate de beneficiar, de către Autoritatea de management, organismele intermediare, pentru implementarea operațiunilor finanțate în cadrul POSDRU sunt considerate eligibile de la 1 ianuarie 2007."

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, forma în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate:

"(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2):

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 și 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanțare/decizia/ordinul de finanțare;

b) să fie însoțită de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare."

Făcând aplicarea acestor dispoziții legale fiecărei categorii de cheltuieli considerate neeligibile de prima instanță, se constată că cele 24 buc. notebook achiziționate în baza contractului de furnizare nr. x/22 decembrie 2010, în valoare de 50.016,56 RON nu au fost utilizate în cadrul proiectului, fiind găsite depozitate și sigilate, în magazia beneficiarului. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a stabilit faptul că achiziționarea acestor echipamente este contrară principiului managementului financiar riguros, cheltuielile în acest sens fiind neeligibile pe fondul neutilizării echipamentelor în timpul desfășurării proiectului și în vederea implementării acestuia.

Pe de altă parte, raportul de expertiză nu prezintă relevanță în această privință în condițiile în care experții desemnați nu aveau competențe în domeniul IT, fiind experți contabili, astfel că nu erau în măsură să se pronunțe cu privire la utilizarea acestor echipamente.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziția a 2 buc. notebook în valoare de 15.853,18 RON predate CJ Brașov și DSP Sibiu, care nu sunt parteneri în cadrul proiectului, se constată că nu erau eligibile întrucât această achiziție nu era necesară realizării activității proiectului.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziția de servicii cablare rețea IT în valoare de 54.395,33 RON, s-a reținut în mod corect faptul că o astfel de cheltuială este eligibilă doar parțial, astfel cum a reținut pârâta în cuprinsul actelor contestate întrucât Contractul de lucrări nr. x din 16 august 2010 încheiat cu SC A. SRL a avut ca obiect lucrări de realizare cablare structura rețea voce și date, pentru întreaga clădire în care funcționa sediul beneficiarului. Cum facturile emise au fost decontate în întregime în cadrul proiectului, fără a se ține cont de faptul că doar 25% din suprafață este utilizată pentru proiect, apare evident că aceste cheltuieli sunt eligibile doar în acest procent.

Cu privire la cheltuielile reprezentând chirii aferente spațiilor de organizare a cursurilor de pregătire în valoare de 549.446,56 RON, în mod corect s-a considerat ca fiind neeligibile, atâta vreme cât prin contractul de finanțare s-a stabilit că sălile necesare pentru desfășurarea sesiunilor de formare vor fi puse la dispoziție de către Autoritățile de Sănătate Publică Județene cu titlu gratuit, însă beneficiarul a încheiat contracte de închiriere a sălilor în care și-a desfășurat activitatea menționată anterior, iar prin Adresa nr. x din 16 iulie 2010 nu a fost modificat contractul de finanțare.

Cu privire la cheltuielile cu cazarea pentru cei 124 participanți la proiect, în valoare de 94.139,83 RON, în mod corect instanța de fond a stabilit faptul că aceste cheltuieli nu sunt eligibile, întrucât potrivit art. 26 alin. (1) din H.G. nr. 1860/2006 "Persoana trimisă în delegare într-o localitate situată la o distanță mai mare de 50 de km de localitatea în care își are locul permanent de muncă și în care nu se poate înapoia la sfârșitul zilei de lucru are dreptul la decontarea cheltuielilor de cazare efectuat, pe baza documentelor justificative...", însă recurenta a decontat cheltuieli aferente serviciilor de cazare pentru persoane care nu îndeplinesc aceste condiții. Cu privire la cheltuielile cu cazarea și pensiunea completă pentru cele 3 persoane care nu au participat la proiect în perioadele menționate, în valoare de 5.838,49 RON, se constată că în mod corect s-a stabilit faptul că aceste cheltuieli nu sunt eligibile, având în vedere că din actele dosarului rezultă în mod cert că doamna B. nu a participat la respectivele sesiuni de formare, iar doamna C. nu a semnat de prezență la sesiunea de formare din perioada 1 decembrie 2010 - 8 decembrie 2010 (Timișoara), nu apare în tabelul participanților la curs și nici pe listele cu persoanele care au primit manuale pentru curs. Faptul că doamna C. ar fi primit diplomă de participare nu este de natură să schimbe situația de fapt reținută, întrucât acest act emană de la beneficiarul proiectului.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziția de reportofoane (17.562,97 RON) și dispozitive de stocare date 32 GB (4.587,10 RON) se reține că în mod corect au fost considerate neeligibile, întrucât prin Cererea de finanțare s-au prevăzut ca necesare un număr de 10 buc. Reportofoane, iar achiziția a încă 30 de reportofoane nu era necesară pentru proiect, fiind contrară principiului managementului financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor și un raport optim cost - rezultate. Mai mult, numărul de reportofoane achiziționate este mult mai mare decât numărul de persoane care fac parte din echipa de implementare.

De asemenea, în mod corect instanța de fond a stabilit caracterul neeligibil al cheltuielilor cu achiziția celor 13 dispozitive de stocare date 32 GB, având în vedere că acestea au fost predate partenerilor abia la circa un an după finalizarea proiectului, nefiind dovedită utilitatea lor pentru desfășurarea acestei activități.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziția de mobilier (69.973,20 RON) și servicii de proiectare mobilier (9.989,44 RON) se constată că în echipa de implementare a proiectului au fost desemnate doar 18 persoane, însă au fost achiziționate 15 buc. birouri, 11 buc. birouri în "L" 34 buc. Roii box; 32 buc. Dulapuri; 62 buc. dulap jos + rafturi și sticlă; 11 buc. mese; 7 buc. Fotoliu canapea; 58 buc. scaune; 3 buc. cuier; 27 buc. Polițe, de unde rezultă fără putere de tăgadă faptul că mobilierul achiziționat depășește nevoile echipei, fiind destinat în realitate, nevoilor curente ale instituției beneficiarului.

Mai mult decât atât, acest mobilier a fost recepționat la data de 8 iunie 2012, cu 8 zile înainte de finalizarea implementării proiectului, astfel încât achiziționarea acestuia nu mai poate fi considerată ca fiind necesară realizării activităților proiectului, fiind contrară principiului managementului financiar riguros.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziția de aparatură electrocasnică - frigidere și expresor (6.499,91 RON), se constată că achiziția acestei aparaturi electrocasnice (3 buc. Frigider Beko, 2 buc. Frigider Arctic și 1 buc. Expressor DeLonghi) nu a fost prevăzută în cadrul proiectului, iar recurenta-reclamantă nu a justificat în nici un mod utilitatea acestora pentru îndeplinirea activităților prevăzute în proiect, susținerile fiind nefondate în raport cu aplicarea greșită a art. 3 din Ordinul nr. 1117/2010 și art. 2 din H.G. nr. 759/2007, cheltuielile fiind neeligibile.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziția de prezenter/videoproiector (5,307,20 RON) s-a stabilit în mod corect faptul că aceste cheltuieli nu sunt eligibile, întrucât, prin Procesul-verbal de predare-preluare nr. 1598 din 16 aprilie 2013, încheiat la 5 aprilie 2013, 1 buc. Videoproiector Epson a fost predat Direcției de Sănătate Publică Sibiu, instituție care nu are calitatea de partener oficial în proiect.

Cu privire la cheltuielile cu taxele de conferință (440 RON), se constată că în mod corect s-a reținut că aceste cheltuieli nu sunt eligibile întrucât taxele de participare la conferința CSAS nu se regăsesc în lista cheltuielilor eligibile, iar Ordinul comun nr. 1117/2170/2010 prevede în Anexa 6, cu caracter limitativ, taxele care reprezintă cheltuieli eligibile în cadrul POSDRU.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziția de aparat foto și cameră video (10.354 RON) se constată că aceste cheltuieli sunt neeligibile deoarece nu au fost necesare pentru implementarea proiectului. Potrivit referatului de necesitate nr. 125 din 13 martie 2012, achiziția camerei video și a aparatului foto au fost considerate necesare pentru implementarea sistemului E-learning, însă acest sistem nu a fost aprobat și, drept urmare, nu a mai fost implementat. Din actele dosarului, rezultă că beneficiarul a realizat achiziția aparatului foto și a camerei video pentru sistemul E-learning înainte de a solicita AMPOSDRU aprobarea implementării acestui sistem și modificarea corespunzătoare a Cererii de finanțare, în condițiile prevăzute de art. 9, pct. A din contractul de finanțare.

Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Astfel cum am arătat și la analiza recursului formulat de reclamantă, primul motiv de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., este nefondat dat fiind faptul că hotărârea a fost amplu motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, prima instanță motivând în sensul admiterii în parte a acțiunii, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

Cel de al doilea motiv de casare invocat este prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și vizează interpretarea și aplicarea acelorași dispoziții legale, respectiv art. 3 din Ordinul comun al MMFPS/MFP nr. 1117/2170/2010 și a art. 2 din H.G. nr. 759/2007 cu privire la cheltuielile considerate de judecătorul fondului ca fiind eligibile.

După cum am arătat mai sus, potrivit acestor dispoziții legale, pentru a fi eligibile cheltuielile efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții cu caracter general, respectiv: să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 și 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanțare/decizia/ordinul de finanțare; să fie însoțită de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate; să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare, precum și următoarele condiții cu caracter specific: să fie efectiv plătită de către beneficiar de la data intrării în vigoare a contractului de finanțare/deciziei de finanțare, de la data menționată în contractul de finanțare/decizia de finanțare sau de la data de 1 ianuarie 2007 pentru proiectele retrospective; să nu fi făcut obiectul altor finanțări din fonduri publice, cu excepția prevederilor art. 7 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007; să fie rezonabile, justificate și să respecte principiile bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce privește economia și eficiența.

Pornind de la aceste cerințe legale vom analiza cheltuielile considerate de prima instanță ca fiind eligibile prin prisma criticilor recurentului pârât.

Recurentul susține, în esență, că neeligibilitatea sumelor acordate rezultă din simpla încălcare a prevederilor contractuale pe care beneficiarul și le-a asumat în mod conștient la încheierea contractului. Încălcarea prevederilor contractuale referitoare la încadrarea sumelor depuse spre decontare atrage caracterul neeligibil al acestora, indiferent dacă aceste sume sunt însoțite de documente justificative sau nu. În plus, în cadrul acestor cheltuieli există o dublă neeligibilitate, una este determinată de încadrarea greșită a sumelor și cealaltă de efectuarea acestor cheltuieli cu încălcarea dispozițiilor legale și contractuale.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziția licenței Soft Server - Microsoft Win Server 2008 r2x64 OEM (6.154,12 RON), a serviciilor de cazare și hrană aferente seriei x de formare, desfășurată în perioada 6 - 13 octombrie 2010 la Târgu Mureș și Timișoara, precum și a seriei x de formare desfășurată în perioada 6 - 11 mai 2011 la Miercurea-Ciuc (125.468,72 RON); a furniturilor de birou (24.683,54 RON) și a licenței SPSS (27.663,35 RON), se constată că recurentul nu contestă că pentru aceste cheltuieli sunt îndeplinite condițiile de eligibilitate în cadrul proiectului, și că în bugetul proiectului existau suficiente resurse financiare alocate pentru a fi decontate integral. Critica vizează neeligibilitatea acestor cheltuieli ca urmare a încadrării eronate de către beneficiar la alte capitole bugetare, față de apariția Ordinului comun al MMFPS/MFP nr. 1117/2170/2010.

Susținerea este nefondată întrucât aceste cheltuieli întruneau condițiile de eligibilitate în cadrul proiectului, fiind doar incorect încadrate la alte linii bugetare, situație în care autoritatea de management avea posibilitatea de a reîncadra chiar și din oficiu aceste cheltuieli la capitolele bugetare adecvate, atâta timp cât prin această reîncadrare nu era depășit plafonul/bugetul aprobat pe fiecare capitol bugetar în parte, și implicit bugetul total al proiectului. Dacă autoritatea constata încadrarea eronată a acestor cheltuieli și nu alegea să modifice din oficiu, putea notifica beneficiarul să facă aceste modificări și să solicite rambursarea acestor cheltuieli la momentul formulării următoarei cereri de rambursare.

A considera neeligibile anumite cheltuieli ce îndeplinesc condițiile de eligibilitate doar pentru greșita încadrare în capitolul bugetar al proiectului, fără acordarea posibilității de rectificare, ar constitui o abordare ultra formalistă și o încălcare a principiului proporționalității.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziția serviciilor de hrană în cazul celor 124 de persoane participante care au locul de muncă în localitatea în care au avut loc sesiunile de formare sau la o distanță mai mică de 50 Km de aceasta, în valoare de 68.912,63 RON, se constată că în cererea de finanțare depusă de beneficiar și aprobată, la capitolul "justificarea bugetului cererii de finanțare" se menționează că au fost planificate și sumele necesare pentru cheltuielile cu participanții la sesiunile de formare, respectiv transport, masă, iar sumele necesare pentru cazare au fost calculate pentru un număr aproximativ de persoane deoarece nu toți participanții au nevoie de cazare.

Susținerile recurentului conform cărora cheltuia deși prevăzută în bugetul proiectului aprobat de AMPOSDRU, trebuia să respecte prevederile legislației naționale, în speță ale H.G. nr. 1860/2006 sunt nefondate întrucât beneficiarul nu a solicitat atât decontarea cheltuielii cu diurna participanților cât și decontarea cheltuielii cu masa pentru a fi încălcate dispozițiile art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1860/2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în cadrul localității în interes de serviciu.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziția celor 9 buc Notebook, recurentul arată că prima instanță nu a ținut cont de principiul unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor și un raport optim cost rezultate prevăzute de subcapitolul 14.1 din Ghidul solicitantului în condițiile în care persoanele desemnate în echipa de implementare au primit anterior și calculatoare Desktop. Se invocă, de asemenea, caracterul pro causa al contractelor de custodie din 30 septembrie 2009 care nu au fost prezentate echipei de control. Susținerea este nefondată având în vedere că din procesele-verbale de recepție și punere în funcțiune din data de 27 ianuarie 2011 rezultă că predarea notebook-urilor către parteneri s-a realizat la data de 27 ianuarie 2011. După terminarea perioadei de implementare a proiectului, a fost transferat partenerilor și dreptul de proprietate asupra notebook-urilor, așa cum reiese din procesul-verbal de predare preluare din 5 aprilie 2013 încheiat între beneficiar și Centrul Regional de Sănătate Publică Timiș (2 buc. notebook), procesul-verbal încheiat la data de 1 aprilie 2013 între beneficiar și Direcția de Sănătate Publică Timiș (2 buc. notebook), respectiv procesul-verbal încheiat la data de 3 aprilie 2013 încheiat între beneficiar și Universitatea de Vest Timișoara (5 buc. notebook).

Analizând oportunitatea achiziționării și predării celor 9 notebook-uri către parteneri, prin prisma principiilor bunei gestiuni financiare, se constată că, deși în anul 2010 aceștia au mai primit calculatoare Desktop, față de obiectivul proiectului reprezentând dezvoltarea rețelei de asistență medicală comunitară, de îmbunătățire a accesului și calității serviciilor de asistență medicală comunitară pentru grupuri vulnerabile și populația generală pentru 10 județe din 2 regiuni de dezvoltare, apare evident că activitățile nu puteau fi desfășurate numai prin utilizarea de desktop-uri, calculatoare fixe de birou care nu puteau fi transportate la activitățile ce implică deplasare.

Cu privire la cheltuielile rezultate din achiziția 1 buc. Notebook și 4 buc. calculator Desktop, recurentul arată că se încalcă principiului managementului financiar riguros, prev. de subcapitolul 14.1 din Ghidul solicitantului, fără însă a argumenta de ce nu erau necesare în procesul de implementare a proiectului.

Or, din analiza înscrisurilor depuse la dosar (lista achizițiilor planificate în anul 2010 de implementare a proiectului de la 19 iunie 2010 până la 18 iunie 2011, nota de fundamentare a planului de achiziții pentru anul II din data de 2 iunie 2010, Contractul de furnizare nr. x din 2 decembrie 2009 încheiat cu D. SRL, contractul de custodie din data de 1