ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 954/2016

Decizia nr. 954/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Acțiunea judiciară. Cadrul procesual;

1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. - C. și D. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză să dispună anularea Hotărârii nr. 671 din 26 octombrie 2013 emisă de primul pârât și obligarea pârâților:

- să transmită o copie după decizia prin care au fost numiți membrii comisiei de examen și să precizeze care au fost criteriile ce au stat la baza numirii acestora;

- să constituie o nouă comisie de examen care să corecteze lucrările sale la disciplinele Drept civil, Drept procesual civil, Drept penal și Drept procesual penal, iar în situația obținerii unei medii peste 7 să procedeze la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor examenului, precum și a unei decizii de primire în profesia de avocat.

1.2. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a D., precum și excepția inadmisibilității petitului II din acțiune și au solicitat respingerea petitelor I și III din acțiune, ca nefondate.

1.3. Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor și a apărărilor formulate de părțile adverse.

1.4. În temeiul dispozițiilor art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pârâții au depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 310 din 18 iulie 2014,

a admis, în parte, acțiunea reclamantului, a anulat, în parte, Hotărârea nr. 671 din 26 octombrie 2013 (rectificată nr. 771), în ceea ce îl privește pe reclamant, a obligat autoritatea pârâtă să procedeze la o nouă recorectare a lucrărilor sale la disciplinele Drept civil, Drept procesual civil, Drept penal și Drept procesual penal și a respins petitele având ca obiect obligarea pârâților la comunicarea de informații și la emiterea deciziilor de validare și primire în profesia de avocat.

Împotriva sentinței au declarat recurs toate părțile din proces.

3.1. Reclamantul a formulat recurs incident împotriva considerentelor hotărârii judecătorești prin care a solicitat modificarea acestora raportat la cerința referitoare la calitatea de cadru didactic.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a unei norme de drept material, mai exact a art. 17 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care stabilește o ordine de preferință în alegerea avocaților definitivi propuși a face parte din Comisia de examen. Astfel, Comisia națională de examen trebuie formată cu precădere din avocați cadre didactice universitare. În speța de față, această cerință nu a fost respectată, iar instanța de fond nu a sancționat conduita autorității intimate.

3.2. În recursul lor, pârâții au solicitat casarea sentinței atacate, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a D. și respingerea în întregime a acțiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta B., fie printr-o decizie definitivă dată fără citarea părților, în temeiul art. 493 alin. (6) C. proc. civ., fie ca urmare a admiterii în principiu a recursului și a fixării unui termen de judecată cu citarea părților.

3.2.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenții susțin faptul că prima instanță nu a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. și nu s-a pronunțat asupra acesteia, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, reglementat de art. 222 C. proc. civ.

Recurenții arată că D. nu are atribuții în cadrul procedurii examenului de primire în profesia de avocat.

De asemenea, în contextul nerespectării dreptului la apărare, recurenții critică și faptul că instanța a amânat pronunțarea în cauză pentru depunerea concluziilor scrise, deși nu au solicitat acest lucru, iar partea adversă le-a depus la ultimul termen de judecată.

3.2.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenții au formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:

- Prima instanță a respins petitul II din acțiune ca nefondat și nu ca inadmisibil, în considerarea faptului că informațiile solicitate au fost comunicate reclamantului pe parcursul derulării litigiului.

- Au fost aplicate greșit prevederile Legii nr. 51/1995, ale Statutului profesiei de avocat, ale Regulamentului de examen, ale Hotărârii nr. 4/2011 a Consiliului B., completată prin Hotărârea nr. 693 din 28 martie 2013 a Consiliului B. și ale Hotărârii nr. 713 din 29 iunie 2013 privind organizarea examenului de primire în profesie - sesiunea septembrie 2013.

- Nu există un text legal care să prevadă obligativitatea constituirii unei baze de date la nivelul B. cu privire la avocații care îndeplinesc cerințele legale pentru a fi desemnați în comisiile de examen.

- Recurentul-reclamant nu a fost vătămat prin nerespectarea cerinței referitoare la vechimea în profesie. La data corectării lucrării sale, vechimea în profesie a d-nei avocat E. era de 9 ani și 9 luni, iar a d-lui avocat F. era de 14 ani.

- Curtea de Apel a interpretat greșit prevederile din Regulamentul de examen în ceea ce privește modul de formare al notei 3, în cazurile în care aceasta este necesară, apreciind că nota finală ar fi media aritmetică a celor două note inițiale și a celei de-a treia. Or, în realitate, Regulamentul prevede că, în situația în care există 3 corecturi, nota finală nu este o rezultantă a notelor, ci se procedează la stabilirea notei finale, conform art. 30 alin. (3) și art. 33 alin. (3), adică prin desemnarea și implicarea unui corector nou, care nu a participat la acordarea notelor 1 și 2. Ca atare, nota finală poate să fie una din notele inițiale sau o notă diferită de acestea, iar nu media lor aritmetică.

Aspectul esențial în speța de față este acela că semnăturile celor trei corectori există, chiar dacă ele se află pe borderouri diferite. Faptul că borderoul de la corectura 3 este semnat numai de al treilea corector, nu și de ceilalți doi anteriori, care însă au semnat borderourile cu notele acordate de ei, nu reprezintă un viciu de natură să pună în discuție faptul că nu s-ar fi respectat Regulamentul sau că nu s-ar fi realizat corectura de către toți membrii comisiei desemnați în acest sens.

- Existența unui ghid de corectare ca înscris distinct de barem nu reprezintă o condiție de valabilitate a examenului atunci când baremul este extins.

Prima instanță a apreciat că baremul nu a fost clar și previzibil fără să arate în concret care sunt acele aspecte de neclaritate la care s-a raportat.

- Reținând drept condiție de valabilitate a examenului indicarea notei finale pentru fiecare subiect în parte, instanța a pronunțat o hotărâre fără temei legal.

3.3.3. În cel de-al treilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenții susțin faptul că hotărârea primei instanțe conține o motivare care nu are legătură cu concluzia potrivit căreia nu a fost respectată cerința referitoare la recorectarea lucrării la Drept procesual penal, în urma formulării contestației, de către corectorul desemnat în acest sens.

În concret, este vorba despre art. 14 alin. (1) din Regulament care nu se referă la comisiile de corectare, ci la cele de elaborare a subiectelor. Or, în speță, nu s-a contestat elaborarea subiectelor, ci modul de corectare a lucrărilor.

4.1. Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenții-pârâți, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la filele 61-70 dosar.

4.2. Recurenții-pârâți au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de partea adversă, precum și întâmpinare la calea de atac promovată de aceasta, în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat (filele 101-108).

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 aprilie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin punctul de vedere depus la dosar, recurentul-reclamant a arătat că își însușește concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor declarate în cauză.

Prin încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2015, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursurile, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului acestora, în ședință publică, pentru data de 26 februarie 2016.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinări, a dispozițiilor normative aplicabile în cauză și a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursurile nu sunt fondate, în raport de considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanșat de recurentul-reclamant A. are ca obiect:

- verificarea legalității Hotărârii G. nr. 671 din 26 octombrie 2013 privind validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar și pentru persoanele care au susținut examenul de definitivat în alte profesii juridice, precum și a rezultatelor acestuia (nr. 771 din 26 octombrie 2013, astfel cum a fost rectificată prin Decizia nr. 103 din 01 noiembrie 2013 - fila 225 vol. I dosar fond);

- obligarea recurenților-pârâți să constituie noua comisie care să procedeze la recorectarea lucrărilor recurentului-reclamant la disciplinele Drept civil, Drept procesual civil, Drept penal și Drept procesual penal;

- obligarea recurenților-pârâți să comunice informații cu privire la modalitatea de desemnare a membrilor comisiilor de examen.

Prima instanță a admis, în parte, acțiunea, a anulat hotărârea atacată în ceea ce îl privește pe reclamant și a obligat autoritatea pârâtă să procedeze la recorectarea lucrărilor sale la disciplinele mai sus indicate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Reclamantul a participat la examenul de primire în profesia de avocat, sesiunea septembrie 2013, organizat în cadrul D., în temeiul Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările ulterioare, și Regulamentului-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și admitere în cadrul D. (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) și primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice, adoptat prin Hotărârea B. nr. 4/2011.

Partea a trecut peste proba eliminatorie, constând în examenul grilă, iar la proba teoretică și cu caracter aplicativ a obținut următoarele note: Drept civil - 4,07; Drept procesual civil - 4; Drept penal - 5,35; Drept procesual penal - 3,62; Organizarea și exercitarea profesiei de avocat - 9,75.

În urma soluționării contestației la punctajul acordat, reclamantul a primit următoarele note: Drept civil - 5,70; Drept procesual civil - 5; Drept penal - 5,35; Drept procesual penal - 7,55.

Reclamantul a solicitat vizualizarea lucrărilor scrise, dar cererea sa nu a fost soluționată de către pârâtul D.

- Critica reclamantului referitoare la nelegala compunere a comisiilor de examen nu poate fi primită, întrucât normele incidente în acest domeniu nu instituie cerința ca respectivele comisii să fie constituite în mod obligatoriu din avocați cadre didactice universitare.

- La dosarul cauzei nu a fost depusă lista avocaților incluși în baza de date a B., ceea ce conduce la concluzia că aceasta nu există.

- Din Comisia de corectare a lucrărilor la disciplina Drept penal a făcut parte d-na avocat E. - care avea vechimea de 9 ani în profesie, deși vechimea minimă trebuia să fie de 10 ani - și d-ul avocat F. a cărui vechime nu este cunoscută.

- Comisia de soluționare a contestațiilor la proba practică și cu caracter aplicativ nu a fost desemnată conform cerințelor din Regulamentul-cadru, deoarece, pe de o parte, nu au fost prezentate procesele-verbale de desemnare prin tragere la sorți a membrilor acesteia, iar pe de altă parte, borderourile ce includ și nota acordată de cel de-al treilea corector nu sunt semnate de toți corectorii, în situația disciplinelor Drept civil și Drept procesual civil.

- Cu toate că baremurile de examen au evidențiat neclarități care au condus la admiterea unor contestații, nu au fost întocmite ghiduri de corectare și notare.

- Interpretarea dispozițiilor art. 30 și art. 33 din Regulamentul-cadru conduc la concluzia că în mecanismul de formare a notei finale intră cu precădere egală notele acordate de fiecare membru al comisiei, precum și nota arbitrului, nota finală fiind obținută din media aritmetică a acestora. Niciunde la disciplinele la care a avut loc reevaluarea nu se reflectă o medie aritmetică și nici nu se evidențiază cum s-a ajuns la notarea făcută lucrărilor când nota este cea care corespunde doar evaluării arbitrului. Dacă s-ar admite susținerea pârâților că nu există obligația semnării borderoului de către toți corectorii și nota este cea menționată de arbitru, fără a se arăta care este modalitatea de calcul, s-ar ajunge la situația în care normele incidente ar fi lipsite de eficiență juridică. O atare soluție, fără precizarea modalității de calcul și fără asumarea notei finale de către corectori, nu permite efectuarea controlului eventualelor greșeli materiale de calcul a notei finale, ceea ce presupune exercitarea discreționară a dreptului de apreciere la acordarea notei finale. Ca atare, critica reclamantului referitoare la vicierea procedurii, în condițiile în care, din culpa pârâtei, nota individuală nu poate fi determinată, este fondată.

- În cauză nu a fost respectată nici cerința referitoare la corectarea lucrărilor de către avocații desemnați ca atare pentru o anumită disciplină. În concret, în comisia de corectare unul dintre corectori a fost desemnat pentru disciplina Drept procesual civil (poziția 32), însă acesta a corectat la disciplina Drept procesual penal, așa cum rezultă din borderourile prezentate.

Prima instanță a concluzionat în sensul că, pentru înlăturarea disfuncționalităților anterior individualizate, se impune anularea hotărârii contestate în ceea ce îl privește pe reclamant și obligarea autorității pârâte să procedeze la o nouă recorectare a lucrărilor la disciplinele Drept civil, Drept procesual civil, Drept penal și Drept procesual penal.

- Validarea rezultatelor obținute de reclamant poate avea loc doar după verificarea lucrărilor și obținerea notei minime pentru intrarea în profesia de avocat, iar verificarea și notarea sunt atributul autorității pârâte.

- Reclamantului i-au fost comunicate toate informațiile solicitate pe parcursul demersului de contestare a rezultatelor obținute la examen.

Soluția pronunțată de Curtea de Apel este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar care, însă, va proceda la substituirea parțială a motivării.

Răspunzând punctual la motivele prezentate în cadrul memoriilor de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

6.1. Referitor la recursul pârâților B. și D.;

6.1.1 Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

(“când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității”).

În cadrul acestui motiv de casare, recurenții susțin că instanța de fond nu a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D., fapt care a generat două consecințe: lipsa unei soluții cu privire la această excepție și încălcarea dreptului la apărare, respectiv a dispozițiilor procedurale referitoare la redactarea încheierilor de ședință.

Într-adevăr, art. 224 C. proc. civ. instituie în sarcina instanței obligația de a pune în discuția părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.

Însă, în speța de față nu poate fi vorba despre încălcarea acestei obligații, deoarece excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. a fost invocată și motivată în cadrul întâmpinării depuse la dosar, iar reclamantul și-a formulat apărările pe această excepție prin răspunsul la întâmpinare.

Ca atare, dreptul la apărare a fost respectat în condițiile în care fiecare parte și-a exprimat poziția cu privire la excepție, iar instanța de fond a considerat că soluționarea acesteia nu poate fi făcută decât odată cu analizarea fondului cauzei, motiv pentru care a procedat la rezolvarea sa în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (4) C. proc. civ., pronunțându-se asupra acesteia prin sentința atacată (a se vedea considerentele prezentate la fila 5 din hotărâre).

În fine, Înalta Curte reține că nicio dispoziție procedurală nu împiedică instanța să amâne pronunțarea dacă apreciază că mai are nevoie de timp pentru a delibera, așa cum s-a întâmplat și în cauza de față.

Pe cale de consecință, motivul de recurs nu este fondat.

6.1.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

(“când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”);

6.1.2.1 Recurenții critică soluția primei instanțe de respingere a petitului II din acțiune ca nefondat și nu ca inadmisibil.

Înalta Curte constată că recurenții, deși încadrează această critică la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precizează, ulterior, faptul că “din succinta motivare a respingerii acestui capăt de cerere ar rezulta că este lipsit de interes sau de obiect, deoarece actele au fost comunicate, ceea ce face incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.”

Indiscutabil, argumentația recurenților nu poate să atragă incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Este de observat faptul că, în realitate, recurenții nu critică soluția de respingere a petitului analizat, ci își exprimă dezacordul în legătură cu motivarea făcută de instanță, situație în care ar fi trebuit să invoce dispozițiile art. 461 C. proc. civ.

De altfel, în mod corect judecătorul fondului a reținut împrejurarea că recurentului-reclamant i-au fost comunicate actele pe care le-a solicitat, având în vedere și poziția exprimată de acesta la termenul de judecată din data de 09 iulie 2014.

6.1.2.2. O altă critică formulată de recurenții se referă la faptul că în mod greșit prima instanță a apreciat că inexistența bazei de date la nivelul B. cu privire la avocații care îndeplinesc cerințele legale pentru a fi desemnați în comisiile de examen ar conduce la vicierea procedurilor de examinare a candidaților.

Contrar susținerilor recurenților, art. 13 alin. (1) din Regulamentul-cadru prevede că: “Membrii celorlalte comisii de examen vor fi numiți, la propunerea barourilor, de regulă, dintre persoanele care au fost înscrise în baza de date a B. ca având experiență în elaborarea subiectelor și verificarea cunoștințelor de specialitate ale candidaților, precum și experiență privind metodele și tehnicile de evaluare.”

Este adevărat că la B. nu există bază de date cu privire la avocații care întrunesc condițiile impuse de Regulament pentru a fi numiți în comisiile de examen, însă la stabilirea componenței acestora au fost avute în vedere propunerile centrelor teritoriale ale D. făcute în urma consultării barourilor arondate (a se vedea filele 53-74 vol. III dosar fond).

Mai mult decât atât, recurentul-reclamant nu a probat vătămarea ce i-a fost produsă ca urmare a situației prezentate.

6.1.2.3. Critica recurenților-pârâți referitoare la vechimea în profesie a examinatorilor este fondată: partea adversă nu a fost vătămată prin nerespectarea cerinței analizate de către d-na avocat E. care avea vechime de 9 ani și 9 luni în profesie la data corectării lucrării sale; d-nul avocat F. avea vechime de 14 ani în profesie și doar dintr-o eroare materială aceasta nu a fost menționată la poziția 78 din anexa nr. 9 la Decizia nr. 78/2013 (fila 43 vol. II dosar fond).

6.1.2.4. Înalta Curte apreciază ca fiind pertinentă concluzia recurenților-pârâți în sensul că existența unui ghid de corectare ca înscris distinct de barem nu reprezintă o condiție de valabilitate a examenului atunci când baremul este extins, așa cum este situația în speța de față.

6.1.2.5. Critica recurenților-pârâți în legătură cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 30 și art. 33 din Regulamentul-cadru de către prima instanță în ceea ce privește formarea notei 3, în cazurile în care aceasta este necesară, este nefondată.

Dispozițiile normative aflate în discuție au următorul conținut:

“Art. 30 alin. (1) Lucrările scrise se notează, pentru fiecare dintre materiile de examinare, cu note de la 1 la 10, cu două zecimale. Corectarea și notarea pe baza baremului se înregistrează în borderouri de notare separate, în care fiecare lucrare va figura cu un număr de identificare, aplicat înainte de începerea operațiunilor de corectare.

(2) Notarea fiecărei lucrări pe borderou se face de către fiecare corector. Borderoul va fi semnat de ambii corectori, pe fiecare pagină. Nota finală la fiecare materie o reprezintă media celor două note acordate și va fi evidențiată, corespunzător, pe borderou și consemnată, ca atare, sub semnătura ambilor corectori, pe lucrarea scrisă corectată.

(3) Dacă între notele acordate și menționate de borderou, pentru aceeași lucrare, diferența este mai mare de un punct, nota finală va fi stabilită de o comisie formată din cei 2 corectori și un arbitru desemnat dintre ceilalți corectori de către Președintele Comisiei de examen, prin tragere la sorți, consemnată într-un proces-verbal distinct, subscris de Președintele Comisiei de examen și de cei doi corectori.

(4) Nota dată la reevaluare se consemnează într-un borderou de notare distinct, sub semnătura celor 3 membrii ai Comisiei de reevaluare și se trece pe lucrare, sub semnătură, de către cei 3 corectori. Nota 1 se acordă atunci când punctajul obținut de candidat, ca medie sau în urma reevaluării, este mai mic sau egal cu această notă.

(5) Pe timpul corectării, colțul lucrării nu se desigilează. Notele acordate se înscriu în borderou sub semnătura celor care le-au acordat și apoi pe lucrare, în rubrica specială a foii de concurs, sub semnătură, de către corectori.

(6) După ce toate lucrările scrise au fost corectate și notate, iar notele au fost înscrise pe lucrări, acestea se deschid în prezența președintelui comisiei de examen, iar notele finale se înregistrează imediat în bordelurile de examen.

(7) Mediile aritmetice vor fi calculate cu două zecimale. (…);

Art. 33 alin. (1) În vederea soluționării contestațiilor, lucrările scrise vor fi resigilate și numerotate, fiind înscrise într-un borderou separat.

(2) Fiecare lucrare a cărei notă inițială a fost contestată se corectează de către 2 membrii ai Comisiei de soluționare a contestațiilor.

(3) În cazul în care se constată o diferență mai mare de un punct între notele celor 2 corectori și cel puțin una dintre note este minimum 5 sau dacă diferența dintre media stabilită de Comisia de corectare și de Comisia de soluționare a contestațiilor este mai mare de 1,5 puncte, în favoarea candidatului, nota finală va fi stabilită de o comisie formată din cei 2 corectori membrii ai Comisiei de soluționare a contestațiilor și un arbitru desemnat dintre ceilalți corectori prin tragere la sorți de către președintele Comisiei de examen.

(4) Decizia comisiei de contestații este definitivă.

(5) Nota acordată la contestații nu poate fi mai mică decât nota contestată.”

Înalta Curte constată că Regulamentul nu impune efectuarea mediei aritmetice pentru obținerea celei de a treia note, nici la art. 30 alin. (3) și nici la art. 33 alin. (3), dar nici nu o interzice, ceea ce înseamnă că nota finală trebuie explicitată și stabilită de toți membrii Comisiei, iar nu doar de către arbitru.

În speța de față, dispozițiile regulamentare anterior citate nu au fost respectate de către comisiile de concurs, deoarece nu s-a arătat cum s-a ajuns la nota 3, respectiv la nota finală și nu rezultă că aceasta a fost stabilită de cei trei membrii ai comisiei, în condițiile în care nu au fost întocmite borderouri de notare distincte, semnate de către aceștia.

Cu titlu exemplificativ, instanța de control judiciar reține că nota la Drept civil, după contestație, a fost: nota 1 - 7, nota 2 - 5,70, nota 3 - 5,70. Nu rezultă că nota finală aparține celor 3 corectori, deoarece borderoul de la nota 3 este semnat doar de un corector (a se vedea filele 60-62 vol. II dosar fond).

Cu alte cuvinte, la dosarul cauzei nu există nicio dovadă că cea de-a treia notă este o notă a Comisiei, iar nu a celui de-al treilea corector numit, ea nefiind asumată prin semnare de toți membrii Comisiei, ceea ce conduce la vicierea procedurii de notare a lucrărilor recurentului-reclamant, după cum în mod justificat a concluzionat și judecătorul fondului.

6.1.2.6. Contrar susținerilor recurenților-pârâți, Înalta Curte apreciază că D. are calitate procesuală pasivă în cauza pendinte, deoarece are o serie de atribuții în organizarea și desfășurarea examenului de admitere în profesia de avocat.

În concret, la art. 7 alin. (1) din Hotărârea nr. 391 din 31 martie 2012 a Consiliului B. s-a prevăzut în mod explicit faptul că: “În vederea realizării scopului și îndeplinirii obiectivelor pentru care a fost înființat, D. desfășoară, în principal, următoarele activități: a) asigură desfășurarea examenului de primire în profesia de avocat în condițiile prevăzute de lege și Statutul profesiei de avocat.”

Ca atare, D. are ca misiune principală tocmai desfășurarea examenului aflat în discuție.

Mai mult decât atât, la art. 1 din Hotărârea nr. 713 din 29 iunie 2013 privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat - sesiunea septembrie 2013 - s-a stabilit că “Examenul se va susține în mod unitar în cadrul D. și se va desfășura prin D. Central - București și prin centrele teritoriale ale acestuia, în conformitate cu Regulamentul de examen - Anexă la Hotărârea nr. 4/2011 a Consiliului B., republicată, modificată și completată prin Hotărârea nr. 693 din 28 martie 2013 a Consiliului B.”

Printre atribuțiile stabilite în sarcina conducerii D. este și aceea de a instrui membrii comisiei de corectare (art. 2 alin. (5) din Hotărârea nr. 713 din 29 iunie 2013).

6.1.3. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenții-pârâți susțin că hotărârea judecătorească atacată conține motive străine de natura pricinii, deoarece art. 14 alin. (1) din Regulament nu se referă la comisiile de corectare, ci la cele de elaborare a subiectelor.

Conform art. 16 alin. (1) din Regulament, “Comisia de corectare a lucrărilor la proba teoretică și cu caracter aplicativ este compusă din membrii desemnați pentru fiecare disciplină de examen și va proceda la evaluarea și corectarea lucrărilor în condițiile stabilite prin prezentul Regulament.”

Această dispoziție normativă a fost încălcată, în condițiile în care un corector desemnat în Comisia de corectare pentru disciplina Drept civil (poziția 32 - fila 321 verso vol. II dosar fond) a corectat lucrarea candidatului la disciplina Drept procesual penal, după cum rezultă din borderoul aflat la fila 68 vol. II dosar fond.

6.2. Referitor la recursul declarat de recurentul-reclamant A.;

În cadrul recursului incident, partea arată că are în vedere doar considerentele instanței de fond raportat la cerința referitoare la calitatea de cadru didactic.

În opinia sa, este vorba despre aplicarea greșită a dispozițiilor art. 17 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, întrucât instanța a reținut că trebuie respinsă susținerea potrivit căreia comisia de examen se impune a fi constituită din avocați - cadre didactice, având în vedere că mențiunea din normă “cu precădere” nu înseamnă obligatoriu.

Înalta Curte apreciază că raționamentul primei instanțe este corect, recursul fiind nefondat.

Potrivit dispoziției legale anterior nominalizate, Comisia națională de examen este formată cu precădere din avocații - cadre didactice universitare.

Ca atare, Comisia națională de examen trebuie să aibă în componența sa avocați - cadre didactice universitare, însă nu trebuie omis faptul că la desemnarea membrilor acesteia sunt avute în vedere și alte criterii, cum ar fi exprimarea consimțământului anterior (art. 13 alin. (2) din Regulament).

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții B. și D. și reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 310 din 18 iulie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 martie 2016.