ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 564/2015

Decizia nr. 564/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 289 din 11 noiembrie 2013, a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. și C.

Totodată, a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 2, lit. a), pct. 5 din Ordinul comun nr. 77/42/2011 al B. și C. privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs

B. și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, excepția tardivității recursului raportat la prevederile art. 301 C. proc. civ., astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. aplicabil și în recurs potrivit art. 316, raportat la art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția tardivității recursului declarat de către recurentul-pârât.

În speță, verificând data la care au fost formulate recursurile, se constată că acestea au fost declarate peste termenul prevăzut de Legea 554/2004.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 „Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare”.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că sentința recurată a fost comunicată D. la data de 20 decembrie 2013 și a fost atacată cu recurs de acesta la data de 30 decembrie 2013 (fila 2 dosar recurs), iar B. i-a fost comunicată sentința la data de 31 decembrie 2013 și a fost atacată cu recurs de acesta la data de 9 ianuarie 2014 (fila 8 dosar recurs) depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile de la comunicare, prevăzut de textul de lege sus menționat.

Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., „

neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.

În speță, recursurile nu au fost declarate în termenul imperativ prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar recurenții nu au pretins și nu au dovedit că au fost împiedicați în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința lor.

2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursurile, ca tardiv formulate, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată în art. 103 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor căii de atac, conform art. 137 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de B. și D. împotriva sentinței nr. 289 din 11 noiembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2015.