ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 550/2015

Decizia nr. 550/2015

Asupra cererii de suspendare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ suspendarea efectelor Hotărârii Secției pentru Judecători a B. nr. 810 din 25 septembrie 2013 prin care s-a dispus suspendarea din funcție a reclamantei, în temeiul art. 65

1

din Legea nr. 303/2004.

Potrivit acestui text legal, în cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din funcție a judecătorului sau procurorului se exercită calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcție până la soluționarea irevocabilă a cauzei de către instanța competentă.

Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 4043 din 16 decembrie 2013, Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a cererii formulată de

reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, instanța, analizând exclusiv din punct de vedere topografic, dar și sistematic dispozițiile art. 65 (care reglementează cazurile de eliberare din funcție a magistraților) și ale art. 65

1

, ambele din Legea nr. 303/2004 - dispoziții legale care au stat la baza actului contestat, a constatat că aceste dispoziții au caracter accesoriu procedurii disciplinare finalizate cu pronunțarea unei hotărâri a B. de eliberare din funcție (aspect rezultat din însăși analiza ipotezei normei juridice conținute la art. 65

1

alin. (2) din Legea nr. 303/2004).

Prin urmare, actul administrativ contestat in litigiu urmează, secondează practic procedura disciplinară finalizată prin hotărârea de excludere din magistratură, emiterea actului contestat derivând de fapt, din împrejurarea promovării recursului împotriva hotărârii B. de excludere din profesie.

Așadar, reține instanța, în atare condiții, nu s-ar putea susține că revine competenta materială instanței de contencios administrativ după criteriul comun al rangului autorității publice emitente a actului contestat, ci, dimpotrivă, sunt aplicabile dispozițiile legale speciale din materia carierei magistraților.

Învestită cu soluționarea cererii de suspendare a efectelor Hotărârii Secției pentru Judecători a B. nr. 810 din 25 septembrie 2013 prin care s-a dispus suspendarea din funcție a reclamantei, în temeiul art. 65

1

din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că, în speță, reclamanta A., prin cererea depusă, prin Serviciul Registratură, la data de 4 februarie 2015 la dosarul cauzei, a înțeles să renunțare la judecată instanța a luat act de cererea formulată.

În acest sens a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 9 coroborat cu art. 406 alin. (1) C. proc. civ., republicat ,,Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.”

Așadar, manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al contestatoarei care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Temeiul legal al soluției adoptate;

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a II-a C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata cererii de suspendare a

Hotărârii nr. 810 din 25 septembrie 2013 a Secției pentru judecători a B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata cererii formulată de A. privind suspendarea Hotărârii nr. 810 din 25 septembrie 2013 a Secției pentru judecători a B.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 februarie 2015.