ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4027/2015

Decizia nr. 4027/2015 Asupra conflictului negativ de competență de față; Dosar nr. 1729/109/2015 Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20.04.2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, solicitând anularea Ordinului nr. 74 din 23 februarie 2015, prin care a fost sancționat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 2 luni. Prin sentința nr. 721 din 26 iunie 2015, Tribunalul Argeș, secția civilă, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

Prin sentința nr. 143/F-CONT din 7 octombrie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă (secție comună și pentru litigii de contencios administrativ și fiscal).

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin acțiunea promovată reclamantul A. a contestat actul administrativ reprezentat de Ordinul nr. 74 din 23.02.2015, prin care a fost sancționat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 2 luni. Înalta Curte reține că ordinul contestat este strict legat de raporturile de serciviu ale reclamantului, care este funcționar public. Rezultă cu evidență că obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost stabilit de reclamant, se circumscrie noțiunii de raport de serviciu, salarizarea fiind o componentă a acestuia.

Astfel, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și nu în raport cu dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004. Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 2/2013, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă (secție comună și pentru litigii de contencios administrativ și fiscal).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2015.