ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4027/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4027/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia
nr. 4027/2015
Asupra
conflictului negativ de competență de față;
Dosar nr.
1729/109/2015
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 20.04.2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul
Ministerul Afacerilor Interne - Administrația Națională a
Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, solicitând anularea Ordinului nr.
74 din 23 februarie 2015, prin care a fost sancționat disciplinar cu
diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 2 luni.
Prin
sentința nr. 721 din 26 iunie 2015, Tribunalul Argeș, secția
civilă, a declinat competența soluționării cauzei în
favoarea Curții de Apel Pitești.
Prin
sentința nr. 143/F-CONT din 7 octombrie 2015, Curtea de Apel Pitești,
secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Argeș, secția civilă, a constatat ivit conflictul negativ de
competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat
dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru
soluționarea conflictului.
Înalta Curte
de Casație și Justiție, ca instanță competentă
să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C.
proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Argeș, secția civilă (secție comună
și pentru litigii de contencios administrativ și fiscal).
Pentru a
adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele
în continuare arătate:
Analizând
actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că
prin acțiunea promovată reclamantul A. a contestat actul
administrativ reprezentat de Ordinul nr. 74 din 23.02.2015, prin care a fost
sancționat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o
perioadă de 2 luni.
Înalta Curte
reține că ordinul contestat este strict legat de raporturile de
serciviu ale reclamantului, care este funcționar public.
Rezultă
cu evidență că obiectul cererii de chemare în judecată,
astfel cum a fost stabilit de reclamant, se circumscrie noțiunii de raport
de serviciu, salarizarea fiind o componentă a acestuia.
Astfel,
competența materială de soluționare a cauzei se stabilește
în raport cu dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999
privind statutul funcționarilor publici și nu în raport cu
dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.
Potrivit
dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea
nr. 2/2013, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al
funcționarului public sunt de competența secției de contencios
administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor
pentru care este stabilită expres prin lege competența altor
instanțe”.
În
consecință, având în vedere considerentele arătate și în
conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ.,
Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în
primă instanță, în favoarea Tribunalului Argeș, secția
civilă (secție comună și pentru litigii de contencios
administrativ și fiscal).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și
pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Administrația
Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, în favoarea
Tribunalului Argeș, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2015.