ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3590/2016

Decizia nr. 3590/2016

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 3 august 2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/1/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, obligarea Guvernului României, prin Corpul de Control, să efectueze operațiunea administrativă care să inventarieze faptele de corupție recunoscute de primul-ministru, care îi afectează siguranța personală, cu identificarea corupților prin participarea sa la investigație;

- în temeiul art. 18 alin. (3) și (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 41 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, să dispună plata unor daune morale de 100.000 lei;

- în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, să fie stabilit un termen de executare;

- în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, să fie soluționată cauza în regim de urgență;

- în temeiul art. 18 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 554/2004 să dispună oprirea finanțării celei de-a doua rute ocolitoare a Municipiului Suceava în sumă de 40 milioane euro, până când Primăria Suceava va promova o procedură transparentă privind proiectarea, licitația și executarea proiectului.

II. Considerentele Înaltei Curți

În temeiul art. 248 coroborat cu art. 132 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Guvernul României, precum și în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul a învestit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 prin care, în esență, solicită obligarea Guvernului României - autoritate publică centrală - să efectueze operațiunile administrative menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată și să plătească despăgubiri, sub forma daunelor morale.

Înalta Curte observă faptul că acțiunea formulată de reclamantul A. se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar, conform art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că pârâtul este o autoritate publică centrală, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în primă instanță revine Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca instanță de la domiciliul reclamantului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2016.