ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 354/2015

Decizia nr. 354/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2013 la data de 16 aprilie 2013, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului B. la emiterea certificatelor de identitate sportivă și a autorizațiilor de funcționare pentru cluburile sportive membre și afiliate, precum și la plata sumei de 50.000 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de întârzierea produsă ca urmare a nesoluționării în termenul legal a cererilor respective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2540 din 12 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârât prin întâmpinare;

- a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost modificată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B.;

- a obligat pârâtul să soluționeze cererile înregistrate sub nr. 2389 din 03 mai 2012 (C. Galați), nr. 3730 din 02 iulie 2012 (D. Galați), nr. 3731 din 02 iulie 2012 (D. Brașov), nr. 7234 din 09 octombrie 2012 (E. Suceava), nr. 8228 din 08 noiembrie 2012 (F. Baia Mare) și nr. 44 din 08 ianuarie 2013 (G. București);

- a respins cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 50.000 lei ca neîntemeiată;

- în baza art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2043,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (43,60 lei taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, iar 2000 lei parte din onorariul avocațial în cuantum total de 6.500 lei).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din N.C.P.C.

În motivarea recursului declarat se arată că instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a intimatei în mod netemeinic, motivat de dispozițiile art. 5.2 din contractele de licență încheiate de către aceasta și cluburile interesate.

Arată recurentul că din cuprinsul respectivului articol nu reiese temeinicia susținerilor instanței de fond, întrucât respectivul temei nu îndreptățește A. să reprezinte în instanță o altă o structură cu personalitate juridică, dobândită în condițiile O.G. nr. 26/2000.

Subliniază recurentul-pârât că temeiul juridic la care face referire instanța de fond nu poate deroga de la prevederile art. 36 C. proc. civ. și că, așa cum se poate deduce din dispozitivul sentinței atacate, intimata a solicitat emiterea răspunsurilor la adresele din 03 mai 2012 (C. Galați), din 02 iulie 2012 (D. Galați), din 02 iulie 2012 (D. Brașov), din 09 octombrie 2012 (H. Suceava), din 08 noiembrie 2012 (F. Baia Mare) și din 08 ianuarie 2013 (G. București), fără ca între aceste persoane juridice și A. să existe acte din care să rezulte transmiterea capacității procesuale active în sensul art. 38 C. proc. civ.

Precizează recurentul că din dispozițiile art. 5.2 din contractul de licență reiese doar faptul că A. se obligă să "pună la dispoziția licențiatului regulamentele de concurs și toate documentele necesare competițiilor", iar instanța de fond a reținut faptul că "documentele necesare competițiilor" reprezintă autorizații pe care A. se obligă să le pună la dispoziție sau să le procure de la autoritățile publice pentru licențiat.

Punctează recurentul că, în lipsa unor mandate de reprezentare, calitatea procesuală activă nu poate fi transmisă, aspect care reiese din dispozițiile exprese ale art. 38 C. proc. civ.

Recurentul solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a intimatei și respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă în raport de obiectul cauzei, respectiv solicitarea intimatei de obligare a recurentei de a emite răspuns la actele din 03 mai 2012, din 02 iulie 2012, din 09 octombrie 2012, din 08 noiembrie 2012 și din 08 ianuarie 2013 și în raport de dispozițiile art. 36 C. proc. civ.

În ceea ce privește fondul cauzei, învederează instanței de recurs faptul că actele la care face referire dispozitivul sentinței reprezintă în fapt solicitări de emitere a avizelor de funcționare și autorizării înscrierii în Registrul Sportiv a cluburilor sportive menționate, persoane juridice înființate în temeiul O.G. nr. 26/2000, apreciind cererea de chemare în judecată ca fiind nefondată.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte constată că prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 16 mai 2013, în fața instanței de fond, pârâtul B. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea excepției lipsei calității procesuale active, pârâtul a arătat că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către o persoană juridică în numele altor persoane juridice, fără a exista un mandat în acest sens, fiind nesocotite dispozițiile art. 32 și 84 C. proc. civ.

A mai arătat pârâtul că lipsa calității procesuale active a A. rezultă și din faptul că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, reclamanta nu este structură sportivă de drept privat, în înțelesul Legii nr. 69/2000 privind educația fizică și sportul, neavând statutul de federație sportivă care se înființează potrivit art. 28 lit. c) din H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispozițiilor Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, neîntrunind condițiile necesare și că reclamantei i s-a recunoscut doar statutul de federație în baza art. 35 din O.G. nr. 26/2000.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar în data de 29 mai 2013, reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active, arătând că interesul privat vătămat constă în faptul că întârzierea pârâtului de eliberare a certificatelor de identitate sportivă aduce o gravă atingere scopului propus, de a deveni o federație de utilitate publică.

Soluționând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active, invocate de pârât prin întâmpinare, Curtea a respins-o ca neîntemeiată, reținând că reclamanta este împuternicită să formuleze prezenta acțiune în numele cluburilor sportive afiliate în temeiul dispozițiilor art. 5.2 din contractele de licență încheiate cu fiecare dintre acestea, potrivit cărora licențiatorul s-a obligat să pună la dispoziție licențiatului toate documentele necesare desfășurării competițiilor, deci, în opinia instanței, inclusiv să facă demersurile necesare pentru obținerea certificatelor de identitate sportivă și, pe cale de consecință, a autorizațiilor de funcționare.

Curtea a apreciat că susținerea pârâtului referitoare la lipsa statutului de federație sportivă națională al reclamantei nu are relevanță din perspectiva analizată și a reținut că reclamanta a dovedit existența unui interes legitim privat în susținerea prezentului demers judiciar, întârzierea pârâtului în soluționarea cererilor depuse de cluburile sportive afiliate afectând-o în mod direct.

În raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepției invocate în cauză este greșită, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 32 alin. (1) C. proc. civ.:

„(1) Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia:

a) are capacitate procesuală, în condițiile legii;

b) are calitate procesuală;

c) formulează o pretenție;

d) justifică un interes.”

Rezultă cu evidență că interesul și calitatea procesuală sunt două condiții distincte de exercitare a acțiunii.

Potrivit art. 36 C. proc. civ.: „

Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”

Conform doctrinei de specialitate, calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte în procesul civil.

Cu alte cuvinte, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Înalta Curte reține că în materia contenciosului administrativ, legitimarea procesuală activă, ca și condiția interesului pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, trebuie privite în strânsă legătură cu aprecierea subiectivă a celui care reclamă producerea unei vătămări, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței competente orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Astfel, conform art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, modificată:

„(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.”

Potrivit art. 2 din același act normativ, persoana vătămată este orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.”, iar potrivit art. 18 alin. (1) și (4) lit. e) din același act normativ, „(1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

(4) Atunci când obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcție de starea de fapt, instanța poate: (…) e) obligă la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale și morale.”

Art. 37

C. proc. civ. statuează că: „

În cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări și de persoane, organizații, instituții sau autorități, care, fără a justifica un interes personal, acționează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general”, iar, potrivit art. 38 din cod, „calitatea de parte se poate transmite legal sau convențional, ca urmare a transmisiunii, în condițiile legii, a drepturilor ori situațiilor juridice deduse judecății”.

În conformitate cu prevederile art. 80 alin. (1)

C. proc. civ.: „(1) Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convențională sau judiciară.”, iar potrivit alin. (3): „Părțile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condițiile legii, cu excepția cazului în care legea impune prezența lor personală în fața instanței.”

Legiuitorul a mai statuat, prin art. 85 C. proc. civ., că împ

uternicirea de a reprezenta o persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei, iar, prin art. 86, faptul că mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 151 C. proc. civ.:

„

(1)

Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată.

(2)

Avocatul și consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii.

(3)

Reprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calității sale.

(4)

Reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor.

(5)

Organul de conducere sau, după caz, reprezentantul desemnat al unei asociații, societăți ori altei entități fără personalitate juridică, înființată potrivit legii, va anexa, în copie legalizată, extrasul din actul care atestă dreptul său de reprezentare în justiție.”

Chiar dacă s-ar reține că în speță există un interes legitim al reclamantei în a promova prezenta acțiune, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă cu evidență faptul că reclamanta

A.

a formulat pretenții în numele altor persoane juridice, respectiv „cluburi membre și afiliate federației”,

fără ca între aceste persoane și reclamantă să existe acte din care să rezulte transmiterea calității procesuale active în sensul art. 38 C. proc. civ., respectiv fără a exista un mandat în acest sens.

În cauza de față nu există identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului subiectiv dedus judecații, respectiv între intimata-reclamantă A. și cluburile C. Galați, D. Calați, D. Brașov, H. Suceava, F. Baia Mare și G. București, acestea fiind structuri cu personalitate juridică, dobândită în condițiile O.G. nr. 26/2000.

La dosarul cauzei nu există documente din care să reiasă că C. Galați, D. Galați, D. Brașov, H. Suceava, F. Baia Mare și G. București ar fi mandatat A. să reprezinte interesele structurilor mai sus menționate în fața instanțelor judecătorești.

Or, în lipsa unor mandate de reprezentare, calitatea procesuală activă nu poate fi transmisă, aspect care reiese din dispozițiile exprese ale art. 38 C. proc. civ.

Contractul de licență ale cărui dispoziții au fost invocate de instanța de fond în susținerea soluției de respingere a excepției invocate nu poate fi asimilat unui act prin care poate fi transmisă calitatea procesuală activă a intimatei de a reprezenta interesele unor persoane juridice în fața instanțelor judecătorești, fără existența unui mandat expres. Singura obligație a intimatei A., ce reiese din dispozițiile art. 5.2 din Contractul de licență invocat în cauză, constă în faptul că aceasta trebuie să "pună la dispoziția licențiatului regulamentele de concurs și toate documentele necesare competițiilor".

Actele la care face referire dispozitivul sentinței recurate reprezintă în fapt solicitări de emitere a avizelor de funcționare și autorizării înscrierii în Registrul Sportiv a C. Galați, D. Galați, D. Brașov, H. Suceava, F. Baia Mare și G. București, solicitări formulate chiar de către aceste structuri sportive și nu de către intimată.

Pe de altă parte, din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că intimata-reclamantă a formulat acțiunea în calitate de persoană juridică înființată în baza O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, având personalitate juridică conform sentinței civile nr. 11 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2009, aceasta neîndeplinind condițiile legale prevăzute de Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului, precum și ale H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispozițiilor acestei legi, pentru a fi considerată federație sportivă națională cu toate consecințele juridice care decurg din acest fapt.

În concluzie, A., fiind în esență o persoană juridică, nu poate sta în fața instanțelor judecătorești în numele unei alte persoane juridice fără existența unui mandat în acest sens și nici nu poate reprezenta respectivele structuri sportive pe lângă B., prin raportare la art. 8 din H.G. nr. 884/2001, care dispune că "înregistrarea în Registrul sportiv se face pe baza cererii, semnată și stampilată, formulată de reprezentantul legal al fiecărei structuri sportive".

Chiar dacă respectivele asociații au împuternicit o persoană fizică, în speță pe domnul I., să facă demersurile legale pentru obținerea autorizațiilor de funcționare de la instituțiile publice ale statului, această persoană nu este parte în prezentul proces, iar calitatea de intimat-reclamant ar fi trebuit să revină acelor structuri sportive și nicidecum A. sau persoanei fizice care are în același timp și calitatea de reprezentant al acesteia.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge în tot acțiunea precizată a reclamantei ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României - B. împotriva sentinței civile nr. 2540 din 12 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge în tot acțiunea precizată a reclamantei A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.