ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3247/2015

Decizia nr. 3247/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 706 din 03.03.2014 a Curții de Apel București s-a luat act de renunțarea la judecata cererii introductive formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studirea Arhivelor Securității, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 13.751,29 lei, către pârâtul A.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată, sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.

Au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 6 teza I C. proc. civ., arătând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină. S-a susținut că în condițiile în care reclamantul a înțeles să renunțe la cererea de chemare în judecată anterior stabilirii primului termen de judecată, acordarea cheltuielilor solicitate nu se justifică, raportat la obiectul și gradul redus de complexitate al cauzei.

Intimatul-pârât A. a solicitat, prin întâmpinarea depusă la dosar, respingerea recursului formulat ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.

A arătat faptul că după comunicarea cererii de chemare în judecată a reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, care a fost comunicată reclamantului și numai după acest moment a fost formulată cerere de renunțare la judecată.

Deși critica recurentului vizează faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, astfel cum rezultă din sentință, instanța a stabilit atât în fapt, cât și în drept, considerentele pentru care a înlăturat cererea recurentului de cenzurare a cheltuielilor de judecată.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 martie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Intimatul-pârât a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 10 iunie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții.

Având ca fundament aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții.

Or, instituția recurentă a fost în culpă pentru nesoluționarea cererii până la data introducerii acțiunii reclamantei,în temeiul art. 275 C. proc. civ., fiind consacrată în jurisprudența constantă a Înaltei Curți acordarea cheltuielilor atunci când cererea reclamantei a fost respinsă întrucât pârâtul și-a îndeplinit obligațiile în timpul judecății.

Culpa procesuală a pârâtului rezultă implicit din soluția dată, întrucât în plata cheltuielilor judiciare intră atât cheltuielile făcute anterior introducerii cererii de chemare în judecată, care se află în strânsă legătură cu judecata, cât și cheltuielile făcute în timpul judecății, neputându-se transfera vinovăția pârâtului, care a constat în nerezolvarea cererii reclamantei într-un termen rezonabil.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul și va casa în parte hotărârea instanței de fond, în sensul că va fi admisă în parte cererea formulată de pârâtul A. privind cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 706 din 3 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată, în sensul că admite în parte cererea formulată de pârâtul A. privind cheltuielile de judecată.

Obligă reclamantul C.N.S.A.S. la plata sumei de 2.000 lei către pârât, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului ales al intimatului-pârât.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2015.