ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2638/2016

Decizia nr. 2638/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/59/2013 din data de 07.08.2013 reclamanta Asociația Județeană a Pescarilor Sportivi Arad a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat prin decizia nr. 365 din 30 septembrie 2011, în sumă totală de 81.406 lei (restrânse ulterior la 42.754 lei); cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 118 pronunțată la data de 17 aprilie 2014 de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Asociația Județeană a Pescarilor Sportivi Arad, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru pescuit și Acvacultură, și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 20.000 lei cu titlu de despăgubiri, respingând în rest cererea.

Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând cererea în rest.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a apreciat că, în ceea ce privește existența prejudiciului, dincolo de orice îndoială rezonabilă, există legătură directă între retragerea autorizațiilor de desfășurare a activității de eliberare a permiselor de pescuit și diminuarea drastică a veniturilor reclamantei.

Astfel, principalul motiv pentru care un pescar sportiv (sau care practică pescuitul doar în scop recreativ) este interesat să devină membru al unei asociații constă în prevederea legală care face din asociație un mijlocitor obligatoriu în obținerea permisului de pescuit. În anul 2009, când permisul era eliberat direct de pârâtul A.N.P.A. (conform ordinului mai sus menționat) numărul membrilor a scăzut de la 1.927 la 46.

În consecință, retrăgând nelegal autorizațiile de desfășurare a eliberării permiselor de pescuit (prin decizia anulată de Curtea de Apel Timișoara), pârâtul a provocat un prejudiciu asociației reclamante.

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, a reținut prima instanță că, cuantumul acestuia depinde atât de numărul membrilor plătitori de cotizație (care a variat semnificativ între 2007 și 2011), cât și de cheltuielile de funcționare ale reclamantei (furnizori de utilități, echipamente, etc.; aceste cheltuieli, nefiind efectuate, diminuează prejudiciul).

Expertul a luat în considerare exclusiv numărul membrilor, în varianta cea mai favorabilă reclamantei (anul 2010, cu cel mai mare număr de membri), motiv pentru care Curtea a înlăturat aprecierea acestuia asupra cuantumului prejudiciului (41.606 lei) și, în condițiile în care prejudiciul nu poate fi stabilit cu exactitate matematică instanța a apreciat în echitate, ținând cont că numărul membrilor cotizanți poate să și scadă iar cheltuielile de funcționare nu pot fi cunoscute cu exactitate, incertitudinea fiind de natură să profite pârâtului (in dubio pro reo); în acest caz, raportul de expertiză contabilă are doar un rol orientativ.

Așa fiind, curtea a apreciat că 20.000 lei reprezintă o despăgubire echitabilă iar reclamanta are drept la repararea pagubei produse de pârât prin emiterea unei decizii nelegale (decizia nr. 365 din 30 septembrie 2011).

În consecință, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei 20.000 lei cu titlu de despăgubiri, respingând în rest cererea.

Recursul

Reclamanta Asociația Județeană a Pescarilor Sportivi Arad a formulat recurs împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecarea procesului pe fond, admiterea în totalitate a acțiunii introductive astfel cum a fost precizată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 42.754 lei, cu cheltuieli de judecată.

Motivele de casare

Recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Principalele argumente invocate

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susține recurenta că datorită specificul asociației, care nu are obiectiv obținerea de profit, prejudiciul îl constituie tocmai veniturile de care a privată iar în cazul său, cheltuielile nu sunt efectuate cu scopul obținerii de venituri. Relația de determinare este inversă: dacă beneficiază de venituri, are posibilitatea de a angaja cheltuieli; situație în care diferența dintre venituri și cheltuieli este nerelevantă în speță.

Înlăturând concluziile raportului de expertiză, instanța de fond nu face nici o referire la aceste argumente. Afirmația potrivit căreia sporirea cheltuielilor diminuează prejudiciul ar fi fost justificată dacă scopul subscrisei l-ar fi constituit obținerea de profit este fără îndoială nemotivată fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susține recurenta că, admiterea acțiunii doar pentru o parte din prejudiciul dovedit este rezultatul încălcării prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care obligă instanța să dispună repararea integrală, nu parțială a prejudiciului.

Conform Curții de Apel Timișoara, prin neefectuarea unor cheltuieli de funcționare, a suferit un prejudiciu mai mic decât cel indicat prin raportul de expertiză iar această aserțiune a primei instanțe este nelegală, întrucât costurile de funcționare ale asociației nu depind de numărul de membri cotizanți. Indiferent de câți membri are societatea, cheltuielile de curent, apă, utilități, etc, sunt constante.

Susține în continuare recurenta că, singura modalitate în care cheltuielile pot spori este atunci când beneficiază de suficiente venituri pentru a desfășura activități specifice obiectului de activitate cum ar fi organizarea de concursuri, repopularea cu pește a unor zone pescuibile, amenajarea domeniilor pescuibile, etc. Or, a dovedit deja cauzalitatea inversă în raport cu entitățile care urmăresc obținerea de profit: asociația nu angajează cheltuieli pentru a obține venit, ci doar dacă are suficiente venituri.

A spune că prejudiciul unei asociații non-profit îl constituie diferența între venituri și cheltuieli înseamnă a spune că o astfel de asociație nu poate fi prejudiciată, întrucât diferența nu va fi niciodată distribuită asociaților, ci doar utilizată pentru desfășurarea activităților asociației.

Or, Asociația angajează o serie de cheltuieli necesare cu personalul și utilitățile, cheltuieli al căror cuantum nu este afectat de numărul membrilor cotizanți. Celelalte cheltuieli, însă, le poate angaja doar dacă obține venituri. Nici o cheltuială angajată nu are ca scop, și nici nu determină obținerea de venituri suplimentare, iar toate veniturile pe care le obține le transformă ulterior în cheltuieli iar în momentul în care autoritatea pârâtă a privat-o de o sursă importantă de venit, i-a cauzat prejudicii egale cu aceste venituri, pentru că, dacă a fi dispus de aceste resurse financiare, a fi putut desfășura o activitate mai intensă.

În concluzie, susține recurenta-reclamantă că toate argumentele conduc la încălcarea de către prima instanță a normelor de drept material; acestea constituind deopotrivă și argumente care privesc fondul, și care în rejudecare impun cu necesitate soluția admiterii în totalitate a acțiunii precizare, cu consecința obligării pârâtei la plata către recurentă a sumei totale de 42.754 lei.

Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de recurenta-reclamantă solicitând respingerea acestuia, ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.

Pe fondul recursului solicită respingerea acestuia, ca nefondat.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. susține intimata-pârâtă că niciuna dintre ipotezele consacrate de acest text, respectiv nemotivarea hotărârii sau cuprinderea de motive contradictorii sau străine de natura pricinii, nu este incidentă; instanța în motivarea luând în considerare raportul de expertiză întocmit de expertul A. și constatând legătura de cauzalitate dintre diminuarea veniturilor asociației ca urmare a retragerii autorizației de către Agenție. Totodată, instanța a și arătat faptul că în raportul său expertul a luat în calcul varianta cea mai favorabilă reclamantei, respectiv anul 2010 când asociația a avut cel mai mare număr de membri drept pentru care aceasta a luat in considerare opinia expertului doar cu titlu orientativ. Susține în continuare intimata-pârâtă că, din lecturarea considerentelor hotărârii recurate rezultă în mod clar că cererea de despăgubiri a reclamantei a fost admisă în parte în baza argumentelor de mai sus referitoare la imposibilitatea stabilirii exacte a prejudiciului, variabil în funcție de numărul de membri al asociației, în condițiile în care conform Ordinului nr. 15/2011, art. 2 alin. (1) „(1) Practicarea pescuitului recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale se face în baza permiselor emise de către administratorul resurselor acvatice vii și eliberat de acesta sau de către asociațiile de pescari sportivi, după caz.”

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., apreciază intimata-pârâtă că nu se impune casarea hotărârii în condițiile în care admiterea acțiunii doar pentru o parte din prejudiciul pretins de reclamantă nu s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 18 alin. (3), care prevede că instanța va hotărî asupra despăgubirilor și nicidecum faptul că instanța este obligată să acorde despăgubirile sau le acorde în cuantumul solicitat de partea reclamantă.

În ceea ce privește despăgubirile solicitate de reclamantă apreciază intimata că susținerile acesteia nu sunt întemeiate în sensul că, în afară de problema dovedirii existenței prejudiciului acesta trebuie să poată fi și cuantificat, lucru pe care instanța de fond l-a luat în considerare.

În continuare, susține intimata-pârâtă că recurenta-reclamantă face confuzie în ceea ce privește scopul eliberării autorizațiilor către asociațiile de pescari, în condițiile în care A.N.P.A. deține administrarea resursei acvatice vii, iar atribuirea autorizației are drept scop responsabilizarea asociațiilor care au ca obiect de activitate pescuitul recreativ/sportiv la autorizarea accesului acestora la resursa acvatică vie din anumite zone, în condițiile în care, conform Ordinului nr. 15/2011, art. 2 alin. (1) „(1) Practicarea pescuitului recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale se face în baza permiselor emise de către administratorul resurselor acvatice vii și eliberat de acesta sau de către asociațiile de pescari sportivi, după caz.”

În condițiile celor menționate mai sus și ținând cont de faptul că art. 8 din Ordinul nr. 15/2011 nu prevede în sarcina asociațiilor de pescari obligativitatea perceperii unui tarif ci le oferă doar această oportunitate și, în condițiile în care prin chiar actul de constituire al Asociației și prin prisma reglementărilor legale care autorizează funcționarea asociațiilor și fundațiilor, acestea nu au scop patrimonial instanța de fond a făcut o analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la admiterea parțială a despăgubirilor solicitate de reclamantă, iar aceasta nu oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate în cazul particular supus evaluării prejudiciului.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei-pârâte; acesta fiind atașată la dosar.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27.01.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 16.03.2016 completul de filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor expuse de intimata-pârâtă în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar precum și a reglementărilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu privire la care recurenta-reclamantă susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, Înalta Curte, analizând hotărârea recurată din această perspectivă constată că, în considerentele acesteia se regăsesc chestiunile esențiale supuse judecății, probele administrate în cauză, fiind prezentat cu claritate punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, dar și motivele pentru care susținerile reclamantei nu și-au găsit corespondent în soluția adoptată.

Prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport cu prevederile legale incidente în materie și a realizat o încadrare juridică adecvată, neputându-se susține că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. Faptul că instanța nu a îmbrățișat punctul de vedere al recurentei-reclamante nu echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Astfel sentința recurată cuprinde în motivare argumentele pentru care prima instanță a înlăturat punctul de vedere al expertului cu privire la cuantumul prejudiciului. În mod temeinic și legal judecătorul fondului a procedat în acest mod, în condițiile în care prejudiciul nu a fost stabilit cu exactitate, ci a fost doar prezumat, lucru determinat de faptul că expertul a avut în vedere exclusiv numărul membrilor în varianta cea mai favorabilă reclamantei (respectiv anul 2010 cu cel mai mare număr de membri) deși numărul membrilor cotizanți poate să și scadă, cum corect a apreciat și instanța de fond în considerentele hotărârii recurate. Prin urmare, astfel cum se poate observa, considerentele sentinței recurate îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică, în mod convingător, soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat susținerile părților și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, explicând raționamentul pentru care a înlăturat concluzia expertului cu privire la cuantumul prejudiciului și a apreciat în echitate.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că hotărârea îndeplinește exigențele prevăzute de art. 425 C. proc. civ., în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanță a stabilit că există o legătură de cauzalitate directă între retragerea autorizațiilor de desfășurare a activității de eliberare a permiselor de pescuit și diminuarea drastică a veniturilor acesteia.

De asemenea, astfel cum a arătat mai sus, Înalta Curte, reține că, în mod judicios, prima instanță, pe deplin justificat, a trebuit să aprecieze în echitate, în condițiile în care prejudiciul nu a putut fi stabilit cu exactitate matematică din cauza faptului că s-a luat în calcul varianta cea mai favorabilă reclamantei, respectiv anul 2010, când asociația a avut cel mai mare număr de membri, acest număr fiind însă prezumat, el putând să și scadă.

Este evident astfel că suma de 20.000 lei, apreciată de instanță ca fiind o despăgubire echitabilă, a avut ca punct de reper, suma stabilită de expertul desemnat în cauză, de 41.606 lei, comparând veniturile obținute de asociație din cotizații din anul 2010 (anul cu cel mai mare număr de membri), cu cele din anul 2012 (anul în care reclamanta pretinde că s-a produs prejudiciul).

Înalta Curte, analizând litigiul din perspectiva sumei stabilită de instanța de fond ca reprezentând o „despăgubire echitabilă”, apreciază ca aceasta este justificată, având în vedere că reclamanta nu a fost în măsură să aducă probe indubitabile în dovedirea prejudiciului suferit; în condițiile în care, astfel cum și instanța de fond corect și bine argumentat a apreciat că raportul de expertiză contabilă are doar un rol orientativ. De altfel, astfel cum se poate observa, la judecata pe fond a litigiului, recurenta-reclamantă a susținut în esență că prejudiciul este reprezentat de scăderea veniturilor din cotizații ca urmare a reducerii numărului de membri; acest aspect fiind propus de parte, ca și obiectiv al expertizei contabile solicitată și încuviințată de instanță, fără ca aceasta să ia în considerare faptul că expertul nu putea face decât un calcul estimativ, în condițiile în care nu există o certitudine cu privire la faptul că, în anul 2012 (în cazul în care decizia nr. 365/30.09.2011 nu și-ar fi produs efectele) numărul membrilor cotizanți era același cu cel din anul 2010 (anul cu cel mai mare număr de membri).

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în condițiile în care recurenta-reclamantă nu a putut face dovada prejudiciului „cu exactitate matematică”, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, este pe deplin justificată soluția judecătorului fondului de a aprecia în echitate, precum și suma stabilită de aceasta, prin raportare și la suma prezumată, calculată de expert.

Cât privește susținerea recurentei-reclamante, în sensul că „admiterea acțiunii doar pentru o parte din prejudiciul dovedit este rezultatul încălcării prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care obligă instanța să dispună repararea integrală, nu parțială a prejudiciului”, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată și fără suport legal, în condițiile în care norma de drept invocată nu impune acest lucru, aceasta având următorul conținut: „în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru”. Astfel cum se poarte observa, legiuitorul, prin această normă legală, nu impune instanței să dispună „doar repararea integrală a prejudiciului”, astfel cum greșit susține recurenta-reclamantă, motiv pentru care și din această perspectivă soluția dată de instanța de fond, de admitere în parte a acțiunii, este legală și temeinică; în concordanță cu dispozițiile mai sus menționate.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că urmează să dispună, în temeiul art. 496 din același act normativ, respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că motivele și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar sentința instanței de fond este temeinică și legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, constatând că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Asociația Județeană a Pescarilor Sportivi Arad împotriva sentinței nr. 118 din 17 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2016.