ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2767/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2767/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2767/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei Mușenița, a formulat contestație împotriva măsurii de ordin administrativ și a hotărârii Consiliului Local din ședința din 24.06.2014 cu privire la pct. 5 din proiectul de hotărâre privind schimbarea din funcție a viceprimarului.
La termenul de judecată din 27 mai 2015, apărătorul recurentului-reclamant A. a formulat verbal cerere de recuzare a întregului complet de judecată C3R, neputând să precizeze la acea dată rațiunea cererii.
Motivele cererii de recuzare au fost depuse ulterior, la data de 02 iunie 2015, petentul invocând dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 2 și pct. 13 C. proc. civ. Prin acestea apreciază că există interes, respectiv îndoieli cu privire la imparțialitatea completului de judecată C3R întrucât în procedura prealabilă recurentului nu i s-a pus în vedere să precizeze sau să indice motivele recursului. Or, procedând în această manieră, recurentul este lipsit de calea de atac.
Soluția instanței de fond
Prin încheierea din 03 iunie 2015, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a completului C3R formulată de petentul A.
Cererea de recurs
Împotriva încheierii din 03 iunie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 53 alin. (1) teza a II-a din noul C. proc. civ.
Considerentele și soluția instanței de control judiciar
Înalta Curte de Casație și Justiție la termenul din 27 noiembrie 2015 constatând lipsa nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (2) C. proc. civ.
Datorită faptului că, până la data de 26 septembrie 2016, niciuna dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.: „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni” iar potrivit art. 417 C. proc. civ. „perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes”.
Având în vedere și prevederile dispozițiilor art. 418 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: „cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată”.
Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea suspendării.
Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 417-420 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se, din oficiu, perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 03 iunie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2016.