ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1920/2016

Decizia nr. 1920/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Petentul A. la 12 august 2016 a formulat calea de atac intitulată "cerere de anulare act juridic", împotriva Deciziei nr. 1.319 din 9 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, solicitând anularea ei întrucât judecarea cauzelor pe tema scutirii de la plata taxei judiciare de timbru s-a efectuat în camera de consiliu cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin întâmpinarea depusă la 11 octombrie 2016 intimatul Statul Român reprezentat prin B. SA Sucursala Târgu Jiu, a invocat excepția inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 503 C. proc.

civ., fiind puse concluzii și pe fond în sensul respingerii cererii întrucât dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 invocate nu sunt incidente în cauză. Intimatul M.F.P. prin A.J.F.P. Gorj prin întâmpinare, a invocat de asemenea excepția inadmisibilității cererii petentului arătând că motivele invocate sunt străine de natura pricinii, neîncadrându-se în dispozițiile art. 503 - 504 C. proc. civ. Pe fond același intimat a solicitat, respingerea cererii ca neîntemeiată.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac intitulată "cerere de anulare act juridic" invocată de intimați, Înalta Curte reține următoarele: Prin Decizia nr. 1.319 din 9 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac numită "cerere de contestare" formulată de reclamantul A., împotriva Încheierii de ședință din 10 mai 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/I/2012/a2 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, pentru următoarele considerente: În speță, reclamantul A. a atacat prin "cerere de contestare" Încheierea din 10 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2016/a2, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită în Dosarul nr. x/1/2016.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii. Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: "împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate.

Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru". Aceste norme conferă părții, în sarcina căreia s-a stabilit obligația de timbrare, o procedură precisă și previzibilă de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru sub aspectul caracterului timbrabil al cererii deduse judecății, cu observarea eventualei incidențe a normelor legale care instituie scutiri legale de la plata taxei de timbru. Prin urmare, s-a reținut că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii sale exclusiv în cadrul cererii de reexaminare. De altfel, în acest sens s-a pronunțat într-un recurs în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 7 din 8 decembrie 2014. Potrivit primei teze a alin. (2) al art. 39 din O.U.G.

nr. 80/2013, cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. Textul menționat, respectiv sintagma finală, a făcut obiectul controlului de constituționalitate. Prin Decizia nr. 696 din 27 noiembrie 2015 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că obiectul textului criticat îi constituie o normă procedurală care reglementează soluționarea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, iar acest incident procedural este prealabil antamării fondului de către instanța de judecată și este guvernat de principiul celerității, care ar fi afectat dacă s-ar acorda posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluționare a cererii de reexaminare.

Totodată, Curtea a statuat că rațiuni ce țin de necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești justifică în mod obiectiv soluția legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - și mijloacele procedurale utilizate. S-a reținut că în acest context, caracterul definitiv al încheierii pronunțate în soluționarea cererii de reexaminare determină imposibilitatea părții care a exercitat această cale de atac să promoveze, ulterior, o altă cale de atac privind modul de stabilire al taxei de timbru.

În speță, s-a constatat că reclamantul A. a exercitat calea de atac a reexaminării împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, care a fost soluționată prin Încheierea de ședință din 10 mai 2016, atacată prin calea de atac intitulată "cerere de contestare'". Or, față de considerentele anterior expuse, raportat la dispozițiile art. 34 alin. (2) prima teză din O.U.G. nr. 80/2013, exercitarea de către reclamant, pentru a doua oară, a unei alte căi de atac împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, respectiv a unei căi de atac împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de reexaminare a taxei de timbru, este inadmisibilă, neputând fi repuse controlului judiciar aspectele dezlegate anterior cu privire la caracterul timbrabil al cererii sau întinderea obligației de plată.

În consecință, instanța de control judiciar a constatat că reclamantul nu are deschisă calea de atac intitulată "cerere de contestare" exercitată împotriva încheierii atacate fiind respinsă, ca inadmisibilă. Față de calea de atac exercitată de petent împotriva deciziei sus-evocate intitulată "cerere de anulare act juridic", Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează principiul legalității căilor de atac: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei." Regula privind legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

În afara căilor de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. În același sens sunt și dispozițiile art. 129 din Constituția României care consacră principiul constituțional constând în faptul că mijloacele procesuale de atac privind o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Față de cele expuse rezultă că, în ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, este incidența excepția inadmisibilității acesteia în raport de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispozițiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) C. proc.

civ. Din această perspectivă, cum împotriva Deciziei nr. 1.319 din 9 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, petentul A. a formulat calea de atac denumită "cerere de anulare act juridic", neprevăzută însă de dispozițiile legate ce reglementează căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, Înalta Curte având în vedere principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge cererea petentului, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge calea de atac intitulată "cerere de anulare act juridic", formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 1.319 din 9 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, ca inadmisibilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi. 14 octombrie 2016. Procesat de GGC - N