ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1920/2016

Decizia nr.

1920/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Petentul A. la 12 august 2016 a

formulat calea de atac intitulată "cerere de anulare act

juridic", împotriva Deciziei nr. 1.319 din 9 iunie 2016,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, solicitând anularea ei întrucât judecarea cauzelor

pe tema scutirii de la plata taxei judiciare de timbru s-a efectuat în camera

de consiliu cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Prin

întâmpinarea depusă la 11 octombrie 2016 intimatul Statul Român

reprezentat prin B. SA Sucursala Târgu Jiu, a invocat excepția

inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 503 C. proc. civ., fiind puse concluzii și pe fond

în sensul respingerii cererii întrucât dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013

invocate nu sunt incidente în cauză.

Intimatul

M.F.P. prin A.J.F.P. Gorj prin întâmpinare, a invocat de asemenea excepția

inadmisibilității cererii petentului arătând că motivele

invocate sunt străine de natura pricinii, neîncadrându-se în

dispozițiile art. 503 - 504 C. proc. civ. Pe fond același intimat a

solicitat, respingerea cererii ca neîntemeiată.

Examinând cu

prioritate excepția inadmisibilității căii de atac

intitulată "cerere de anulare act juridic" invocată de

intimați, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia

nr. 1.319 din 9 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca

inadmisibilă, calea de atac numită "cerere de contestare"

formulată de reclamantul A., împotriva Încheierii de

ședință din 10 mai 2016 pronunțată în Dosarul nr.

x/I/2012/a2 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă, pentru următoarele considerente:

În

speță, reclamantul A. a atacat prin "cerere de contestare"

Încheierea din 10 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr.

x/1/2016/a2, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei

judiciare de timbru stabilită în Dosarul nr. x/1/2016.

O

hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte

căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte,

căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești nu pot

exista în afara legii.

Regula are

valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din

Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a

hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar

și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se

realizeze în condițiile legii.

Potrivit

dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele

judiciare de timbru: "împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de

timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași

instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei

datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare

de timbru". Aceste norme conferă părții, în sarcina căreia

s-a stabilit obligația de timbrare, o procedură precisă și

previzibilă de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru sub

aspectul caracterului timbrabil al cererii deduse judecății, cu

observarea eventualei incidențe a normelor legale care instituie scutiri

legale de la plata taxei de timbru.

Prin urmare,

s-a reținut că partea în sarcina căreia s-a stabilit

obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici

care să vizeze caracterul timbrabil al cererii sale exclusiv în cadrul

cererii de reexaminare. De altfel, în acest sens s-a pronunțat într-un

recurs în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție

prin Decizia nr. 7 din 8 decembrie 2014.

Potrivit

primei teze a alin. (2) al art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, cererea se

soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără

citarea părților, prin încheiere definitivă.

Textul

menționat, respectiv sintagma finală, a făcut obiectul

controlului de constituționalitate. Prin Decizia nr. 696 din 27 noiembrie

2015 Curtea Constituțională a respins excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) prima teză

sintagma finală din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Astfel,

Curtea Constituțională a reținut că obiectul textului

criticat îi constituie o normă procedurală care reglementează

soluționarea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei

de timbru, iar acest incident procedural este prealabil antamării fondului

de către instanța de judecată și este guvernat de

principiul celerității, care ar fi afectat dacă s-ar acorda posibilitatea

exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluționare

a cererii de reexaminare. Totodată, Curtea a statuat că rațiuni

ce țin de necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a

cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești justifică

în mod obiectiv soluția legislativă criticată, care asigură

în mod eficient un raport rezonabil de proporționalitate între scopul

urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - și

mijloacele procedurale utilizate.

S-a

reținut că în acest context, caracterul definitiv al încheierii

pronunțate în soluționarea cererii de reexaminare determină

imposibilitatea părții care a exercitat această cale de atac

să promoveze, ulterior, o altă cale de atac privind modul de

stabilire al taxei de timbru.

În

speță, s-a constatat că reclamantul A. a exercitat calea de atac

a reexaminării împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, care a

fost soluționată prin Încheierea de ședință din 10 mai

2016, atacată prin calea de atac intitulată "cerere de contestare'".

Or,

față de considerentele anterior expuse, raportat la dispozițiile

art. 34 alin. (2) prima teză din O.U.G. nr. 80/2013, exercitarea de

către reclamant, pentru a doua oară, a unei alte căi de atac

împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, respectiv a unei căi de

atac împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de reexaminare

a taxei de timbru, este inadmisibilă, neputând fi repuse controlului

judiciar aspectele dezlegate anterior cu privire la caracterul timbrabil al

cererii sau întinderea obligației de plată. În consecință,

instanța de control judiciar a constatat că reclamantul nu are

deschisă calea de atac intitulată "cerere de contestare"

exercitată împotriva încheierii atacate fiind respinsă, ca

inadmisibilă.

Față

de calea de atac exercitată de petent împotriva deciziei sus-evocate

intitulată "cerere de anulare act juridic", Înalta Curte

constată că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., ce reglementează principiul legalității căilor de

atac: "Hotărârea judecătorească este supusă numai

căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și

termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul

ei."

Regula

privind legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre

judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

prevăzute de lege. În afara căilor de atac prevăzute de lege nu

se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține

reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În

același sens sunt și dispozițiile art. 129 din Constituția

României care consacră principiul constituțional constând în faptul

că mijloacele procesuale de atac privind o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea

acestora se realizează în condițiile legii.

Față

de cele expuse rezultă că, în ipoteza în care partea exercită o

cale de atac neprevăzută de lege, este incidența excepția

inadmisibilității acesteia în raport de dispozițiile art. 457

alin. (1) C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi

calificată prin aplicarea dispozițiilor art. 152 raportat la art. 22

alin. (4) C. proc. civ.

Din

această perspectivă, cum împotriva Deciziei nr. 1.319 din 9 iunie

2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, petentul A. a formulat calea de atac

denumită "cerere de anulare act juridic", neprevăzută

însă de dispozițiile legate ce reglementează căile de atac

ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, Înalta

Curte având în vedere principiul legalității căilor de atac,

prevăzut de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge

cererea petentului, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

calea de atac intitulată "cerere de anulare act juridic",

formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 1.319 din 9 iunie 2016,

pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, ca

inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi. 14 octombrie 2016.

Procesat de

GGC - N