ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 217/2017

Decizia nr. 217/2017 Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/318/2016, reclamantul A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj să-i înapoieze copilul. Judecătoria Târgu Jiu, prin Sentința nr. 5370 din 27 iunie 2016, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Gorj. La data de 28 iunie 2016 cauza a fost înregistrată la această instanță sub nr. x/95/2016, fiind recalificat obiectul acțiunii în "încetare plasament cu reintegrarea minorului în familia naturală". Prin Sentința nr. 178 din 7 iulie 2016, Tribunalului Gorj, secția I civilă, a respins acțiunea formulată de reclamant.

Totodată, în cadrul dosarului nr. x/318/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu, reclamantul A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj să-i înapoieze copilul, fiind declinată competența de soluționare a acestei cauze în favoarea Tribunalului Gorj, secția I civilă, prin Sentința nr. 5520 din 30 iunie 2016. La Tribunalul Gorj dosarul a fost înregistrat sub nr. x/95/2016, iar prin încheierea din 24 august 2016, această instanță a admis excepția de litispendență, trimițând dosarul Curții de Apel Craiova, instanță învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamantul A. în cadrul dosarului nr. x/95/2016.

La Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/54/2016, iar la termenul din data de 20 septembrie 2016 s-a dispus atașarea prezentului dosar la dosarul nr. x/95/2016 având aceleași părți și același obiect. Prin Decizia nr. 4051 din 4 octombrie 2016 instanța a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 178 din 7 iulie 2016 a Tribunalului Gorj, secția I civilă, cu mențiunea că decizia este definitivă. Împotriva acestei decizii, a formulat recurs reclamantul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 noiembrie 2016 și repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fișei E. aflată la dosarul de recurs.

În ceea ce privește timbrajul cererii de recurs, s-a constatat că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 140 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului coroborate cu art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Prin rezoluția din 16 noiembrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Raportul a fost comunicat părților potrivit rezoluției de comunicare de la data de 12 decembrie 2016. În cauză Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat punct de vedere la raport achiesând la concluziile raportorului în sensul ca recursul exercitat în cauză este inadmisibil.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din aceeași lege, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constata următoarele: Obiectul prezentului recurs îl reprezintă Decizia nr. 4051 din 4 octombrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 178 din 7 iulie 2016 a Tribunalului Gorj, secția I civilă, cu mențiunea că decizia este definitivă. Instanța reține că litigiul de față are ca obiect plasament, fiind supus regulilor speciale de procedură instituite de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului în ceea ce privește termenele și condițiile de exercitare a căilor de atac împotriva unor atare hotărâri.

Astfel, potrivit art. 136 alin. (1), hotărârea instanței de fond este executorie și definitivă, iar art. 137 prevede că termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii. În conformitate cu art. 138, dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ. Ca atare, dispozițiile art. 136 și 137 trebuie coroborate cu norma prevăzută de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care statuează următoarele: "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc.

civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede ca hotărârea judecătorească de prima instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară". Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Prevederile art. 483 alin. (2) teza finală dispun: "Nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile deprimă instanță sunt supuse numai apelului." Din coroborarea textelor legale menționate mai sus rezultă că Decizia nr. 4051 din 4 octombrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Față de considerentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 4051 din data de 4 octombrie 2016 a Curții de Apei Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 4051 din data de 4 octombrie 2016 a Curții de Apei Craiova, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2017. Procesat de GGC - CL