ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 217/2017

Decizia nr. 217/2017

Deliberând

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de ordonanță

președințială înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu

Jiu sub nr. x/318/2016, reclamantul A. a solicitat instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta

Direcția Generală de Asistență Socială și

Protecția Copilului Gorj să-i înapoieze copilul.

Judecătoria Târgu Jiu, prin

Sentința nr. 5370 din 27 iunie 2016, a declinat competența de

soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Gorj.

La data de 28 iunie 2016 cauza a fost

înregistrată la această instanță sub nr. x/95/2016, fiind

recalificat obiectul acțiunii în "încetare plasament cu reintegrarea

minorului în familia naturală".

Prin Sentința nr. 178 din 7 iulie

2016, Tribunalului Gorj, secția I civilă, a respins acțiunea

formulată de reclamant.

Totodată, în cadrul dosarului nr.

x/318/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu, reclamantul A. a solicitat

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligată pârâta Direcția Generală de Asistență

Socială și Protecția Copilului Gorj să-i înapoieze copilul,

fiind declinată competența de soluționare a acestei cauze în favoarea

Tribunalului Gorj, secția I civilă, prin Sentința nr. 5520 din

30 iunie 2016.

La Tribunalul Gorj dosarul a fost

înregistrat sub nr. x/95/2016, iar prin încheierea din 24 august 2016,

această instanță a admis excepția de

litispendență, trimițând dosarul Curții de Apel Craiova,

instanță învestită cu soluționarea apelului declarat de

reclamantul A. în cadrul dosarului nr. x/95/2016.

La Curtea de Apel Craiova, secția

I civilă, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/54/2016, iar la termenul

din data de 20 septembrie 2016 s-a dispus atașarea prezentului dosar la

dosarul nr. x/95/2016 având aceleași părți și același

obiect.

Prin Decizia nr. 4051 din 4 octombrie

2016 instanța a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A.

împotriva Sentinței nr. 178 din 7 iulie 2016 a Tribunalului Gorj,

secția I civilă, cu mențiunea că decizia este

definitivă.

Împotriva acestei decizii, a formulat

recurs reclamantul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 9 noiembrie 2016 și

repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fișei E. aflată la

dosarul de recurs.

În ceea ce privește timbrajul

cererii de recurs, s-a constatat că recursul este scutit de la plata taxei

judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 140 din Legea nr.

272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului

coroborate cu art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele

judiciare de timbru.

Prin rezoluția din 16 noiembrie

2016, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus

întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului.

Raportul a fost comunicat

părților potrivit rezoluției de comunicare de la data de 12

decembrie 2016. În cauză Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat punct de vedere

la raport achiesând la concluziile raportorului în sensul ca recursul exercitat

în cauză este inadmisibil.

Analizând recursul în condițiile

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499

teza finală din aceeași lege, potrivit cărora în cazul în care

recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de

recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca

și analiza motivele de casare, Înalta Curte constata următoarele:

Obiectul prezentului recurs îl

reprezintă Decizia nr. 4051 din 4 octombrie 2016 a Curții de Apel

Craiova, secția I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 178 din 7 iulie

2016 a Tribunalului Gorj, secția I civilă, cu mențiunea că

decizia este definitivă.

Instanța reține că

litigiul de față are ca obiect plasament, fiind supus regulilor

speciale de procedură instituite de Legea nr. 272/2004 privind

protecția și promovarea drepturilor copilului în ceea ce

privește termenele și condițiile de exercitare a căilor de

atac împotriva unor atare hotărâri. Astfel, potrivit art. 136 alin. (1),

hotărârea instanței de fond este executorie și definitivă,

iar art. 137 prevede că termenul de recurs este de 10 zile de la data

comunicării hotărârii.

În conformitate cu art. 138,

dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a

cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se

completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Ca atare, dispozițiile art. 136

și 137 trebuie coroborate cu norma prevăzută de art. 7 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

134/2010 privind Codul de procedură civilă, care statuează

următoarele: "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori

de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea

judecătorească de primă instanță este definitivă,

de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă

numai apelului la instanța ierarhic superioară.

Dispozițiile alin. (1) se

aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede ca

hotărârea judecătorească de prima instanță este

supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori,

după caz, legea specială folosește o altă expresie

similară".

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Prevederile art. 483 alin. (2) teza

finală dispun: "Nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile

deprimă instanță sunt supuse numai apelului."

Din coroborarea textelor legale

menționate mai sus rezultă că Decizia nr. 4051 din 4 octombrie

2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, atacată în

prezenta cauză, nu este supusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac

presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi

supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de

căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace

procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei

hotărâri judecătorești.

Față de considerentele

expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A.

împotriva Deciziei nr. 4051 din data de 4 octombrie 2016 a Curții de Apei

Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 4051 din data de 4 octombrie

2016 a Curții de Apei Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2017.

Procesat

de GGC - CL