ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 578/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3929/1977 s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., având ca obiect tăgada paternității minorului B., reținându-se că, față de probatoriul administrat, respectiv depozițiile martorilor și două expertize științifice, reclamantul nu a făcut dovada acțiunii sale.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 172/2015, irevocabilă, s-a constat că reclamantul nu este tatăl aceluiași minor. La pronunțarea sentinței s-a avut în vedere proba ADN, care nu putea fi administrată la data pronunțării sentința civilă nr. 3929/1977.

Prin acțiunea pendinte reclamantul solicită, în baza sentinței civile nr. 172/2015, obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata daunelor materiale și a daunelor morale, invocând prevederile art. 1357 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 6506/2015 din 5 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, secția Civilă s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgu Jiu, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Prin sentința civilă nr. 358/20.11.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr. x/2015, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât.

S-a respins pe fond acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtului STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 1836/2016 din 22 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă s-a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 358/20.11.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect "reparare prejudicii erori judiciare".

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul A..

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul- reclamant A. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea administrării probatoriului în dovedirea pretențiilor solicitate.

Recurentul susține că în mod greșit instanța de apel face trimitere la dispozițiile Legii nr. 303/2004, art. 96, când temeiul juridic al acțiunii a fost art. 1357 C. civ.. Arată că sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale a statului, dată fiind sentința civilă nr. 172/2015 prin care s-a constatat eroarea judiciară a Statului Român.

Consideră recurentul că reparațiile pe care le solicită prin acțiune, după revizuirea sentinței nr. 3929/1977, sunt în concordanță cu jurisprudența CEDO (hotărârea Ostace împotriva României din 25.02.2014 pentru încălcarea art. 8 din Convenție).

Intimatul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Recurentul- reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16 noiembrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul- reclamant A. a depus punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Decizia nr. 1836/2016 din 22 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ce formează obiectul recursului, nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac.

În speța dedusă judecății, instanța a fost învestită cu o acțiune prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la plata sumei de 25.000 euro reprezentând daune materiale și a sumei de 50.000 euro reprezentând daune morale, urmare sentinței civile nr. 3929/1977 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosar nr. x/1977 și a deciziei 1281/1977 a Tribunalului Gorj. Acțiunea a fost întemeiată pe art. 1357 C. civ. și art. 2 și 3 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele etc.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede:

"(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că în speță este vorba de o acțiune patrimonială având ca obiect "reparare prejudicii erori judiciare", iar recursul este inadmisibil atât în raport de obiect, cât și de valoarea pretențiilor care se află sub plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului.

În concluzie, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1836/2016 din 22 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1836/2016 din 22 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2017.