ÎCCJ, Decizia nr. 201/2017

Decizia civilă nr. 201/2017

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 446 din 12 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/95/2015, Tribunalul Gorj a admis cererea formulată de reclamantul A., a anulat decizia nr. 94195 din 30 septembrie 2015, emisă de Casa Județeană de Pensii Gorj, a obligat pârâta să restituie reclamantului sumele reținute în baza acestei decizii și a respins cererea privind suspendarea executării deciziei menționate, ca rămasă fără obiect.

Prin decizia nr. 2955 din 1 iunie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a fost admis apelul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj și a fost schimbată sentința pronunțată de instanța de fond, în sensul că s-a dispus respingerea acțiunii.

Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția l civilă, la data de 27 iulie 2016, reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 2955 din 1 iunie 2016 a Curții de Apel Craiova , secția I civilă, pe motivul contrarietății de hotărâri, susținând, în esență, că aceasta ar încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2931 din 9 iulie 1997, pronunțată de aceeași instanță.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin decizia nr. 4009 din 28 august 2016, a declinat, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a cererii de revizuire.

Soluția instanței de revizuire

Prin decizia nr. 2203 din 15 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, în Dosarul nr. x/54/2016, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2955 din 1 iunie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu faptul că, în speță, termenul de la care se exercită revizuirea curge de la data de 1 iunie 2016, iar revizuirea a fost formulată la data de 26 iulie 2016, peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva deciziei instanței de revizuire, a declarat recurs revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de revizuire, care să fie admisă, astfel cum a fost formulată.

Recurentul a criticat decizia atacată din perspectiva nelegalității, invocând dispozițiile art. 483-502 C. proc. civ. și motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Autorul recursului a susținut, în esență, că decizia atacată cuprinde motive străine de natura cauzei și este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

În concret, recurentul a arătat că, în mod eronat, instanța de revizuire i-a respins cererea ca tardivă, întrucât, a invocat încălcarea autorității lucrului judecat în raport cu considerentele deciziei, iar de aceste considerente a putut lua cunoștință doar după comunicarea hotărârii. Or, în raport cu data comunicării, a formulat cererea de revizuire în termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

În continuare, cu referire detaliată la istoricul cauzei, precum și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a Curții Constituționale a României și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurentul a reiterat aspectele de fapt și considerentele expuse pe fondul cererii de revizuire.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din codul menționat.

Având în vedere că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de admisibilitate, în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., prin încheierea din data de 12 iunie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce succed.

Primul motiv de recurs invocat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează situația în care hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei.

Din examinarea considerentelor ce au fundamentat soluția adoptată de instanța de revizuire, se constată, însă, că acestea sunt în concordanță cu hotărârea pronunțată, cu natura și cu circumstanțele speței.

Împrejurarea că secția I civilă a Înaltei Curți a examinat cu prioritate regularitatea promovării căii de atac deduse judecății sale, cu referire la termenul legal prevăzut, nu poate fi reținut ca un aspect de motivare străin naturii cauzei, dat fiind faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța trebuie să se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Astfel, în privința hotărârii atacate, se reține că sunt îndeplinite exigențele unei motivări corespunzătoare.

Analizând modul în care instanța de revizuire a examinat cererea dedusă judecății și apărările formulate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată respectă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., privitoare la obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, astfel că nu se poate reține o nemotivare sau o motivare necorespunzătoare a acesteia.

Chiar și aspectele expuse, vizând pretinsa motivare străină pricinii, sunt contrazise de conținutul hotărârii, în care se regăsesc considerentele de fapt și de drept care susțin soluția instanței, în acord cu aspectele circumstanțiate de probele dosarului, argumentarea fiind, contrar afirmațiilor recurentului, logică și coerentă, precum și în acord cu cadrul procesual al speței și cu normele legale incidente.

Este de relevat că, din examinarea hotărârii atacate, rezultă că aspectele reținute au fost analizate în suficientă măsură, dând posibilitatea să fie trase concluzii în raport cu prevederile textelor de lege ce reglementează chestiunea supusă examinării în speță.

Ca urmare, se constată că nu este incident cazul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin (1) pct. 6 C. proc. civ., motivarea corespunzătoare permițând verificarea conformității hotărârii atacate, cu legea.

Tot în mod nejustificat se susține de către recurent că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Contrar celor susținute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, este conformă dispozițiilor legale incidente.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și urm. C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile prevăzute în art. 511 C. proc. civ.

În speță, cererea de revizuire vizează dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin (1) pct. 8 din codul menționat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în cazul de față, de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală C. proc. civ., respectiv de la 1 iunie 2016.

Întrucât textul de lege incident prevede expres că termenul de o lună are în vedere data pronunțării ultimei hotărâri, recurentul nu poate solicita să-i fie calculat acest termen de la o altă dată, respectiv de la data comunicării hotărârii, caz în care s-ar ajunge ca o lex tertiae să reglementeze situația litigioasă.

Deoarece cererea de revizuire în speță a fost formulată la data de 26 iulie 2016 și având în vedere natura imperativă a termenului fix, prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de revizuire a sancționat nerespectarea acestuia cu decăderea.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 2203 din 15 noiembrie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/54/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2017.