ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1788/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1788/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1788/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2016 pe rolul Judecătoriei Botoșani, secția civilă, sub nr. x/193/2016 petenlul B.E.J. A.
a solicitat, la cererea creditorului B., în temeiul dispozițiilor art. 666 și urm. C. proc. civ., încuviințarea executării silite împotriva debitorilor C., D. în baza titlului executoriu constând în contractul de împrumut nr. 267 din 07 aprilie 2016 prin urmărire silită imobiliară asupra imobilului situat în București, sector 6.
Prin sentința nr. 3824 din 17 mai 2016 Judecătoria Botoșani
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dorohoi, reținând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art 650 alin. (2) noul C. proc. civ. potrivit cărora „Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența ailor instanțe sau organe”.
Având în vedere că prezenta cerere reprezintă un incident apărut în cursul executării, competența de soluționare aparține instanței de executare, instanță de la domiciliul debitorului, în speță, Judecătoria Dorohoi.
Prin sentința nr. 284 din 28 iunie 2016 Judecătoria Dorohoi
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6.
București, ca instanță în circumscripția căreia se află situai imobilul obiect al executării silite.
În acest sens, Judecătoria Dorohoi a reținut că instanța supremă a statuat, prin decizia nr. 3154 din 05 iunie 2013, în ceea ce privește executarea silită imobiliară, că dispozițiile art. 650 alin. (1) noul C. proc. civ. trebuie corelate cu dispozițiile art. 818-819 din același cod, conform cărora cererea de urmărire se va adresa unui executor judecătoresc din raza curții de apel unde se află imobilul urmărit, iar încuviințarea executării silite se va face de către instanța de executare în raza căreia se află imobilul.
Cum imobilul în litigiu se află în raza teritorială a Judecătoriei sector 6 București, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.
Prin sentința nr. 6312 din 2 august 2016, Judecătoria sector 6 București
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dorohoi, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria sector 6 București a reținut că m cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) noul C. proc. civ. potrivit cărora „instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă legea nu dispune altfel”.
Cum la data formulării cererii de executare (12 mai 2016) precum și în prezent, domiciliul debitorilor se află în comuna Vârfu Câmpului, jud. Botoșani, instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei este cea în circumscripția căreia se află această adresă, respectiv Judecătoria Dorohoi.
Referitor la incidența art. 818-819 noul C. proc. civ., Judecătoria sector 6 București a reținut că locul situării imobilului nu are relevanță în stabilirea competenței instanței, întrucât atât Ia momentul formulării cererii de executare silită, cât și în prezent, textele legale menționate cuprind norme doar cu privire Ia competența executorului judecătoresc, iar nu și cu privire la instanța de executare, care se determină conform normei generale reglementate de art. 651 alin. (1) noul C. proc. civ., în funcție de domiciliul/sediul debitorului, indiferent de forma de executare silită aleasă.
Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dorohoi, pentru argumentele ce succed:
Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”.
Având în vedere că dispozițiile art. 666 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de încuviințare a executării silite era de competența executorului judecătoresc competent au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 895 din 17 decembrie 2015 (sens în care competența soluționării unei atare cereri revine instanței de judecată) și luând în considerare data învestirii instanței cu prezenta cerere, respectiv 12 mai 2016, rezultă că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. anterior menționate.
Este adevărat că prin cererea de încuviințare a executării silite s-a specificat forma de urmărire, și anume urmărire silită imobiliară asupra imobilului situat în București, sector 6, însă dispozițiile art. 819 reținute de Judecătoria Dorohoi în motivarea excepției sale de necompetență teritorială, în forma în vigoare la data învestirii instanței, nu cuprind norme referitoare la instanța de executare, ci doar cu privire la executorul judecătoresc, sens în care ele nu își găsesc aplicabilitatea în cauză.
Cum domiciliile debitorilor se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Dorohoi, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe, potrivit celor mai sus precizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dorohoi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2016.