ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1444/2017

Decizia nr. 1444/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/54/2015, reclamanții A. - în nume personal și în calitate de reprezentant legal al fraților săi, comoștenitori ai autoarei B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a solicitat instanței să dispună următoarele:

- Anularea Adresei nr. SEET/445 din 20 februarie 2015 emisă de pârâtă;

- Să se constate că sunt în termenul legal de 3 ani în raport de dispozițiile art. 2533 pct. 2 din Noul C. civ., având în vedere Certificatul de moștenitor nr. 2 din 23 ianuarie 2015;

- Obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită titlul de plată pentru suma de 1.304.704,13 lei, în cotă de 1/3 pentru fiecare comoștenitor, respectiv pentru A., C., D.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, că sunt moștenitorii legali ai defunctei B., titulară a Deciziei nr. 2158 din 28 mai 2008 emisă de pârâtă, prin care s-a stabilit cuantumul pretențiilor de restituire în echivalent la valoarea de 13.093.296,200 ROL, în baza titlului executoriu Sentința civilă nr. 335 din 07 iunie 2006 a Tribunalului Dolj.

În calitate de moștenitori, au formulat, la data de 07 ianuarie 2015, cerere pentru emiterea titlurilor de plată pentru suma de 13.093.296,200 ROL dar pârâta, prin Adresa nr. SEET/445 din 20 februarie 2015 a comunicat eronat că nu a fost valorificat titlul de despăgubiri în termenul de 3 ani prevăzut de lege. În opinia reclamanților, termenul de prescripție a început să curgă după dezbaterea succesiunii și emiterea certificatului de moștenitor, iar refuzul pârâtei de a da curs cererii de valorificare a titlului de despăgubiri este abuziv.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 352/2015 a Curții de Apel Craiova a fost admisă acțiunea reclamanților, a fost anulată Adresa nr. SEET/445 din 20 februarie 2015 emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, fiind obligată pârâta să emită în favoarea reclamanților titlul de plată aferent Deciziei nr. 2158 din 28 mai 2008, reprezentând titlul de despăgubiri.

În motivarea sentinței, instanța a reținut, în esență, că adresa nr. SEET/445 din 20 februarie 2015 emisă de A.N.R.P. reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la prescripția dreptului de opțiune, instanța a reținut că prin Decizia nr. 2158/2008 emisă de pârâtă s-a stabilit valoarea despăgubirilor, în cuantum de 1.304.704,13 lei, în favoarea autoarei B. iar potrivit art. 18

1

alin. (4) din Capitolul VII al Legii nr. 247/2005, titlurile de despăgubire se valorifică în baza unei cereri de opțiune, în termen de 3 ani de la data emiterii deciziei.

Totodată, prevederile art. 19 alin. (2) din același capitol reglementează și o situație specială, anume aceea în care termenul pentru depunerea cererii de opțiune nu mai curge de la data emiterii titlului de despăgubire ci de la momentul finalizării procedurii administrative prealabile sau de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care plângerea formulată împotriva deciziei a fost respinsă.

Termenul de 3 ani stabilit pentru valorificarea titlului de despăgubire este unul de prescripție, susceptibil de suspendare sau de întrerupere iar în cauză, acesta a început să curgă de la data de 30 septembrie 2009, dată la care plângerea formulată împotriva Deciziei nr. 2158 din 28 mai 2008 a fost respinsă irevocabil.

În consecință, prescripția dreptului de opțiune urma să se împlinească la 30 septembrie 2012 iar reclamanții au formulat cererea de opțiune la 23 ianuarie 2015, având în vedere că beneficiara titlului de despăgubire, B., a decedat la data de 6 decembrie 2010, înlăuntrul termenului de prescripție însă dezbaterea succesiunii acesteia s-a realizat abia la data 23 ianuarie 2015, conform certificatului de moștenitor nr. 2 din 23 ianuarie 2015 emis de BNP D.

Actul normativ care guvernează regulile prescripției extinctive este, în speță, Decretul - Lege nr. 167/1958 și nu Noul C. civ., căci prescripțiile rămân guvernate de legea în vigoare la momentul la care au început să curgă, respectiv la data de 30 septembrie 2009 iar cauzele de suspendare a prescripției extinctive sunt expres și limitativ prevăzute în art. 13 din Decretul - Lege nr. 167/1958. În jurisprudență s-a considerat că regula contra non valentem agere non currit praescriptio ("prescripția nu curge în contra celui care nu poate să acționeze") poate fi invocată pentru a susține fie amânarea începutului prescripției extinctive, fie repunerea în termen (Decizia civilă nr. 1984/1989 a Tribunalului Suprem).

Altfel spus, dacă se face dovada unei imposibilități obiective de a acționa a celui împotriva căruia curge prescripția, acesta poate solicita repunerea în termen.

Este evident că neconcordanța dintre numele autoarei și cel al moștenitorului constituie o cauză a imposibilității acceptării succesiunii iar acest aspect a fost înlăturat de unul dintre reclamanți prin demersul administrativ-judiciar de rectificare a actului de naștere, astfel cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse la dosarul cauzei.

În consecință, din motive obiective nu a putut fi acceptată succesiunea autoarei B. iar acest fapt i-a pus pe reclamanți în imposibilitatea de a formula cererea de opțiune pentru valorificarea titlului de despăgubire, căci nu erau în măsură să facă dovada calității de moștenitori și a cotele părți aferente, în lipsa unui certificat de moștenitor. De altfel, potrivit Normelor Metodologice de aplicare a dispozițiilor art. 18

1

din cap. VII a Legii nr. 247/2005 cererea de opțiune trebuie însoțită și de certificatul de moștenitor dacă există mai mulți beneficiari ai titlului de despăgubire.

Faptul că o asemenea situație poate fi apreciată ca fiind un motiv de repunere în termenul de prescripție extinctivă este confirmat de actuala reglementare cuprinsă în art. 2533 alin. (2) din Noul C. civ. potrivit cu care "prescripția nu curge contra moștenitorilor defunctului cât timp aceștia nu au acceptat moștenirea (...)", ceea ce înseamnă că realitățile sociale l-au determinat pe legiuitor să reglementeze expres o asemenea ipoteză drept o cauză de suspendare a cursului prescripției.

În consecință, pârâta A.N.R.P. a soluționat în mod nelegal cererea reclamanților nr. 6311 din 28 ianuarie 2015 privind repunerea în termenul de prescripție și emiterea titlului de plată.

A fost apreciată ca neîntemeiată susținerea pârâtei potrivit cu care nu ar putea proceda la emiterea titlului de plată pentru că nu a fost parcursă procedura administrativă privind constituirea dosarului de opțiune, întrucât dosarul de opțiune se formează în baza cererii privind emiterea titlului de plată formulată de beneficiarul titlului de despăgubire și trebuie să cuprindă o serie de documente care au fost depuse de reclamanți.

Aceasta înseamnă că dosarul de opțiune este practic constituit, urmând doar să primească număr de înregistrare.

Apărările vizând imposibilitatea parcurgerii la acest moment a procedurii de emitere a titlului de plată prin prisma prevederilor. art. 2 și 3 ale art. III din O.U.G. nr. 62/2010 privind valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C.C.S.D. au fost apreciate ca neîntemeiate, având în vedere că emiterea titlului de plată se va face în condițiile legii.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinței civile nr. 352 din 10 septembrie 2015 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit normele de drept material aplicabile.

Astfel, în mod greșit a reținut instanța că "dosarul de opțiune este practic constitui, urmând să primească număr de înregistrare", în condițiile în care, potrivit Legii nr. 247/2005 emiterea titlului de plată se poate realiza doar ulterior constituirii unui dosar de opțiune de către persoana îndreptățită iar în cauza de față, reclamanții, în calitate de moștenitori legali ai defunctei B., aveau obligația de a înștiința Secretariatul Comisiei cu privire la decesul autoarei lor și să solicite rectificarea Deciziei CCSD nr. 2158 din 28 mai 2008.

În mod greșit a apreciat instanța că "din motive obiective nu a putut accepta succesiunea autoarei B.", în condițiile în care dreptul de opțiune succesorală se naște pentru succesori la data morții lui de cujus și aparține tuturor persoanelor cu vocație generală la moștenire.

Prin hotărârea pronunțată de prima instanță, s-a instituit un mecanism de despăgubiri pe cale jurisprudențială, în alte condiții și în altă procedură decât cea instituită de legea specială.

În condițiile în care reclamanții nu au urmat procedura administrativă privind valorificare deciziei emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a putut emite un titlu de plată aferent acestei decizii.

Nu în ultimul rând, obligarea A.N.R.P. la emiterea unui titlu de plată în condițiile în care reclamanții nu au parcurs procedura administrativă, este o obligație imposibil de realizat, și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât pe plan intern cât și extern.

Mai mult, în practica judecătorească s-a stabilit, cu caracter de principiu, prevalența legilor speciale, față de cele generale în materia retrocedărilor, astfel că o cerere întemeiată exclusiv pe dispozițiile C. civ. nu poate fi decât respinsă.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța de fond în mod corect a constatat că din motive obiective nu s-a putut dezbate succesiunea iar termenul de prescripție a fost suspendat.

Dosarul de opțiune privind valorificarea Deciziei C.C.S.D. nr. 2158 din 28 mai 2008 nu putea fi format de titularul dreptului ci numai de moștenitorii săi iar cererea înregistrată la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sub nr. 6311 din 28 ianuarie 2015 a fost depusă în termen legal.

Procedura de filtru

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părților iar prin încheierea de ședință din data de 29 martie 2017, instanța, în baza art. 493 pct. 7 C. proc. civ., a admis în principiu recursul formulat, dispunând totodată citarea părților pentru judecarea recursului, în ședință publică.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, probatoriul administrat, apărările invocate de părți, ținând cont și de dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin Sentința civilă nr. 335 din 07 aprilie 2006 a Tribunalului Dolj s-a stabilit în favoarea reclamantei B., despăgubiri pentru imobilul situat în localitatea Craiova, județul Dolj, în limita sumei de 13.093.296,200 ROL.

În baza sentinței menționate și a dispozițiilor art. 1 alin. (2), art. 13 alin. (1) și art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 547/2005 a fost emisă Decizia nr. 2158 din 28 mai 2008 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, privind titlul de despăgubiri în cuantum de 1.304.704,13 RON în favoarea petentei B.

Potrivit art. 4 din Decizia nr. 2158/2008, valorificarea deciziei se va face conform procedurii prevăzute de Capitolul V

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

La data de 6 decembrie 2010, B. a decedat, fapt ce rezultă din Certificatul de calitate de moștenitor nr. 2 din 23 ianuarie 2015 emis de Biroul individual notarial D.

Moștenitorii legali ai defunctei B. sunt C., A. și D. și, în această calitate, au formulat către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, la data de 27 ianuarie 2015, "Cererea de repunere în termenul de opțiune" cu privire la Decizia nr. 2158 din 28 mai 2008 și cerere pentru emiterea titlului de plată.

Prin Adresa nr. SEET/447 din 20 februarie 2015, emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a comunicat moștenitorilor legali ai defunctei B. că titlul de despăgubiri nr. 2158 din 28 mai 2008 nu a fost valorificat în termenul legal de 3 ani de la comunicare.

Din probatoriul administrat, rezultă că ulterior emiterii titlului de despăgubiri, intimații-reclamanți și nici autoarea lor nu au urmat procedura reglementată de dispozițiile Legii nr. 247/2005, în sensul că nu s-a formulat cerere de opțiune în vederea valorificării titlului, în termenul de 3 ani prevăzut de legea specială.

Instanța de fond a apreciat că reclamanții au fost în imposibilitate obiectivă de a formula cerere de opțiune pentru valorificarea titlului de despăgubire în lipsa unui certificat de moștenitor dar nu a stabilit când a început să curgă termenul de 3 ani prevăzut de art. 18

1

alin. (4) din Legea nr. 247/2005, având în vedere că Decizia nr. 2158/2008 emisă de ANRP a fost contestată iar potrivit art. 19 alin. (1) Teza a II-a din același act normativ, "plângerea suspendă exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubiri al titularului".

Având în vedere că Decizia nr. 2158 din 28 mai 2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost contestată în condițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, precizarea din cuprinsul adresei nr. SEET/445 din 20 februarie 2015 a A.N.R.P., în sensul că termenul de 3 ani a început să curgă de la data comunicării deciziei, respectiv de la data de 01 iulie 2008 nu are temei legal, aspect ce nu a fost analizat de instanța de fond.

Instanța nu a stabilit perioada în care intimații-reclamanți au fost în imposibilitate de a valorifica dreptul de opțiune reglementat de Legea nr. 247/2005 pentru a se putea calcula termenul menționat și efectele suspendării reținute de instanță, ținând cont de data promovării acțiunii privind neconcordanța dintre numele moștenitorilor și cel al autoarei și data acceptării succesiunii sau, după caz, data sesizării notarului public pentru dezbaterea succesiunii.

Astfel cum rezultă din actele de la dosar, beneficiara titlului de despăgubire, B., a decedat la data de 6 decembrie 2010, înlăuntrul termenului de opțiune însă dezbaterea succesiunii acesteia, cu stabilirea moștenitorilor și a cotelor părți ale acestora, s-a realizat abia la data 23 ianuarie 2015, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 2 din 23 ianuarie 2015 emis de BNP D..

De asemenea, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la cererea reclamanților nr. 6311 din 28 ianuarie 2015 privind repunerea în termenul de prescripție dar nu a fost învestită cu o astfel de cerere, adresa nr. SEET/445 din 20 februarie 2015 a cărei anulare s-a solicitat, reprezentând răspunsul recurentei-pârâte la cererea formulată la data de 27 ianuarie 2015.

Din actele de la dosar nu rezultă că recurenta-pârâtă a răspuns la cererea nr. 6311 din 28 ianuarie 2015 privind "repunerea în termenul de opțiune", iar instanța de fond, în considerentele expuse, argumentează suspendarea prescripției prin argumentele expuse în Decizia nr. 1984/1989 a Tribunalului Suprem, ce vizează repunerea în termenul de prescripție.

Față de considerentele expuse, se constată că instanța de fond nu a stabilit pe deplin situația de fapt și drept, nu a dispus, în condițiile art. 22 C. proc. civ., administrarea de probe pentru aflarea adevărului și aplicarea corectă a legii, considerentele expuse fiind contradictorii, punând instanța de control judiciar în imposibilitatea de a verifica, în tot, legalitatea sentinței pronunțate, fapt ce duce la casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, instanța va administra probe din care să rezulte data când a început să curgă termenul de 3 ani prevăzut de art. 18

1

alin. (4) din Legea nr. 247/1995, ținând cont și de dispozițiile art. 19 alin. (2) din același act normativ.

În raport de probatoriul administrat, va stabili dacă în cauză au existat cauze de suspendare sau întrerupere a cursului termenului de 3 ani și care sunt efectele juridice ale cauzelor de întrerupere/suspendare, având în vedere că intimații-reclamanți au invocat drept cauză de întrerupere a termenului de opțiune, faptul că au formulat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului plângere ce vizează litigiile generate de Decizia nr. 2158/2008 emisă de A.N.R.P., aspect neanalizat de prima instanță.

Totodată se va stabili perioada în care intimații-reclamanți au fost în imposibilitate obiectivă de a formula cerere de opțiune pentru valorificarea titlului de despăgubiri și care este posibilitatea legală pentru valorificarea drepturilor pretinse în contextul legislativ actual.

Cu prioritate, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 9 alin. (2) raportat la art. 22 alin. (1) C. proc. civ., va stabili obiectul acțiunii, ținând cont de precizarea făcută de petenți în care se invocă și dispozițiile Legii nr. 165/2013 iar în raport de obiectul acțiunii, va verifica competența materială de soluționare a cauzei, ținând cont de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificată de art. X din Legea nr. 2 din 01 septembrie 2013, publicată în M. Of. nr. 89/12 .02.2013.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței nr. 352 din 10 septembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios, administrativ și fiscal, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței nr. 352 din 10 septembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios, administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV