ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1383/2017

Decizia nr. 1383/2017

Asupra cererii de renunțare la judecata revizuirii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată la data de 27 aprilie 2016 și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, revizuentul-reclamant A. a solicitat anularea încheierii de ședință din data de 21 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015, prin care s-a respins cererea de abținere formulată de domnul judecător B.

În drept au fost indicate prevederile art. 322 alin. (1) pct. (7) C. proc. civ. de la 1865, revizuentul-reclamant arătând că, prin încheierea de ședință din data de 21 martie 2016 a fost respinsă cererea de abținere, deși, în aceeași cauză, prin încheierea de ședință din data de 08 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012, fusese admisă o cerere similară formulată de domnul judecător B.

Prin Decizia civilă nr. 3616 din data de 21 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 12 octombrie 2016.

La data de 21 februarie 2017, revizuentul-reclamant A. a depus la dosar două cereri, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 C. proc. civ. de la 1865 și excepția nulității absolute a actelor de procedură întocmite de Curtea de Apel București în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2/2016/a1, precum și în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2/2016 al Curții de Apel București, aflată în prezent pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

La data de 04 aprilie 2017, revizuentul-reclamant A. a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 246 C. proc. civ., solicitând instanței să ia act de această cerere.

La termenul de judecată din data de 05 aprilie 2017, revizuentul-reclamant A., prezent personal, a susținut cererea de renunțare la judecată astfel cum a fost formulată. Intimata-pârâtă C. din București, reprezentată prin consilier juridic, a solicitat instanței admiterea cererii de renunțare la judecată.

Potrivit art. 246 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865: "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă".

Având în vedere faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al revizuentului-reclamant, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil și în temeiul dispozițiilor art. 246 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecata revizuirii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea revizuentului-reclamant A. la judecata cererii de revizuire formulată împotriva încheierii din 21 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțate în Dosarul nr. x/2/2015.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 aprilie 2017.

Procesat de GGC - NN