ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3803/2015

Decizia nr. 3803/2015 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta Agenția Domeniilor Statului a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D., E., F., G., H., obligarea pârâților la plata sumei de 373.461.27 lei, în baza contractului de concesiune nr. 22 din 11 august 2000 și la plata penalităților prevăzute de art. 5.4 din contractul de concesiune menționat, contract prin care concesionarul a primit suprafața de 257,98 ha și s-a obligat să plătească redevență echivalentul în lei a 523 kg de grâu STAS 813/68/ha anual pentru arabil, stabilit la cotația de la Bursa Română de Mărfuri.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința nr. 1272 din 20 februarie 2015, Tribunalul București, secția II-a contencios administrativ și fiscal, a admis exceptia necompetentei materiale, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentu a ajunge la această soluție, tribunalul a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 referitoare la criteriul poziționării autorității emitente a actului administrativ contestat, în sistemul autorităților publice, în cauză autoritatea reclamantă trebuie considerată o autoritate publică centrală.

Astfel, Agenția Domeniilor Statului este organizată și funcționează în scopul administrării bunurilor aparținând domeniului public și privat al statului, iar competența sa de administrare privește bunurile aflate pe teritoriul întregii țări, având în structura sa sucursale ce nu au însă personalitate juridică. 2.2. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2326 din 23 septembrie 2015, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul G., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administratriv și fiscal, și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, reținând, în raportul cu obiectul principal al acțiunii, că sunt incidente prevederile art. 95 alin. (1) C. proc.

civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii. Obiectul cererii deduse judecății vizează obligarea pârâților la plata sumei de 373.461.27 lei, în baza contractului de concesiune nr. 22 din 11 august 2000, și la plata penalităților prevăzute de art. 5.4 din contractul de concesiune menționat, contract prin care concesionarul a primit suprafața de 257,98 ha și s-a obligat să plătească redevență echivalentul în lei a 523 kg de grâu STAS 813/68/ha anual pentru arabil.

Așadar, obiectul principal al cererii deduse judecății îl constituie obligarea pârâților la plata redevenței stabilită printr-un contract de concesiune încheiat în anul 2000. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că în mod corect curtea de apel a reținut, în raport cu obiectul litigiului dedus judecății, că, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 95 alin. (1) C. proc. civ., față de împrejurarea că, în speță, se solicită plata redevenței stabilită printr-un contract de concesiune, contract încheiat în anul 2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, așa încât respectivul contract nu poate fi considerat drept contract administrativ, ci unul civil.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate cu autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice. Prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ. În speță, din actele dosarului nu rezultă că terenul care formează obiectul contractului de concesiune în litigiu aparține domeniului public pentru a fi incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. 3. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta Agentia Domeniilor Statului în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D., E., F., G., H., în favoarea Tribunalului București, secția civilă. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2015.