ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3605/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3605/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 3605/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta SC A. Satu Mare a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României - Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS Mediu București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună: anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 127779 din 22 aprilie 2013, emisă de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice prin Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu, precum și a tuturor actelor subsecvente, ca netemeinice și nelegale și anularea Deciziei nr. 127780 din 17 iunie 2013 privind soluționarea contestației formulate de societatea reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 58/CA-PI din 31 martie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC A. Satu Mare, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS Mediu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. SA Satu Mare.
În motivarea recursului declarat se arată că prima instanță a pronunțat o sentință nelegală, respectiv că hotărârea este lovită de nulitate, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 lit. b) din noul C. proc. civ.
Arată recurenta că în speță nu au fost respectate dispozițiile imperative ale acestui text legal, deoarece motivarea hotărârii este făcută lapidar, în două fraze, prin considerente pentru care se respinge acțiunea, respectiv excepția tardivității invocată de reclamantă prin acțiunea principală, fără a se face o motivare efectivă a acestei decizii a instanței și fără a indica vreun motiv de drept.
Apreciază recurenta că instanța nu a exercitat controlul judecătoresc asupra actelor depuse în copii la dosarul cauzei, în special asupra notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, reținând în mod greșit că „în speță nu rezultă din nota de constatare și înscrisurile de la dosar care a fost data finalizării activității de organizare”, cu atât mai mult cu cât art. 21 alin. (23) prevede că „termenul maxim de efectuare a verificării și de emitere a proceselor-verbale (notei) de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare este de 90 de zile”.
Recurenta solicită admiterea recursului și casarea hotărârii date în primă instanța, cu trimiterea dosarului instanței de fond în rejudecare, iar, după caz, modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii excepției tardivității, astfel cum a fost formulată în cererea inițială.
Subliniază recurenta că Nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. 127779 din 22 aprilie 2013 a fost emisă în mod nelegal și abuziv peste termenul legal, iar termenul imperativ prevăzut în textul de lege, de 90 de zile, este un termen de decădere.
Se mai arată în motivele de recurs că, sub un alt aspect, pe fondul cauzei, prima instanță a reținut în mod greșit că acțiunea este nefondată, atât timp cat în cererea introductivă s-au evidențiat suficiente împrejurări legate de starea de fapt și de drept ce creează cel puțin îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actelor administrative contestate.
Arată recurenta că, în privința celor invocate de instanța de fond cu privire la încălcarea legislației în domeniul achizițiilor, aceasta încalcă încă odată, deliberat, prevederile art. 425 alin. (1) C. proc. civ., neaducând nici o motivare pertinentă sau de combatere a argumentelor cu privire la aplicarea retroactivă a legii, respectiv a O.U.G. nr. 77/2012, de către organele de control, cât timp la data emiterii actelor nu erau in vigoare dispozițiile legale mai sus amintite.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul cod de procedură civilă, în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.
În cadrul recursului au fost formulate motive de casare care se pot circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”.
Analizând criticile formulate, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs invocat este nefondat.
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii „se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.”
Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.
Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.
Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.
De asemenea, din analiza considerentelor hotărârii atacate se consideră că aceasta a fost motivată cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pentru că au fost indicate motivele pentru care au fost admise și cele pentru care au fost respinse susținerile reclamantei sau pârâtului.
Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentei-reclamante, că în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate nu se regăsesc considerente contradictorii, în sensul arătat de societatea recurentă, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii reclamantei.
Ca atare, toate criticile recurentei-reclamante subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 urmează a fi apreciate ca neîntemeiate.
În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. Satu Mare împotriva sentinței nr. 58/CA-PI din 31 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2015.