ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 673/2017

Decizia nr. 673/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. - C. să se dispună:

- În principal:

- anularea parțială a Dispoziției de măsuri nr. 66777 din 27 februarie 2013 emisă de B. - D., cu privire la:

- măsura de la pct. 2.1 din Dispoziția nr. 66777, în concret depunerea Declarației 394 - „Declarație informativă pentru livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național" corectată pentru anii 2009 (ambele semestre) și 2010 (ambele semestre), justificată la pct. 2.3 - 2.4 din aceeași dispoziție, așa cum este această măsură impusa a fi îndeplinită in termenul menționat la pct. 2 din Decizia de soluționare nr. 75009 din 14 octombrie 2013;

- măsura de la pct. 3.1 din Dispoziția nr. 66777, în concret depunerea Declarației 390 - „Declarație recapitulativă privind livrările, achizițiile, prestările intracomunitare" corectată pentru anii 2009 (toate cele patru trimestre) și 2010 (lunar), justificată la pct. 3.3 - 3.4 din

aceeași Dispoziție, așa cum este aceasta măsura impusa a fi îndeplinită în termenul menționat la pct. 4 din Decizia de soluționare nr. 75009 din 14 octombrie 2013.

- În subsidiar:

- refacerea centralizatorului în baza căruia au fost comunicate cerințele referitoare la declarația 394 și 390 prin Dispoziția de măsuri nr. 66777 din 27 februarie 2013 cu datele rectificate la momentul actual în vederea asigurării unei corelații corecte între datele declarațiilor depuse de SC A. SA și partenerii săi;

- stabilirea unui prag de relevanță în valoare de 500.000 lei, orice valoare ce depășește acest prag urmând a fi reanalizată în vederea stabilirii unor eventuale corecții asupra raportărilor efectuate de SC A. SA în cadrul declarației 394 pentru perioada ianuarie 2009 - decembrie 2010;

- stabilirea unui termen de 1 an pentru îndeplinirea cerinței privitoare la declarația 394 în cazul în care, pârâta ar fi de acord cu stabilirea pragului de relevanță sau un termen de 3 ani pentru aplicarea măsurilor comunicate de B. - C. prin Dispoziția de masuri nr. 66777 din 27 februarie 2013, privitoare la declarația 394 în situația în care nu se acceptă stabilirea pragului de relevanță;

- stabilirea unui prag de relevanță în valoare de 200.000 lei, orice valoare ce depășește acest prag urmând a fi reanalizată în vederea stabilirii unor eventuale corecții asupra raportărilor efectuate de SC A. SA în cadrul declarației 390 pentru perioada ianuarie 2009 - decembrie 2010;

- stabilirea unui termen de 1 an pentru îndeplinirea cerinței privitoare la declarația 390, în cazul în care se va admite solicitarea prezentată la pct. 2.4. sau un termen de 2 ani pentru aplicarea masurilor comunicate de B. - C. prin Dispoziția de măsuri nr. 66777 din 27 februarie 2013. privitoare la declarația 390. În situația în care nu sunteți de acord cu solicitarea noastră prezentata la pct. 2.4.;

- Anularea Deciziei nr. 75009 din 14 octombrie 2013 de soluționare a contestației administrative împotriva Dispoziției de măsuri nr. 66777 din 27 februarie 2013.

Prin sentința nr. 2477 din 24 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SA, solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, încadrându-și criticile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 53 și art. 105 alin. (2) și (9) C. proc. fisc., pct. 94.2 din H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003, a Ordinului nr. 702/2007 privind declararea livrărilor/prestărilor si achizițiilor efectuate pe

teritoriul național de persoanele înregistrate în scopuri de T.V.A. și pentru aprobarea modelului și conținutului declarației informative privind livrările/ prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național de persoanele înregistrate în scopuri de T.V.A. și a Ordinului nr. 76/2010 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului (390 VIES) Declarație recapitulativă privind livrările, achizițiile, prestările intracomunitare.

Prin Încheierea din data de 27 octombrie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamanta SC A. SA, stabilindu-se ca soluționarea cauzei să se realizeze în condițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În recurs nu s-au administrat mijloace probatorii noi.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea acesteia.

Recurenta-reclamantă SC A. SA a supus controlului de legalitate Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 66777 din 27 februarie 2013 emisă de B. - C., prin care s-au stabilit în sarcina acesteia mai multe măsuri, cele contestate fiind următoarele:

- pct. 2.1.: depunerea Declarației 394 - „Declarație informativă privind livrările/ prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național” corectată pentru anii 2009 (ambele semestre) și 2010 (ambele semestre);

- pct. 3.1.: depunerea Declarației 390 - „Declarație recapitulativă privind livrările, achizițiile, prestările intracomunitare” corectată pentru anii 2009 (toate cele patru trimestre) și 2010 (lunar).

În esență, în ceea ce privește măsura depusă la pct. 2.1., organele fiscale au reținut că, în urma analizării tranzacțiilor efectuate de SC A. SA cu un număr de 10 agenți economici, conform proceselor verbale de control încrucișat s-a constatat că neconcordanțele identificate sunt rezultatul unor erori de declarare, mai precis declararea operațiunilor la o altă perioadă decât cea la care se referă.

În consecință, s-a dispus prin prezenta dispoziție de măsuri corectarea și depunerea la organul fiscal competent Declarația 394 - Declarația informativă privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, corectate.

Măsura depusă la pct. 3.1 se referă la tranzacțiile reclamantei cu operatori din Germania și Austria, în legătură cu care au fost identificate neconcordanțe rezultate din prelucrarea informativă a bazei de date reprezentând livrările, achizițiile, prestările intracomunitare. În vederea eliminării acestor neconcordanțe generate de erori de raportare ale societății s-a dispus ca reclamanta să întocmească și să depună Declarația 390 - „Declarația recapitulativă privind livrările, achizițiile, prestările intracomunitare” corectată.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a identificat corespunzător principalele probleme în dispută și le-a dat o dezlegare adecvată care este împărtășită și de instanța de control judiciar.

Criticile recurentei ce vizează soluția pronunțată cu privire la pct. 2.1 din cadrul Dispoziției de măsuri nr. 66777 din 27 februarie 2013 emisă de B. se referă la greșita aplicare a prevederilor pct. 94.2 din H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., conform căreia, în misiunea de control, intimata avea obligația selectării unui număr relevant de tranzacții, luând în considerare volumul, valoarea și ponderea lor în activitatea contribuabilului.

Mai arată recurenta că eșantionarea efectuată de organul fiscal în activitatea de control aferentă Declarației 394 depusă de SC A. SA în perioada 2009 - 2010 este complet nerelevantă, tranzacțiile cu un număr de 10 parteneri putând fi considerate nesemnificative, avându-se în vedere că în această perioadă compania a avut relații comerciale cu un număr de 72.879 de parteneri.

Organele fiscale și-au întemeiat constatările pe informații certe, obținute în urma unui control încrucișat realizat prin verificarea tranzacțiilor declarate de SC A. SA și mai mulți furnizori ai acesteia, informații referitoare la declararea eronată a respectivelor tranzacții.

Ca urmare, s-a solicitat reprezentanților societății reclamante reconcilierea neconcordanțelor reprezentând T.V.A. mai mare de 300.000 lei, rezultate din situația neconcordanțelor transmisă de Compartimentul de schimb internațional de informații din cadrul C.

Împrejurarea că, din totalul tranzacțiilor derulate cu un nr. de 72.879 parteneri au fost alese doar tranzacțiile cu 10 societăți comerciale, nu afectează legalitatea măsurii dispuse, atâta timp cât dispozițiile pct. 94.2 din H.G. nr. 1050/2004 prevăd că selectarea documentelor și operațiunilor semnificative se apreciază de inspector în raport de volumul, valoarea și ponderea lor în activitatea contribuabilului.

În ceea ce privește măsura dispusă la pct. 3.1. din Dispoziția de măsuri nr. 66777 din 27 februarie 2013, recurenta arată că organul de control a menționat numai erori identificate pentru un anumit tip de tranzacții (prestările de servicii intracomunitare), volumul, valoarea și ponderea acestora în totalul tranzacțiilor SC A. SA din perioada analizată nefiind semnificativă, astfel că măsura reverificării întregii baze de date apare ca fiind excesivă.

Susținerile reclamantei sunt nefondate, în raport de ponderea deținută de aceste tranzacții, anume de 61,64% din totalul livrărilor intracomunitare declarate de SC A. SA și de valoarea acestora (mai mare de 1.500.000 lei în anul 2009 și mai mare de 2.500.000 lei în anul 2010.

Organele de control fiscal au reținut expres mai multe situații concrete în care reclamanta a declarat achizițiile în trimestrul următor celui în care au fost efectuate sau nu au declarat serviciile prestate. De altfel, societatea reclamantă formulează critici cu caracter general cu privire la constatările intimatei, cuprinse în actele administrativ-fiscale contestate, fără a proba nerealitatea acestora.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte reține că, solicitarea recurentei în sensul stabilirii unor praguri de relevanță pentru rectificarea erorilor constatate nu poate fi acceptată, având în vedere că în cadrul acțiunii de control, prin sondaj, organele fiscale au folosit un prag de semnificație conform prevederilor pct. 94.2 din H.G. nr. 1050/ 2004.

Acest lucru nu conduce însă la concluzia că, în privința declarațiilor la care s-au constatat erori sub un anumit prag de relevanță nu mai subzistă obligația reclamantei de a întocmi Declarațiile 390 și 394, în sensul în care obligația s-a dispus prin dispoziția de măsuri contestată.

Concluzionând, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva sentinței nr. 2477 din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2017.