ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 666/2017

Decizia nr. 666/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, la data de 4 iulie 2014, ulterior completată la 25 august 2014 (fila 263),

reclamantul A.,

în contradictoriu cu pârâta

B. Galați, a solicitat

:

1.

anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 61092 din 16 decembrie 2013 emisă de Serviciul Fiscal Municipal Mangalia;

1.2. Soluția instanței de fond;

Prin sentința civilă nr. 207/CA din 20 noiembrie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 61092 din 16 decembrie 2013 emisă de Serviciul Fiscal Municipal Mangalia, a admis cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâta B. Galați - C. Constanța, de anulare a Deciziei nr. 16 din 9 mai 2014 emisă de B. Galați și a obligat organul competent să soluționeze contestația reclamantului pe fond. Totodată, a admis cererea de suspendare a executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 61092 din 16 decembrie 2013 emisă de Serviciul Fiscal Municipal Mangalia.

1.3. Cererea de recurs;

Împotriva sentinței civile nr. 207/CA din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta

B. Galați prin

C. Constanța, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta pârâtă consideră că hotărârea de fond a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În susținerea motivelor de recurs, în esență, recurenta pârâtă arată că:

- Sentința de fond a fost pronunțată în contradictoriu și cu C. Constanța, însă această instituție nu a fost citată în cauză, astfel că dreptul la apărare i-a fost încălcat.

C. Constanța, în componența căreia funcționează Serviciul Fiscal Municipal Mangalia - emitent al Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 61092 din 16 decembrie 2013, a cărei suspendare s-a dispus, nu a fost parte în proces. Instanța avea obligația de a pune în discuție cadrul procesual subiectiv în raport de actele administrative atacate și, în temeiul rolului activ, trebuia să dispună introducerea în cauză a C. Constanța pentru Serviciul Fiscal Municipal Mangalia, respectiv să îndeplinească procedura de citare și comunicare a actelor de procedură și cu această autoritate.

- Prin fixarea cauțiunii în cuantum de 10.000 lei pentru soluționarea cererii de suspendare a executării Deciziei de atragere a răspunderii solidare nr. 61092 din 16 decembrie 2013, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003. Pentru soluționarea cererii de suspendare, reclamantul A. trebuia să achite o cauțiune în valoarea de 380.648 lei reprezentând 20% din suma de 1.903.240 lei.

- Pe fondul cererii de suspendare, prima instanță a reținut greșit că reclamantul a dovedit îndeplinirea celor două condiții prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și paguba iminentă.

Arată că, în aplicarea prevederilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța supremă a statuat în mod constant că întrunirea condițiilor legale (cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube) nu se prezumă, ci trebuie dovedite de persoana lezată, care a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal. Aceasta e datoare să propună și să administreze dovezi concludente din care să rezulte îndeplinirea cumulativă a celor două condiții.

- În mod nelegal s-a reținut de către instanța de fond că actul administrativ fiscal nu a fost legal comunicat, în sensul că transmiterea prin poștă s-a realizat la altă adresă decât cea de reședință a reclamantului.

Reclamantul nu a făcut dovada că s-a adresat organului fiscal pentru stabilirea domiciliului fiscal la o adresă diferită de cea de domiciliu (situat în Mangalia, jud. Constanța). La data expedierii corespondenței la adresa de domiciliu, reclamantul nu deținea un act valabil pentru reședința temporară. Astfel, corespondența a fost transmisă prin poștă de organul fiscal la adresa domiciliului fiscal potrivit art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003. Întrucât comunicarea actului administrativ fiscal nu s-a putut realiza nici prin poștă și nici personal sau prin celelalte modalități prevăzute de lege, s-a făcut prin publicitate, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2)

2

și alin. (3) din O.G. nr. 92/2003.

Contestația reclamantului împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 61092 din 16 decembrie 2013 a fost formulată cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 207 din O.G. nr. 92/2003, care s-a împlinit la 15 martie 2014. Astfel că în mod corect, organul administrativ jurisdicțional a respins contestația ca tardiv formulată.

Totodată, instanța de fond a reținut în mod greșit că domiciliul fiscal al reclamantului este la adresa reședinței temporare. În cuprinsul cărții de identitate din 2 mai 2012 în care este trecută adresa de reședință, se menționează că aceasta este valabilă un an, deci până în 2 mai 2013. Cum actul administrativ fiscal - Decizia nr. 61092 din 16 decembrie 2013 - a fost comunicat prin poștă reclamantului, la data de 18 decembrie 2013, în mod evident, domiciliul fiscal nu poate fi considerat la o adresă temporară a cărei valabilitate expirase.

În concluzie, se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în tot a sentinței civile nr. 207 din 20 noiembrie 2014 și trimiterea cauzei spre rejudecare.

1.4. Apărările intimatului;

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a invocat nulitatea recursului declarat împotriva soluției de suspendare a executării deciziei de atragere a răspunderii solidare, pentru nemotivarea lui în termenul legal de 5 zile de la comunicarea hotărârii recurate și nulitatea recursului, în întregul său, pentru neîncadrarea motivelor de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce privește critica referitoare la cadrul procesual arată că nu era necesară introducerea în cauză a C. Constanța, întrucât potrivit Ordinului nr. 2211/2013 al președintelui D., Serviciul Fiscal Municipal Mangalia este, ca și E. Constanța, o unitate fiscală în subordinea B. Galați. B. Galați și-a recunoscut calitatea procesuală pe ambele capete de cerere și a înțeles să stea în proces prin mandatar C. Constanța, conform mandatului nr. 38105 din 16 iulie 2014, depus la dosarul de fond. Rezultă că hotărârea a fost pronunțată cu respectarea regulilor de procedură.

Cât privește soluția de suspendare a deciziei de angajare a răspunderii solidare aceasta a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2014. Actul administrativ fiscal a fost emis fără respectarea dispozițiilor legale, fără să se asigure reclamantului posibilitatea de a exprima un punct de vedere cu privire la aspectele relevante ale deciziei, conform art. 9 pct. 1 C. proc. fisc.

Cât privește Decizia nr. 16/2014, atacată în temeiul art. 218 din O.G. nr. 92/2003, soluția instanței de fond este corectă întrucât decizia de angajare a răspunderii solidare a fost comunicată reclamantului la reședința din municipiul Mangalia, jud. Constanța, la data de 7 martie 2014. Serviciul Fiscal Municipal Mangalia avea cunoștință că reclamantul domiciliază în Germania și că are reședința în România la adresa anterior menționată. Prin urmare, reclamantul nu putea fi sancționat cu decăderea din termenul de contesta actul administrativ fiscal cu luarea în considerare a unei comunicări anterioare, făcute cu nerespectarea dispozițiilor legale.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 08 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 09 noiembrie 2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate. Astfel, a respins excepția nulității recursului reținând că acesta este motivat (în ceea ce privește soluția asupra suspendării executării Deciziei nr. 61092 din 16 decembrie 2013) cu respectarea termenului prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și că, de asemenea, din analiza motivelor de recurs invocate rezultă că acestea pot fi încadrate în motivele de casare indicate, respectiv cele prevăzute de art. 4898 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecarea lui pe fond.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând recursul declarat prin prisma primului motiv de nelegalitate al sentinței invocat, subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat.

Instanța de fond a soluționat cererea formulată de reclamantul Negrea Ion prin care s-a solicitat: anularea Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 16 din 9 mai 2014 emisă de B. Galați, anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 61092 din 16 decembrie 2013 emisă de Serviciul Fiscal Municipal Mangalia și suspendarea executării celui din urmă act administrativ fiscal, în contradictoriu cu pârâta B. Galați. Este adevărat că B. Galați a dat un mandat de reprezentare convențională în cauză C. Constanța, cu nr. 38105 din 16 iulie 2014, însă C. Constanța nu a stat în judecată în nume propriu, ci în calitate de reprezentat convențional al B. Galați. Actele de procedură au continuat să fie comunicate la adresa B. Galați, chiar dacă mandatul (fila 88 dosar fond) specifica că reprezentantul convențional urma să solicite alegerea sediului procesual pentru autoritatea pârâtă chemată în judecată la sediul C. Constanța.

Potrivit art. 13 din H.G. nr. 520/2013

privind organizarea și funcționarea D.,

(1)

Începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se înființează în subordinea D. direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică.

(...).

(3)

În cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică:

(...).

b)

administrații județene/de sector ale finanțelor publice, care pot avea în structură servicii/birouri fiscale;

Se constată astfel că C. Constanța, în calitate de autoritate fiscală în structura căreia funcționează Serviciul Fiscal Municipal Mangalia - emitent al actului administrativ fiscal supus judecății, nu a fost chemată în judecată.

Instanța de fond era datoare, în considerarea prevederilor art. 78 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, să pună în discuția părților întregirea cadrului procesual subiectiv întrucât, în considerarea specificității raportului juridic administrativ fiscal și a calității Serviciului Fiscal Municipal Mangalia de emitent al deciziei de angajare a răspunderii solidare, litisconsorțiul procesual pasiv compus din emitenții tuturor actelor administrativ fiscale supuse controlului judiciar este obligatoriu.

Mai mult, instanța de fond a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu C. Constanța, deși aceasta nu a stat în judecată, cu încălcarea principiilor care guvernează procesul civil referitoare la asigurarea dreptului la apărare și a contradictorialității procedurii.

Împrejurarea că C. Constanța a reprezentat B. Galați în litigiu este apreciată de instanța de recurs ca nefiind de natură a suplini lipsurile procedurii anterior menționate.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. c5 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, declarat de pârâta B. Galați prin C. Constanța, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta B. Galați prin C. Constanța împotriva sentinței civile nr. 207 din 20 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2017.