ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.02.2017

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 529/2017

HOTĂRÂRE
16.02.2017
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 529/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizie nr. 529/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. și C., constatarea nulității absolute a Ordinului B. nr. 931 din 16 septembrie 2013 privind aprobarea statului de funcții anexă la Ordinul D. Gorj pentru perioada 09 august 2013-31 decembrie 2013.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3176 din 20 noiembrie 2014, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C., invocată de aceasta, și a respins acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că prima instanță nu a luat în dezbatere excepția de nelegalitate a actului administrativ atacat, conform art. 4 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004, considerând că, în baza rolului activ, această excepție trebuia analizată din oficiu.

În opinia recurentului, s-au încălcat mai multe norme de drept material.

Astfel, la momentul întocmirii proiectului statului de funcții, cât și la data aprobării acestuia prin intrarea în vigoare a ordinului contestat, s-a încălcat un act normativ superior care era în vigoare (Ordinul direcției generale nr. 591/2010).

Totodată, nu s-a respectat spiritul O.U.G. nr. 77/2013, aplicându-se eronat și confuz C. muncii prin desființarea Biroului Economie și a funcției de șef de birou, iar scopul acestei ordonanțe, constatată între timp neconstituțională, prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 5/2014, a constat în implementarea unor măsuri de bună organizare și management sănătos și nu să creeze diferențe la D. Gorj față de alte organizații analoage ori pentru recurent în raport cu colegii aflați în situații similare.

Recurentul a precizat că vătămarea drepturilor subiective protejate de lege este evidentă. Prin implementarea ordinului contestat i-au fost afectate cariera profesională și viața publică și personală, pierzând postul de conducere șef de birou și diminuarea drepturilor salariale.

Cât privește calitatea procesuală pasivă a intimatei-pârâte C., a susținut că recursul nu se îndreaptă și împotriva acestei soluții, iar ulterior, prin cererea de recurs înregistrată la 20 februarie 2015, a precizat motivele pentru care a considerat că trebuie să stea în judecată și această parte, respectiv persoana care a dat avizul juridic nefiind exonerată în totalitate de răspundere dacă se constată că fără acel aviz abaterea de la legalitate nu s-ar fi produs.

În concluzie, recurentul a solicitat casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 16 iunie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 20 octombrie 2016.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu Ordinul B. nr. 931 din 16 septembrie 2013 privind aprobarea statului de funcții anexă la Ordinul D. Gorj, pentru perioada 09 august 2013-31 decembrie 2013.

Curtea de apel a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că actul administrativ contestat este legal.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei C., se constată că în mod corect a fost admisă această excepție, în cauză, autoritatea emitentă a actului atacat deținând calitatea de subiect pasiv în cadrul raportului juridic obligațional.

Pe fondul cauzei, se reține că prin Ordinul contestat, nr. 931 din 16 septembrie 2013, emis de B., a fost aprobat statul de funcții al D. Gorj pentru perioada 09 august 2013-31 decembrie 2013.

În esență, criticile formulate de recurent se referă la desființarea funcției de șef de birou pe care o deținea în cadrul Biroului Economic, dispusă, prin ordinul contestat, întrucât, în cadrul respectivului birou funcționau doar două persoane cu funcții de execuție și o persoană cu funcție de conducere, nefiind îndeplinită condiția de minim 5 persoane, față de prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2013.

Prin Decizia nr. 55 din 05 februarie 2014, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2013, dar în măsura în care numărul funcțiilor de conducere se reduce ca urmare a desființării unor funcții de execuție ocupate.

În cauză, se reține însă că desființarea funcției de conducere de șef Birou Economic, ocupată de reclamant, s-a datorat numărului redus de funcții de execuție ocupate, respectiv de numai două posturi, astfel încât nu se justifica să se prevadă în statul de funcții o funcție de conducere.

Așadar, în statul de funcții nu a fost prevăzută respectiva funcție de conducere pentru că nu erau ocupate suficiente funcții de execuție așa încât să se justifice o astfel de funcție, deci nu ca efect al desființării unor posturi ce anterior erau ocupate.

Prin urmare, declararea neconstituționalității O.U.G. nr. 77/2013 nu afectează legalitatea Ordinului nr. 931 din 16 septembrie 2013 contestat în prezenta cauză.

De asemenea, nu poate fi reținută nici discriminarea invocată de recurent, în ceea ce privește diferențele la care a făcut trimitere partea în raport cu colegii aflați în situații similare din alte județe, având în vedere că nu se identifică un criteriu de discriminare, în sensul art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

În speță, neprevederea unei funcții de conducere de șef Birou Economic în cadrul D. Gorj a avut o cauză obiectivă, aceea de neocupare a unui număr suficient de funcții de execuție.

Cât privește critica referitoare la excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 931 din 16 septembrie 2013, a cărui anulare se solicită, instanța de control judiciar reține că nu a fost invocată în fața primei instanțe o astfel de excepție.

Însă,

acest mijloc de apărare nu poate fi admisibil, întrucât instanța de contencios administrativ a fost

deja învestită cu o cerere de anulare a aceluiași act administrativ și care reprezenta ea însăși obiectul acțiunii.

Prin urmare, având în vedere principiul "electa una via non datur recursus ad alteram" („după ce o cale a fost aleasă, nu este admis să se recurgă la alta"), examinarea legalității actului administrativ contestat, pe calea excepției de nelegalitate, în cadrul procesului având ca obiect anularea aceluiași act, este inadmisibilă, cele două căi de examinare a legalității actului administrativ criticat excluzându-se reciproc.

Așa fiind, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, fiind pusă la adăpost de orice critică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de A. împotriva sentinței nr. 3176 din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 februarie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-01-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 187/2017
Decizia nr. 187/2017 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei; 1. Obiectul acțiunii; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencio
ÎCCJ 2017-05-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1811/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Încheierea primei instanțe Prin încheierea de ședință din 15 septembrie 2015, pronunțată în dosar nr. x/2014, Curtea de Apel B
ÎCCJ 2017-02-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2017
Decizia nr. 531/2017 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei; 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
ÎCCJ 2016-01-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 121/2016
Decizia nr. 121/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei; 1.1. Cererea de chemare în judecată; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București secția a V
ÎCCJ 2017-01-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 32/2017
Decizia nr. 32/2017 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. prin președinte B.
Sursă