Decizia nr. 187/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 692/2014 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2 din 01 noiembrie 2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând obligarea acestora la întocmirea actului administrativ - Hotărâre de Guvern - referitor la eficiența obiectivelor statului, solicitat în cererea 1 din petiția nr. 822-09 aprilie 2013 adresată Guvernului, plângerea 1 din petiția nr. 1192-29 mai 2013 adresată B. și plângerea 1 din petiția nr. 1766-13 august 2013 adresată Guvernului.

Hotărârea instanței de fond; Prin sentința nr. 692 din 28 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A.,în contradictoriu cu pârâții B. și C., ca inadmisibilă.

Recursul; Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând-o ca netemeinică și nelegală. Reclamantul a apreciat că sentința instanței de fond este incompletă și contradictorie, fiind în contradicție inclusiv cu prevederile art. 5 din Constituția României. La cererea inițială de recurs, înregistrată la instanța de fond la data de 28 martie 2014, recurentul a depus Completări la datele de 1 aprilie 2014 și 29 aprilie 2014. Prin cererea inițială de recurs nu au fost menționate expres motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pe care se întemeiază recursul, însă, prin Completarea înregistrată la instanța de fond la data de 29 aprilie 2014, recurentul a încadrat recursul la dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. (fila 11 dosar), apreciind că motivele sunt contradictorii sau străine de natura cauzei. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Apărările intimaților; Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 21 - 24 intimatul - pârât C. a invocat excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia și constatarea nulității recursului. Pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, în mod corect apreciind instanța de fond că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă. Intimatul B. nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului; Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 aprilie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Considerentele și soluția instanței de recurs cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu ale cererii de recurs. Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată că susținerile formulate de reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., republicat, precum și că nu sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată legal. 6.1. Argumente de fapt și de drept relevante; Înalta Curte constată că recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 7 C. proc. civ., republicat, fără a aduce critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute în aceste texte de lege și fără a critica în vreun fel motivele reținute de instanța de fond, care au condus la soluția pronunțată. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (d) C. proc. civ., republicat: „(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”. Conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, aceeași sancțiune intervine (nulitatea) în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. Potrivit dispozițiilor legale menționate, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., republicat, această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea. Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentului, reține caracterul nesistematizat și nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea încheierii atacate. Astfel, deși recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 7 C. proc. civ., republicat, nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., republicat, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond. Înalta Curte reține că prin motivare a recursului trebuie să se înțeleagă nu doar indicarea unuia dintre motivele de casare, ci și dezvoltarea motivelor avute în vedere, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. Totodată, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată legal. Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, recurentului i se pune în vedere, in cazul recursului, în condițiile art. 15 alin. (2) raportat la dispozițiile art. 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 2/2013, obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Aceasta obligație i-a fost pusă in vedere atât prin comunicarea aflată la fila 17 cât și prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului. Văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Înalta Curte nu poate reține apărarea recurentului in sensul că nu i-a fost comunicată obligația timbrării, în condițiile in care prin raportul întocmit s-a precizat expres soluția adoptată in cererea de reexaminare, acesta putând complini lipsa până la pronunțarea instanței. 6.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs; Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de A.