ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 526/2017

Decizia nr. 526/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

1.Obiectul cererii deduse judecății;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Întreprindere Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 10 octombrie 2013, privind proiectul din 06 mai 2011 Achiziția de utilaje pentru prestări servicii la A., înregistrat la 15 octombrie 2013, și a Deciziei nr. 40287 din 06 decembrie 2013 de soluționare a contestației prin care s-a constatat că investiția realizată a devenit neeligibilă și s-a stabilit valoarea cheltuielii afectate de nereguli:780.614 lei și creanța bugetară rezultată din nereguli ca fiind de 313.475,15 lei, propunându-se rezilierea Contractului cadru din 06 mai 2011.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ, prin sentința nr. 433 din 27 noiembrie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Întreprindere Individuală A., solicitând casarea in tot a sentinței instanței de fond si, după rejudecarea cauzei, admiterea contestației și anularea actelor atacate.

În motivarea căii de atac, recurenta a arătat, în esență, următoarele:

În fapt, prin sentința recurată în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea formulata de subscrisa.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a făcut o greșita aplicare a dispozițiilor legale care prevăd obligativitatea motivării actului de control, apreciind ca procesul verbal de control ar fi motivat. În realitate, procesul verbal de control nu cuprinde o motivare concreta, motivarea fiind data abia prin decizia de soluționare a contestației, in care se individualizează fapta pretinsa. Or nemotivarea unui act administrativ atrage nelegalitatea lui.

Recurenta a mai arătat că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept.

Prin sentința recurată, instanța de fond a preluat pur si simplu mențiunile din cuprinsul procesului verbal de control și din decizia emisa în soluționarea contestației. fără a-și expune propriul punct de vedere, fără a face o motivare proprie referitoare la respingerea contestației în raport de probele administrate în cauza și de susținerile ambelor părți.

Dat fiind că motivul pentru care B. a decis retragerea finanțării și rezilierea contractului, se întemeiază tocmai pe pretinsa neregulă referitoare la crearea de condiții artificiale de către beneficiar, se constată că organele de control au dispus măsurile menționate în urma aplicării unor dispoziții care nu erau în vigoare la data situației de fapt analizate în cuprinsul procesului verbal.

Altfel spus, în mod nelegal, prin încălcarea principiului neretroactivității legii, B. a dispus retragerea finanțării având în vedere că proiectul subscrisei a fost întocmit, avizat și aprobat prin raportare la varianta Ghidului solicitantului M/312 din 03 septembrie 2009 care nu conținea, ca și motiv de neeligibilitate noțiunea de "condiții artificiale”.

Faptul că mai multe persoane au accesat Măsura 312 în aceeași perioadă, prezentând proiecte care conțin elemente similare nu echivalează și nici nu dovedește existența între acestea a unei înțelegeri menite a înfrânge rigorile reglementărilor comunitare sau naționale. În realitate, fiecare din beneficiarii ajutoarelor nerambursabile a acționat independent, inițiativa desfășurării unor activități susceptibile a fi sprijinite prin finanțări nerambursabile fiind proprie fiecăruia, iar derularea acestor activități având loc. de asemenea în mod separat.

Similitudinea proiectelor a fost cunoscută și acceptată de B. atât la momentul aprobării proiectelor cât și pe parcursul implementării acestora. Toate documentele care au fost analizate de organul de control au fost cunoscute de autoritatea cu responsabilitate în gestionarea fondurilor europene, acestea fiind aduse la cunoștința autorității publice fie prin depunerea cererii de finanțare, fie pe parcursul implementării proiectului fiind supuse, totodată, unui control riguros atât în procesul de evaluare a cererii de finanțare cât și în procesul de verificare a cererii de rambursare. Avizând favorabil documentația pentru toate proiectele și acordând finanțarea, B. s-a pronunțat asupra legalității și conformității proiectului derulat de subscrisa, fiind nelegală și abuzivă retragerea ulterioară a finanțării în baza unor criterii cunoscute, analizate și aprobate la momentul primirii cererii de finanțare.

A mai arătat recurenta că nu este suficient ca autoritatea să invoce anumite aspecte care ar putea fi considerate drept condiții artificiale ci are obligația de a dovedi că, prin implementarea proiectelor afectate de condiții artificiale nu poate fi atinsă finalitatea urmărită prin schema de ajutor și că beneficiarul a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contrazice obiectivelor schemei de ajutor. În cauză însă, pe lângă faptul că organul de control nu a făcut această dovadă, nici măcar nu a indicat în concret fapta reclamantei.

Instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile art. 4 din Regulamentul nr. 65/2011 art. 4 alin (8), unde se specifică că "nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul în care s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Potrivit textului de lege invocat, organul administrativ trebuia să probeze, pe de o parte, crearea în mod artificial a condițiilor necesare și pe de altă parte, care era avantajul care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Având în vedere că norma de drept este de strictă aplicare și interpretare, rezultă că orice altă interpretare care nu a fost adusă la cunoștința beneficiarilor la momentul prezentării și aprobării proiectelor, nu poate decât să fie în contradicție cu principiile previzibilității actelor normative și ar trebui să facă obiectul cenzurii din partea instanțelor de judecată.

Or, atâta vreme cât s-au verificat și s-au aprobat spre finanțare fiecare dintre proiectele solicitate de către Beneficiarii indicați de B., rezultă că aceștia îndeplineau fiecare la momentul inițial condițiile specifice. Eludarea condițiilor ce stabilesc criteriile de eligibilitate prin diverse procedee ce creează aparența întrunirii acestora, ca posibile condiții artificiale s-au apreciat la momentul acordării finanțării, astfel încât, ulterior acestui moment, o revenire prin reaprecierea asupra acelorași elemente avute in vedere la acordarea finanțării nu este posibila.

Cerința de îndeplinire a criteriilor de eligibilitate pe tot parcursul perioadei de derulare a contractului presupune menținerea criteriilor de eligibilitate apreciate la aprobarea finanțării, nu posibilitatea reanalizării criteriilor deja verificate, în condițiile in care nu a intervenit vreo schimbare.

Cu toate acestea, instanța de fond a aplicat in mod greșit dispozițiile legale mai sus menționate, neavând în vedere îndeplinirea de către subscrisa a tuturor condițiilor necesare la momentul prezentării și aprobării proiectului, apreciind în mod greșit ca, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevanta, condițiile pentru obținerea plăților ar fi fost create în mod artificial.

Al doilea element prevăzut de textul de lege citat privește obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Or, obiectivele sunt cele definite în Regulamentul 65/2011 și Regulamentul Comisiei Europene 1698/2005, pe care instanța de fond nu le-a avut in vedere.

Astfel, prin coroborarea Regulamentului 65/2011 cu Regulamentul Comisia Europeană 1698/2005 al Consiliului, art. 4 rezultă că B. ar II trebuit să facă dovada eludării unuia dintre următoarele obiective:

"a) ameliorarea competitivității agriculturii și silviculturii prin sprijinirea restructurării, dezvoltării și inovației;

b) ameliorarea mediului și a spațiului rural, prin sprijinirea gestionării terenurilor;

c) ameliorarea calității vieții în mediul rural și promovarea diversificării activităților economice."

La dosarul cauzei nu există niciun indiciu, nicio dovadă că prin accesarea măsurii 312 de către reclamantă, chiar și în condițiile în care proiectul său se aseamănă cu alte proiecte, obiectivele schemei de ajutor prevăzute de către măsura 312 nu ar fi fost atinse.

Definiția data de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 noțiunii de neregula, face referire expresa la obținerea unor avantaje nejustificate ca efect al abaterii de la legalitate, regularitate și conformitate, ori în speța nu s-a lacul dovada ca ar fi existat vreo abatere care sa genereze o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, soluția data de instanța bazându-se pe simplele prezumții ale pârâtei.

În drept, au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 16 iunie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 20 octombrie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 N.C.P.C., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 15 aprilie 2014, reclamanta Intreprinderea individuala A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea procesului verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 10 octombrie 2013 privind proiectul din 06 mai 2011 Achiziția de utilaje pentru prestări servicii la A., înregistrat la 15 octombrie 2013, și a Deciziei nr. 40287 din 06 decembrie 2013 de soluționare a contestației.

Prin sentința atacată, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei, reținând, în esență că intre B. și reclamantă s-a încheiat la data de 06 mai 2011 contractul de finanțare din 06 mai 2011, prin care autoritatea contractanta s-a obligat sa acorde reclamantei finanțare în vederea achiziției de utilaje ce ulterior vor fi folosite pentru prestarea serviciilor, respectiv stație de betoane mobila si autobetonieră. Valoarea eligibilă a proiectului este de 1.115.159 lei, iar autoritatea contractanta s-a obligat sa acorde o finanțare nerambursabila in procent de 70% din această valoare.

Prin procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul din 06 mai 2011 „Achiziția de utilaje pentru prestări servicii la A.”, proces verbal întocmit de autoritatea pârâtă în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și înregistrat din 15 octombrie 2013, s-a constatat ca investiția realizata a devenit neeligibila ca urmare a prevederilor legale și contractuale încălcate, s-a stabilit suma totală neeligibilă datorată de 313 475,15 lei, la care se adaugă penalități și dobânzi, pârâta propunând rezilierea Contractul cadru din 06 mai 2011. Contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva acestui proces verbal a fost respinsă prin Decizia nr. 40287 din 06 decembrie 2013.

Potrivit procesului verbal contestat, controlul efectuat de B. a avut ca obiect verificarea suspiciunii de creare a condițiilor artificiale în vederea depășirii plafonului maxim eligibil în cadrul măsurii 312, urmare a unei misiunii de audit a Comisiei Europene derulata în perioada 22-26 octombrie 2012 si 22-26 aprilie 2013, în baza art. 4 alin (8) din Regulamentul Comisiei (Comisia Europeană) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a procedurilor de control si a eco-condiționalității în ceea ce privește masurile de sprijin pentru dezvoltare rurala, conform căruia „nu sunt eligibili beneficiarii care au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de finanțare în cadrul măsurilor C., obținând astfel depășirea intensității sprijinului financiar”. Organul de control a procedat la reverificarea proiectului aparținând beneficiarului A., contract cadru din 06 mai 2011, în paralel cu alte două proiecte care au locul de implementare la aceeași adresă, anume D. și E.

Prima instanță a apreciat drept nefondate susținerile reclamantei privind nemotivarea actului de control, întrucât acesta cuprinde atât motivarea în drept cât și motivarea în fapt, arătând care a fost obiectul controlului efectuat, în urma căruia a fost încheiat procesul verbal, cât și faptele reținute în sarcina reclamantei și măsurile dispuse în urma controlului. În ceea ce privește temeiul de drept invocat în procesul-verbal contestat, instanța de fond a constatat că au fost indicate în mod expres și detaliat prevederile din contractul de finanțare nerespectat și prevederile din Regulamentul U

niunii

E

uropene

nr 65/2011, fiind

indicată și baza legală a verificării și prezentate detaliat motivele de fapt astfel că reclamanta nu poate susține că nu a înțeles abaterile reținute în sarcina sa.

Astfel, potrivit cuprinsului procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare echipa de control a constatat următoarele aspecte din perspectiva creării de condiții artificiale în vederea depășirii plafonului maxim eligibil în cadrul măsurilor

C.

: comodantul terenului pe care sunt amplasate cele trei investiții este același, respectiv

SC F. SRL

, contractele de comodat fiind încheiate atât de

A.

cât și de

D.

și

E.

la aceeași dată, respectiv 12

iulie

2010 și la același birou notarial; din certificatele de înregistrare și certificatele constatatoare aparținând celor 3 rezultă că certificate de înregistrare eliberate de Registrul Comerțului poartă aceeași dată, respectiv 15

aprilie

2011, iar certificatele constatatoare s-au eliberat de asemenea la aceeași dată, respectiv 18

aprilie

2011; din evidențele Oficiului Județean de Plăți Dolj rezultă că cererea de finanțare a beneficiarului

A.

a fost depusă la data de 17

iulie

2010, cererea de finanțare a beneficiarului

E.

a fost depusă la data de 18

iulie

2010, iar cererea de finanțare a beneficiarului

D

a fost depusă la data de 15

iulie

2010; beneficiarul

A.

și

D.

au semnat contractele de finanțare în aceeași zi, respectiv 06

mai

2011, iar

E.

a semnat contractul de finanțare la data de 13

mai

2011; toate cele trei proiecte menționate au ca obiect de activitate 4399

- alte lucrări speciale de construcții, iar titlul acestora este identic, respectiv „Achiziție de utilaje pentru prestări servicii; în toate cele 3 proiecte se achiziționează utilaje pentru lucrări speciale în construcții, respectiv stație de betoane și autobetonieră, valoarea totală eligibilă a fiecărui proiect fiind maxim 1.115.159 lei, din care

B.

s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă în procent de 70%.

Având în vedere elementele de similitudine existente între cele trei proiecte, instanța de fond a reținut că pârâta a indicat un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, condițiile pentru obținerea plăților au fost create în mod artificial, scopul urmărit fiind evident obținerea finanțării nerambursabile. De asemenea, a apreciat că măsurile luate respectă principiul proporționalității, fiind respectate prevederile art

.

4

alin (8)

din Regulamentul U

niunii

E

uropene

nr 65/2011 și ale

art.

2 alin

.

(

1

)

lit

.

n

)

din

O.U.G.

66/2011

. Dat fiind că în cauză s-a constatat nerespectarea reglementărilor condițiilor din contractul de finanțare și a angajamentelor asumate prin cererea de finanțare, precum și crearea de condiții artificiale în scopul obținerii de finanțare nerambursabilă,

în mod corect s-a dispus recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil acordat.

Înalta Curte apreciază drept corectă soluția de respingere a acțiunii, dat fiind că actele atacate au fost emise cu respectarea dispozițiilor din dreptul Uniunii Europene și a celor naționale incidente în cauză.

Nu sunt întemeiate criticile recurentei din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C., având în vedere argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, nu poate fi reținută critica referitoare la nemotivarea procesului verbal atacat, dat fiind că, în cuprinsul motivelor de fapt ale acestuia (filele 29-32 din dosarul de fond), este specificat în mod clar obiectul verificărilor efectuate de autoritatea competentă, respectiv dacă reclamanta (alături de alți doi beneficiari ai fondurilor europene nerambursabile acordate prin Programul Feadr - Măsura 312 „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi) a creat condiții artificiale în vederea obținerii unui sprijin financiar mai mare decât maximul permis de reglementările Uniunii Europene. De asemenea, sunt enumerate aspectele concrete din conduita beneficiarilor ce susțin crearea condițiilor artificiale și se menționează că această conduită constituie o încălcare a dispozițiilor care reglementează ajutorul de minimus (dispoziții menționate in extenso la pct. 7 al procesului verbal), întrucât, prin crearea de entități juridice care au accesat simultan măsura 312, beneficiarii menționați au urmărit depășirea plafonului maxim nerambursabil de 200.000 euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali.

Dincolo de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că potrivit prevederilor art. 51 alin (2) din O.U.G. nr. 66/2011, obiectul acțiunii în contencios administrativ este decizia de soluționare a contestației, iar, în speță, potrivit chiar susținerilor recurentei, această decizie este motivată, ceea ce determină lipsa de relevanță a susținerilor referitoare la nemotivarea procesului verbal de constatare a neregulilor.

Contrar susținerilor recurentei reclamante, în speță nu prezintă relevanță lipsa din Ghidul solicitantului (varianta în vigoare la data acordării finanțării) a unor mențiuni referitoare la recuperarea finanțării în cazul creării unor condiții artificiale pentru obținerea acesteia. Înalta Curte are în vedere că la data semnării contractului de finanțare erau aplicabile prevederile art. 4 alin (8) din

Regulamentul nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (Comisia Europeană) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, potrivit cărora „

nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor”. De altfel, aceste prevederi nu constituiau o premieră în legislația Uniunii Europene aplicabilă procedurilor de control a măsurilor de sprijin pentru dezvoltarea rurală - dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 1975/2006 au un conținut similar.

De asemenea, Înalta Curte constată că autoritatea intimată avea posibilitatea efectuării unor controale ex-post pe aspectul creării unor condiții artificiale în vederea accesării finanțării, neexistând dispoziții legale care să interzică efectuarea unor asemenea controale. Mai mult, potrivit art. 26 alin (2) din Regulamentul Comisiei Uniunii Europene nr. 65/2011, controalele la fața locului vizează totalitatea angajamentelor și obligațiilor unui beneficiar. În consecință, cunoașterea de către autoritate, la data acordării finanțării, a unora dintre împrejurările ce atestă crearea condițiilor artificiale nu atrage imposibilitatea efectuării unor controale ulterioare cu privire la acest aspect.

Nu sunt întemeiate nici criticile recurentei prin care se susține lipsa dovezilor care să ateste existența unei asocieri între beneficiarii verificați în vederea obținerii unei finanțări mai mari decât ajutorul de minimis. Înalta Curte apreciază că analiza coroborată a aspectelor factuale obiective relevate pe larg în actele atacate (același loc de implementare a proiectului; contracte de comodat încheiate cu același comodant - SC F. SRL, la aceeași dată și la același birou notarial; identitatea titlurilor proiectelor celor trei beneficiari, a utilajelor ce se propun spre achiziționare și a valorii totale eligibile; participarea la selecția de oferte a acelorași trei operatori economici și același câștigător - SC G. SRL) atestă numeroase similitudini care, în lipsa unei explicații alternative credibile, nu pot fi explicate în mod rațional decât prin existența unor legături concrete între beneficiari și a unei coordonări în vederea accesării unui sprijin financiar mai mare decât plafonul maxim de 200.000 euro.

În aceste condiții, nu poate fi contestată săvârșirea de către recurenta reclamantă a unei nereguli (în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011) constând în încălcarea interdicției implicite de a crea condiții artificiale în vederea obținerii unei finanțări care depășește plafonul maxim menționat, interdicție cuprinsă în prevederile art. 4 alin (8) din

Regulamentul Comisiei Europene nr. 65/2011 ce au fost redate mai sus.

Totodată, Înalta Curte apreciază drept neîntemeiate și susținerile recurentei reclamante referitoare la lipsa dovezilor care să ateste că ar fi obținut un avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor. Înalta Curte are în vedere, pe de o parte, că, pe lângă dispozițiile art. 4 alin (8) din

Regulamentul Comisiei Europene nr. 65/2011, în speță sunt incidente și dispozițiile generale ale art. 4 alin. (3) din

Regulamentul

(Comisia Europeană, Euratom)

nr.

2988/95

al Consiliului

din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale comunităților europene, dispoziții potrivit cărora

„actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia”. Or, din categoria dreptului comunitar aplicabil în cauză face parte și Regulamentul Comisiei Europene nr. 1998/2006 al Comisiei care reglementează ajutoarele de minimis (act normativ la care face trimitere și Ghidul solicitantului - pag. 15), iar potrivit art. 2 alin (2) din acest regulament, valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeași întreprinderi nu poate depăși 200.000 euro pe durata a trei exerciții fiscale; plafonul menționat se aplică indiferent de forma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit și indiferent dacă ajutorul acordat de statul membru este finanțat, în totalitate sau parțial din resurse de origine comunitară.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că unul dintre obiectivele specifice ale măsurii 312 îl constituie diversificarea serviciilor prestate de micro-întreprinderi pentru populația rurală. Or, în opinia Înaltei Curți, în cauză nu poate fi susținută o asemenea diversificare, atâta timp cât din fondurile nerambursabile au fost achiziționate trei stații de betoane și trei auto-betoniere, de către întreprinderi individuale localizate într-un sat având o populație de aproximativ 1.000 locuitori, ce face parte dintr-o comună cu aproximativ 7.000 locuitori.

Nu este întemeiat nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 N.C.P.C., având în vedere că sentința atacată cuprinde motivele pe care se sprijină - soluția pronunțată de instanța de fond este argumentată în cuprinsul considerentelor, iar motivele invocate de reclamantă în cuprinsul acțiunii sunt, în esență, analizate, chiar dacă într-o manieră sintetică.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 N.C.P.C., reținând că nu există motive de reformare a sentinței va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Întreprindere Individuală A. împotriva sentinței nr. 433 din 27 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 februarie 2017.