ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 273/2017

Circumstanțele cauzei; 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22 aprilie 2014, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B., ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea Raportului de evaluare nr. 14208/G/II din 01 aprilie 2014 emis de B. și, în consecință, să constatate inexistența stării de incompatibilitate în ceea ce privește exercitarea concomitentă a mandatului de manager al Spitalului de Urgență pentru copii „Maria Sklodowska Curie" și a funcției de șef Compartiment Bibliotecă și Documentare în cadrul Institutului Medico Militar. Totodată a solicitat obligarea B. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. 1.

Prin sentința nr. 2509 din 26 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. și a dispus anularea Raportului de evaluare nr. 14208 din 1 aprilie 2014 emis de aceasta. 2. Calea de atac exercitată; 2.1. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta B. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, invocând motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. 2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru; Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 3 martie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 4 octombrie 2016, fixând termen pentru judecarea recursului la data de 02 februarie 2017.

Soluția și considerentele Înaltei Curți, potrivit art. 498 și art. 499 din N.C.P.C.; 3.1. Recursul este nefondat, fiind respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. 3.2. Așa cum s-a menționat la pct. 1.2. al prezentei decizii, instanța de fond a admis acțiunea formulată de intimatul-reclamant și a anulat Raportul de evaluare nr. 14208/G/II din 01 aprilie 2014 întocmit de Agenția pârâtă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat inexistența stării de incompatibilitate, reținută de B. pârâtă, argumentând, în esență, că în cauză sunt incidente prevederile art. 180 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 95/2006, republicată, deoarece reclamantul a desfășurat/desfășoară activități didactice și de cercetare științifică în calitatea sa de șef al Compartimentului bibliotecă și documentare din cadrul Institutului Medico - Militar, institutul fiind, potrivit art. 1 și art. 2 din H.G. nr. 585/1990, o instituție militară de învățământ superior, subordonată Ministerului Apărării Naționale. 3.3. În recursul formulat, Agenția, așa cum s-a menționat la pct. 2.1. al prezentei decizii, a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 408 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. În concret, instanța de recurs a constatat că B. a invocat următoarele critici: - instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 180 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 95/2006, reținând în mod eronat incidența acestora la situația de fapt din cauză; - instanța de fond a ajuns în mod greșit la concluzia că funcția de șef compartiment la Institutul Medico - Militar ar reprezenta o activitate didactică și de cercetare științifică, la care fac referire dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 95/2006; - activitatea/activitățile desfășurate de pârât, în calitate de șef compartiment bibliotecă și documentare, nu se circumscriu dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 57/2002 privind cercetarea științifică. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de instanța de fond și respingerea acțiunii. 3.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, susținând, în esență, că judecătorul fondului a dat o soluție legală și temeinică. 3.

În prealabil, instanța de recurs constată că, din actele și lucrările dosarului rezultă următoarea situație de fapt, necontestată în cauză: - prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. R/1836 din 09 octombrie 2009, reclamantul a fost numit în funcția de manager interimar al Spitalului clinic de urgență pentru copii „Maria Sklodowska Curie" începând cu data de 09 octombrie 2009; - prin Ordinul ministrului Sănătății nr. 403 din 28 martie 2011, reclamantul a fost numit în funcția de manager al Spitalului clinic de urgență pentru copii „Maria Sklodowska Curie" începând cu data de 28 martie 2011; - prin Contractul de management nr. 51 din 21 septembrie 2011 încheiat între Ministerul Sănătății Publice și reclamantul A., a fost numit funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență „Marie Sklodowska Curie" pe o perioadă de 3 ani. Prin Ordinul șefului SMG nr. SP222 din 30 iunie 2011, ofițerul reclamant (maior medic) este numit în cadrul Institutului Medico - Militar în funcția de șef compartiment (medic specialist, medic primar) la Compartimentul bibliotecă și documentare, reprezentând funcția de bază. În urma verificărilor efectuate, autoritatea recurentă în cauza de față, a întocmit Raportul de evaluare nr. 14208/G din 01 aprilie 2014 prin care a constatat că intimatul-pârât s-a aflat în perioada respectivă, în starea de incompatibilitate reglementată la art. 180 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 95/2006, ca urmare a deținerii concomitente a funcției de manager și, respectiv, a funcției de șef compartiment în cadrul Institutului Medico - Militar. Potrivit prevederilor art. 180 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 95/2006: „funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu: a) exercitarea oricăror altor funcții salarizate, nesalarizate sau/ și indemnizate, cu excepția funcțiilor sau activităților în domeniul medical, didactic și de studiu profesional, al cercetării științifice și al creației literar artistice; b) exercitarea oricărei activități sau oricărei funcții de manager inclusiv cele neremunerate”. În acțiunea formulată, intimatul-reclamant a susținut, iar instanța de fond a reținut prin sentința pronunțată, în esență, că în cauză operează excepția reglementată a art. 180 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 95/2006, activitatea desfășurată în cadrul Institutului Medico - Militar fiind una didactică și de cercetare științifică, susținere și, respectiv, concluzie care sunt lipsite de temei legal. Or, din analiza atribuțiilor din fișa postului de șef Compartiment bibliotecă și documentare, instanța de recurs reține că atribuțiile șefului acestui compartiment sunt de natură administrativă și birocratică constând în organizarea și supravegherea activității de bibliotecă și documentare realizată de personalul din subordine. Cu alte cuvinte, activitatea intimatului-reclamant nu a avut/nu are caracterul unei activități didactice, în sensul prevederilor generale ale Legii nr. 1/2011, așa cum este, spre exemplu, activitatea pe care acesta a desfășurat-o/o desfășoară ca lector universitar - șef de lucrări, începând cu luna octombrie 2011 la Clinica de Chirurgie II a Spitalului Universitar București din cadrul Universitatea de Medicină Farmaceutică, Facultate de Medicină Generală. Pe de altă parte, activitatea desfășurată, potrivit fișei postului, de către intimatul-reclamant poate fi asimilată/ considerată cu atât mai puțin ca fiind o activitate de cercetare științifică, cerută de excepția prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006. Astfel, cercetarea științifică se realizează fie ca cercetare fundamentală, fie ca cercetare aplicativă, așa cum acestea sunt definite în anexa la O.G. nr. 57/2002: „Cercetarea fundamentală - activitățile experimentale sau teoretice desfășurate, în principal, pentru dobândirea unor cunoștințe noi cu privire la fundamentele fenomenelor și faptelor observabile, fără a se urmări, în mod particular, aplicarea sau utilizarea practică imediată; Cercetarea aplicativă - investigație originală desfășurată pentru dobândirea de cunoștințe în vederea unui obiectiv practic, specific. În concluzie, recursul formulat de B. pârâtă este întemeiat, fiind admis cu consecința casării hotărârii pronunțate de instanța de fond. Rejudecând cauza, potrivit considerentelor prezentate, acțiunea formulată este neîntemeiată, fiind respinsă, cu consecința menținerii raportului de evaluare întocmit de recurentă.