ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 909/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1617 din 22 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

Împotriva acestei sentinței a declarat recurs, în condițiile art. 483 din C. proc. civ., pârâtul A..

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului recurentul-pârât a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. respectiv greșita aplicare a legii.

2.2. Principalele argumente invocate

Recurentul apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea reține calitatea de colaborator al Securității.

Arată, în ceea ce privește Nota informativă din 30 octombrie 1975, referitoare la Ș.M., că a declarat că acesta nu deține materiale subversive și că nu înțelege evenimentele, nefiind vorba despre denunțarea unor atitudini sau activități potrivnice regimului comunist care să vizeze îngrădirea unor drepturi sau libertăți ale omului.

Niciuna dintre informațiile pretins a fi fost furnizate organelor de securitate nu se încadrează în condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Declarațiile date și semnate de el s-au datorat presiunilor la care a fost supus permanent, pentru că lucra la B. și pentru că fusese condamnat, anterior, la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru complicitate la furt din avutul obștesc. Datorită acestei condamnări, a fost amenințat permanent și a fost obligat să dea declarații.

Cele relatate nu au avut repercusiuni asupra persoanei vizate, colegul său devenind, ulterior, membru de partid.

Concluzionează că instanța de fond a procedat la o nelegală aplicare a textului de lege, nefiind îndeplinite condițiile pentru a se constata calitatea sa de colaborator.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru reținerea calității recurentului-pârât de colaborator al Securității.

Arată că folosirea recurentului, în calitate de candidat la recrutare, de către organele de Securitate nu s-a făcut prin constrângere, informațiile fiind divulgate cu bună știință pe parcursul contactării sale pentru încadrarea informativă a lui Ș.M.

De asemenea, recurentul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate, încălcarea dreptului la viață privată fiind efectivă, și nu doar vizată.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2016, Completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului

4.2.1 Analiza motivului de casare invocat

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de pârât, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent, pentru considerentele ce urmează.

În susținerea acțiunii, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus raportul de expertiză grafică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, potrivit căruia recurentul-pârât A. este cel care a scris și a semnat declarațiile olografe din 01 decembrie 1977 și din 9 septembrie 1976 și Notele informative din 31 octombrie 1975, 28 octombrie 1975 și 14 iulie 1975.

Astfel, aceste înscrisuri, depuse la dosarul instanței de fond, al căror conținut este descris, pe larg, în considerentele sentinței recurate, demonstrează, cu prisosință, acțiunile întreprinse de către pârât, ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viața privată și dreptul la libertatea de exprimare, protejate normativ, cel puțin la nivel formal și în perioada anterioară anului 1989.

Îngrădirea acestor drepturi s-a realizat prin informațiile relatate de recurent, prin declarațiile olografe și notele informative, despre persoana urmărită, Ș.M., pentru stabilirea activității și atitudinii față de regimul comunist, a concepțiilor politice ale acestuia, oferind organelor de Securitate date referitoare la viața privată a celui urmărit.

Comunicarea unor informații cu caracter personal, referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive legate de interesele politice ale regimului comunist, constituia o încălcare a dreptului la viață privată, prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Nu prezintă relevanță dacă informațiile obținute și comunicate organelor de Securitate de către recurent au determinat sau nu îngreunarea situației persoanei urmărite, sau dimpotrivă, au condus la concluzia că aceasta nu avea opinii critice la adresa regimului comunist, importantă fiind, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de colaborator al Securității, imixtiunea arbitrară în viață personală a persoanei urmărite.

În altă ordine, pentru a fi reținută calitatea de colaborator al Securității în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana să fi desfășurat activități care au vizat suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate.

Toate activitățile care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale sau au urmărit să o facă conduc la constatarea calității de colaborator în sensul prevăzut de dispozițiile legale anterior enunțate.

Prin urmare, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea și aplicarea corectă a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate.

În ceea ce privește cererea intimatului-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității de obligare a recurentului la restituirea onorariului de expertiză grafică efectuată în cauză, Înalta Curte constată că intimatul nu a formulat recurs împotriva sentinței de fond, pentru a critica neacordarea, de către prima instanță, a acestui onorariu, astfel încât această cerere nu poate forma obiectul prezentei analize.

4.2.2. Soluția instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1617 din 22 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2016.

Procesat de GGC - MM