ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1631/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1631/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1631/2016

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 607/A din 9 decembrie

2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins,

ca nefondat, apelul formulat de apelanta - reclamantă SC A. SRL împotriva

sentinței civile nr. 1803 din 16 octombrie 2013 pronunțată de

Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu

cu intimata - pârâtă SC B. SA și a obligat pe apelantă la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 124 lei.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Curtea a reținut

următoarele considerente:

Prin cererea

înregistrată la data de 16 august 2012 pe rolul Tribunalului

București, secția a III-a civilă, reclamanta SC A. SRL, în

contradictoriu cu pârâta SC B. SA, a solicitat instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța în cauză să dispună obligarea

pârâtei la plata sumei de 50.000 euro (echivalentul a 226.500 lei),

reprezentând daune interese pentru utilizarea fără acordul său a

numelui și a conceptului "C." în campaniile sale promoționale

și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

cererii, reclamanta a arătat că a colaborat cu pârâta, în sensul

că în luna noiembrie 2011 a fost invitată să participe la

licitația organizată de societatea pârâtă SC B. SA în perioada

decembrie 2011-ianuarie 2012, intitulată D., pentru divizia de produse

cosmetice, categoria de deodorante. La data de 19 decembrie 2011 a avut loc

prezentarea societății reclamante, prin care s-au propus pârâtei două

nume și proiectele aferente, respectiv campaniile "E." și "C."

Pe 5 ianuarie 2012 reclamanta a fost anunțată că pârâta a ales

să meargă mai departe alături de o altă agenție dintre

cele participante, iar la 21 februarie 2012 a anunțat-o că a acordat

conceptului "C." din 5 puncte.

În mai 2012 reclamanta

a constatat că unul dintre numele propuse de aceasta, respectiv "C.",

era folosit de către societatea pârâtă în cadrul campaniei

publicitare D., fără să obțină un acord prealabil din

partea sa. Mai mult decât atât, în perioada mai-iunie 2012 pârâta a oferit

premii constând în excursii la Viena, Amsterdam și Barcelona, în cadrul

campaniei "C."

Reclamanta a

încercat soluționarea pe cale amiabilă a diferendului, convocând la

18 iunie 2012 pârâta la conciliere directă, dar aceasta a refuzat

propunerile sale, neputându-se ajunge la nici un acord. Pârâta a invocat faptul

că nu a fost utilizat conceptul propus de reclamantă și i-a

oferit suma de 10.000 euro pentru stingerea eventualului litigiu, fapt

consemnat în procesul-verbal de conciliere de la data respectivă. Pârâta

nu a înțeles să înceteze folosirea acestei denumiri a campaniei

și a continuat utilizarea fără acordul reclamantei, iar ulterior

întâlnirii respective pârâta i-a oferit verbal suma de 20.000 euro pentru

stingerea diferendului apărut.

Reclamanta consideră

că i-au fost încălcate drepturile de unic autor asupra întregului

concept "C." propus în cadrul licitației organizate de

pârâtă, prin utilizarea acestuia în campaniile media promoționale ale

pârâtei, fără acordul expres sau tacit al său.

În drept, au

fost invocate dispozițiile art. 1, art. 6, art. 7, art. 12, art. 13

și urm., art. 82, art. 77, art. 139 și urm., art. 146 din Legea nr. 8/1996

privind drepturile de autor și drepturile conexe.

Prin

sentința civilă nr. 1803 din 16 octombrie 2013 pronunțată

de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a respins

acțiunea ca neîntemeiată și a fost obligată reclamanta la

plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de

40.646,49 lei.

Pentru a

hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele motive:

Din ansamblul

materialului probator din dosar, în raport de susținerile

părților, rezultă că pârâta, care activează în

domeniul produselor destinate alimentației, îngrijirii locuinței

și îngrijirii personale, a organizat o prezentare de propuneri la care a

invitat mai multe agenții de publicitate, printre care și pe

reclamantă, la sfârșitul anului 2011, în vederea

desfășurării unei campanii publicitare pentru promovarea deodorantelor

din gama de produse ale SC B. SA. În urma evaluării acestora a fost

declarată câștigătoare propunerea SC F. SRL, iar în anul 2012 pârâta

a implementat campania pentru promovarea deodorantelor din gama sa de produse,

fiind încheiat în acest sens un contract pentru servicii de creație

publicitară (filele 312-322).

În ceea ce

privește conceptul „C.", cu privire la care reclamanta a

susținut că a fost folosit fără drept de către

pârâtă, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 8/1996, ideile

și conceptele sunt excluse, ca regulă, de la protecția prin

drept de autor. În măsura în care, în speță, conceptul a

îmbrăcat o formă anume și reprezintă contribuția

originală a unui autor sau a mai multor autori (filele 57-64) privind

desfășurarea campaniei publicitare, formele acesteia etc., se poate

vorbi de o creație intelectuală protejată prin lege, conform

dispozițiilor art. 7 lit. a) din lege.

Pârâta a

susținut că i-a fost prezentat un concept, o propunere, constând

într-un proiect de campanie publicitară, într-o listă de idei despre

cum ar trebui desfășurată campania, dar nu a folosit acest

concept, ci al altei societăți, respectiv al lui SC F. SRL. De

asemenea, nu a folosit nici afișele/posterele cu fotografii propuse sau

bannerele pentru online, propuse de reclamantă, aceasta neinvocând de

altfel decât faptul că pârâta a preluat numele și conceptul său.

Nu se poate

reține în speță o încălcare a drepturilor reclamantei de

către pârâtă, în primul rând pentru că denumirea C. nu este

protejată prin drept de autor, iar cu privire la conceptul pârâtei, nu

există asemănări importante între propunerea reclamantei și

campania implementată de SC B. SA, singurul lucru comun fiind denumirea „C."

În ceea ce privește asocierea produselor SC B. SA cu dansul și chiar

utilizarea denumirii „C.", societățile din grupul SC B. SA

comercializau cu mult înainte de prezentarea reclamantei deodorantul G.,

identificat pe Internet și sub numele de „H."

Din raportul

de expertiză efectuat de I. (filele 326-332), având la bază Proiectul

SC A. SRL (Noul concept D.), Proiectul SC F. SRL (Propuneri pentru platformele

de activare D.) și Proiectul SC B. SA (D.: Activare deodorante în perioada

verii 2012 în România) rezultă că proiectul reclamantei

reprezintă în ansamblu o operă scrisă, protejată prin drept

de autor, iar din analiza comparativă a proiectelor a reieșit că

acestea se bazează pe ideea de dans, dar modul de transpunere a acestei

idei este diferit, nefiind încălcate drepturile de autor ale reclamantei.

Reclamantei

nu i-au fost încălcate drepturile de autor cu privire la conceptul

creația sa, întrucât pârâta a folosit conceptul altei societăți

în cadrul campaniei sale publicitare pentru deodorante din anul 2012,

neexistând astfel fapta ilicită cauzatoare de prejudicii și nici

vinovăția pârâtei, niciuna dintre condițiile răspunderii

civile delictuale nefiind de altfel îndeplinită.

Împotriva

sentinței a declarat apel reclamanta, în analiza căruia instanța

de apel a reținut următoarele:

Se susține

în calea de atac reținerea greșită a situației de fapt, întrucât

instanța de fond nu a valorificat, în favoarea reclamantei, atitudinea oscilantă

a pârâtei, care și-a modificat pe parcursul procesului

apărările, dovedind, în opinia apelantei, rea-credință.

Pârâtul are

dreptul să se apere prin combaterea pretențiilor reclamantului, ceea ce

presupune inclusiv dezacordul total față de susținerile din

acțiune. Contradicțiile dintre apărările formulate de pârât

nu echivalează, însă, cu dovedirea pretențiilor reclamantului, care

are sarcina probei, situația de fapt stabilindu-se pe baza dovezilor administrate

în cadrul procesului. Stabilirea faptelor este rezultatul aprecierii probelor, prin

evaluarea și compararea acestora, iar selectarea probelor și

evaluarea importanței lor pentru dezlegarea pricinii constituie operațiunea

logico-juridică înfăptuită de către judecător, în

vederea pronunțării hotărârii, în armonie cu principiile

contradictorialității și dreptului la apărare. Schimbarea

poziției pârâtei pe parcursul procesului face parte din strategia de apărare,

ce constituie un drept al acesteia, fără a putea fi calificată

ca o atitudine ilicită, care are ca efect, așa cum greșit susține

apelanta, recunoașterea pretențiilor susținute prin

acțiune.

În ceea ce

privește calitatea campaniei publicitare de creație de proprietate intelectuală,

solicitarea reclamantei vizează protecția conceptului cu care a

participat la licitație, separat a denumirii C., considerate originale.

Probele administrate

în apel, în completarea celor efectuate în fața primei instanțe, nu au

dovedit că această alăturare de termeni, ce dă numele campaniei

publicitare, este un produs original, care să poarte amprenta personală

a autorului proiectului.

Toți cei

trei experți sunt de acord că C. este alegerea reclamantei pentru denumirea

campaniei, fără ca, însă, această alăturare de termeni

să fie nouă, fiind folosită chiar de pârâtă, în campania G.,

fără adăugarea elementului C., care apare însă pe site-ul

de vânzare. Chiar și așa, utilizarea motorului de căutare Google

permitea accesul la denumirea C. (așa cum rezultă din capturile de

ecran depuse la dosar), astfel că nu se poate vorbi despre originalitate,

creativitate, inventivitate sau viziune artistică în elaborarea denumirii

campaniei publicitare propuse de reclamantă. Reclamanta se putea inspira de

pe Google cu privire la alăturarea termenilor ce au dat numele campaniei,

ceea ce duce la concluzia că nu este un concept original, ideea exprimată

nefiind modelată într-o formă particulară, susceptibilă de

a fi protejată, lipsind activitatea creativă. O combinație de

cuvinte comune este susceptibilă de a constitui o creație originală,

în măsura în care este nouă. Creativitatea este un proces mental care implică generarea unor idei

sau concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între idei sau

concepte existente.

Analizând

conceptul campaniei, separat de denumire, Curtea a reținut că ideea

dansului, precum și asocierea dintre dans și necesitatea

utilizării deodorantului, a fost utilizată și de cealaltă

agenție participantă la licitație, SC F. SRL, și mai mult,

în portofoliul SC B. SA exista, anterior licitației, o campanie pentru

produsul G., promovat sub sloganul x.

Originalitatea

nu presupune obligatoriu noutate, ci o manieră de exprimare a ideii care

să evidențieze personalitatea autorului. Din moment ce ideea dansului

a fost utilizată și de agenția SC F. SRL, și de SC B. SA în

campania anterioară pentru G., doar acele elemente particulare, diferite,

ale campaniei elaborate de reclamantă, preluate de pârâtă, ar putea

demonstra încălcarea drepturilor de autor. Ori, nici măcar reclamanta

nu arată în mod concret care sunt acele idei din ansamblu, exprimate într-o

formă ce are caracter distinctiv, ca produs al unei concepții

particulare, și care au fost preluate de pârâtă. Suprapunerea, în

campania SC B. SA, a elementului particular din cadrul conceptului de campanie

al reclamantei, poate demonstra atingerea drepturilor sale de creație intelectuală.

Așa cum

se menționează și în opinia expertului I., toate proiectele au

avut ca temă centrală ideea dansului, ce nu poate fi protejată

în sine, ci doar în formele sale de exprimare ce poartă amprenta autorului,

iar similitudinile conceptuale au fost identificate între proiectul SC F. SRL

și proiectul SC B. SA, concluzie exprimată și de expertul parte

al pârâtei, nefiind preluate de către aceasta elemente din proiectul SC A.

SRL.

Dezvoltarea

și ordonarea diferitelor idei în mod creativ constituie opera,

protecția purtând inclusiv asupra unor segmente ce alcătuiesc

întregul. Însă, nedovedindu-se reproducerea de către pârâtă a

acelor fragmente din proiectul reclamantei, caracterizate prin specificitate,

notă personală, ce definesc creativitatea, încălcarea

pretinsă prin acțiune nu a fost probată, nefiind îndeplinite

condițiile art. 139 din Legea nr. 8/1996 pentru acordarea de despăgubiri.

Cât

privește critica ce vizează omisiunea primei instanțe de a da

valoare probatorie procesului verbal de conciliere din 29 iunie 2012, în sensul

unei mărturisiri, propunerea pârâtei de a achita o sumă de bani

pentru evitarea procesului nu are semnificația unei recunoașteri a încălcării

drepturilor de proprietate intelectuală afirmate de reclamantă.

Mărturisirea trebuie să fie expresă, neechivocă, neputând

fi dedusă din alte împrejurări, precum prezentarea la conciliere, ca metodă

de soluționare a conflictelor prin compromis.

Critica privind

obligarea la plata cheltuielilor de judecată este, de asemenea, nefondată,

la dosarul tribunalului fiind depuse înscrisurile care dovedesc efectuarea plății

(filele 377/381). Micșorarea onorariului de avocat este o facultate a instanței,

iar în speță, în raport de complexitatea cauzei, valoarea obiectului și

munca îndeplinită de avocat, suma cu acest titlu nu este nepotrivit de mare.

În baza art.

274 C. proc. civ., apelanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată

efectuate în apel de intimată, în sumă de 124 lei, dovedite cu înscrisurile

de la dosar (filele 146,147).

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru

următoarele motive:

interpretate greșit dispozițiile legale privind exercitarea

drepturilor procesuale și ale legii dreptului de autor.

Art. 129 alin.

(1) C. proc. civ. statuează că părțile au îndatorirea de a-și

exercita cu bună credință drepturile procedurale, conform

dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să își probeze

pretențiile și apărările.

Pe parcursul

derulării litigiului, intimata-pârâtă a avut o atitudine

oscilantă, iar apărările au fost schimbate radical. Mai întâi a

susținut că la licitația-pitch au participat mai multe

agenții de publicitate și a fost aleasă propunerea SC F. SRL,

întrucât aceasta a îndeplinit condițiile, iar ulterior și-a schimbat

poziția și a susținut că a participat la licitație,

fiind în final trei firme participante - SC A. SRL, SC F. SRL și SC B. SA

- aspect reținut în totalitate de către instanța de apel.

Nu

există la dosarul cauzei vreun înscris care să ateste numele firmelor

care au participat la licitație sau că SC B. SA are propria sa

agenție de publicitate. Regula actor incumba probatio privește

și intimata-pârâtă, orice afirmație trebuind dovedită, iar

simpla susținere nu poate constitui o probă în apărare.

Preluarea

și consfințirea printr-o hotărâre a unei schimbări de

apărare în cadrul procesului civil - în decizia de apel - nu poate

constitui un drept, ci exclusiv o sancțiune a părții în

culpă, care profită reclamantului, în caz contrar ajungându-se la o

gravă atingere a înfăptuirii actului de justiție.

De fapt, această

schimbare de apărare a condus instanța de apel la concluzia că

la pitch-ul organizat intimata-pârâtă a venit cu propriile idei,

detaliate, preluând în totalitate susținerea intimate-pârâte, în sensul

că simpla căutare pe Google permitea accesul la denumirea C.

S-a ajuns la

concluzia că nici conceptul propus de reclamantă nu are valoare

originală, motivarea fiind aceeași cu cea expusă mai sus,

participarea SC B. SA cu o contribuție proprie la forma finală a

proiectului.

Pe parcursul

procesului și chiar în contextul schimbării apărării

pârâtei reclamante, a existat o singură concluzie certă, care nu

poate fi tăgăduită, aceea că numele propus de reclamantă

a fost folosit. Expertul desemnat în cauză a conchis încă de la prima

fază procesuală că în campania publicitară s-a folosit

numele propus de către reclamantă, acela de C.

Atât numele,

cât și conceptul pregătite de către experți au constituit

obiectul licitației la care a participat și se supun Legii nr. 8/1996,

în sensul că reprezintă o operă originală și au fost

folosite de către SC B. SA fără acordul lor, determinând

creșterea veniturile intimatei pârâte.

Susținerea

intimatei pârâte în sensul că deținea propria firmă de

creație și publicitate și că ar fi participat la pitch sau

că numele dat este comun nu putea fi primită de către

instanță, deoarece nu ar justifica organizarea unei licitații

și, mai mult, nu se justifică achitarea sumei de 55.552,00 lei

către agenția SC F. SRL pentru câștigarea pitch-ului.

Este

concludentă expunerea domnului J - filele 11-13 dosar apel, în care acesta

arată că, prin asemănare, cuvinte precum „prieteni, a ști

și de ce”, se folosesc probabil zilnic, însă alăturarea lor în

"Prietenii știu de ce" conferă unicitate unei mărci de

bere și vor fi întotdeauna asociate acelei mărci. Cuvintele

încetează astfel să mai fie un fond comun și devin prin alăturări

ingenioase și expresive mici creații intelectuale în folosul unor

branduri.

Experta sa

parte subliniază în opinia depusă la dosar că schimbarea numelui

din D. - nume propus de către SC B. SA pentru denumirea campaniei, în C.-

nume propus de către SC A. SRL, a dat o valoare conceptului și a

rezolvat o problemă de percepție a acțiunilor promoționale

ale lui SC B. SA, întrucât numele de D., conducea la ideea că pârâta

organiza un festival.

Pentru a pregăti

astfel de concepte și a găsi soluții creative, societatea reclamantă

își mobilizează întotdeauna un număr mare de angajați, iar

pentru proiectul de față s-a lucrat aproape două luni, fiind

folosite surse și resurse proprii pentru crearea de elemente originale

și satisfăcătoare pentru client. Susținerea sa poate fi

coroborată cu întreaga corespondență existentă între

părți și cu schimburile de emailuri dintre angajații celor

două societăți pe perioada campaniei, emailuri pe care le-au

depus deja la dosarul cauzei.

2.

Instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile privind

mărturisirea, prevăzute de C. civ. din 1864 și de doctrină.

Art. 1204

prevede că se poate opune mărturisirea ce s-a făcut începerii

judecății.

Mărturisirea

reprezintă recunoașterea de către o persoană a unui act sau

fapt pe care o altă persoană își întemeiază o

pretenție și care este de natură să producă efecte

contra autorului ei.

Mărturisirea,

ca act juridic este irevocabilă, afară numai de va proba că s-a

făcut din eroare de fapt.

În speță,

mărturisirea a fost făcută în cadrul procesului verbal de

conciliere semnat de către ambele părți și care a fost

rezultatul a două întâlniri - niciuna dintre părți neputând opune

eroarea de fapt, mai cu seamă o firmă cu un asemenea prestigiu care

deține mijloace pentru informare și asistență legală.

Recunoașterea

pretențiilor de către intimata pârâtă, chiar și în parte,

reprezintă o dovadă scrisă în favoarea reclamantei și nu se

poate fi primită susținerea că aceasta ar fi fost pentru a

preîntâmpina un proces. Aceasta s-a făcut în cadrul unei proceduri

explicite, în care părțile și-au spus punctele de vedere,

asistate de către avocați, dezbaterile fiind în sensul greșelii

și culpei intimatei de a folosi un nume și un concept, fără

acordul reclamantei.

Mărturisirea

este prevăzută de art. 348 din N.C.P.C. în cadrul mijloacelor de

probă, iar recunoașterea este expresă și fără

echivoc, drept urmare nu se poate pretinde că a fost făcută în

cadrul unei uzanțe de a încerca stingerea unui conflict pe cale

amiabilă, fără a exista culpă. Se poate numai presupune

că la momentul iunie 2012 pârâta era convinsă de propria sa

culpă, necrezând că se va merge mai departe și va fi acționată

în judecată.

3.

Instanța de apel a interpretat greșit și dispozițiile art. 274

C. proc. civ., privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pârâta nu a

probat că aceste cheltuieli sunt efectuate în scopul pregătirii

cauzei pendinte, iar pentru a putea fi acordate este necesară

menționarea expresă a numărului de dosar și a orelor

prestate în scopul pregătirii cauzei, neputând avea certitudinea că

ordinele de plată nu au fost efectuate în cadrul consultanței

permanente avută cu casa de avocatură sau pentru orice altă

cauză a clientului. De asemenea, un ordin de plată valid este cel

care poartă semnătura și stampila băncii emitente în original.

În contextul

expunerii privind schimbarea poziției pârâtei pe parcursul derulării

procesului și a culpei acesteia, precum și prin prisma existenței

unei recunoașteri a pretențiilor în cadrul procedurii de conciliere,

instanța de apel era obligată cel puțin să aprecieze asupra

cuantumului de 40.646,49 lei cheltuieli acordate la fond. Totodată,

disproporția dintre cele două onorarii - fond (40.646,49 lei) și

apel (124 lei) - este evidentă, fapt ce trebuia să atragă o mai

mare atenție asupra înscrisurilor depuse ca reprezentând cheltuieli de

judecată.

Analizând

decizia în raport de criticile formulate prin cererea de recurs, care

fixează limitele de judecată în fața prezentei instanțe,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor

ce succed:

primului motiv se susține încălcarea normelor procedurale, cu

referire la exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință

(art. 129 alin. (1) coroborat cu art. 723 C. proc. civ) și la regimul

probelor, în sensul că cel care face o afirmație în fața

instanței este obligat să o și probeze - aspecte ce se

circumscriu art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Din decizie rezultă

că instanța de apel a făcut o proprie analiză a criticilor

deduse judecății în fața sa, constatând că ideea dansului, respectiv

asocierea dintre dans și necesitatea utilizării Deodorantului, a fost

utilizată și de cealaltă agenție participantă la

licitație, SC F. SRL, iar în portofoliul SC B. SA exista, anterior licitației,

o campanie pentru produsul G., promovat sub sloganul x (cuvântul C.

apărând pe site), avându-se în vedere și opiniile experților.

La

soluționarea cauzei a fost avut în vedere astfel conceptul prezentat de Agenția

SC F. SRL (existent la pag. 134 și urm. dos. primei instanțe), iar în

aceste condiții nu poate fi primită critica formulată - cu atât

mai mult cu cât pârâta intimată, în calitate de organizator, a confirmat

prin actele depuse cadrul de desfășurare a concursului; mai mult, în

susținerea orală a cererii de recurs, recurenta reclamantă a schimbat

critica și, confirmând depunerea de înscrisuri la dosar, a subliniat

că nu li s-a solicitat părților să depună la dosar

conceptul SC F. SRL cu dată certă sau o dată care să-i fie

opozabilă - cu referire la rolul activ al magistratului, reglementat de

același art. 129 C. proc. civ., care nu constituie un motiv de ordine

publică - cerere ce intră sub incidența dispozițiilor art. 294

alin. (1) coroborat cu art. 316 C. proc. civ.

Criticile

privind probatoriul din care să rezulte că pârâta intimată are propria

agenție de publicitate și reținerea contribuției proprii a

acesteia la forma finală a proiectului, pe lângă faptul că pune

în discuție aspecte ce ar afecta valabilitatea concursului - ce excede

cadrul procesual al litigiului, nu este în măsură să afecteze

soluția pronunțată în cauză, Deoarece, pe de o parte, considerentele

ce vizează această parte sunt susținute de elemente de anterioritate,

iar pe de altă parte conceptul său nu este singurul avut în vedere în

justificarea deciziei, ci și conceptul agenției câștigătoare,

acesta fiind cel promovat de altfel.

Critica

referitoare la atitudinea oscilantă a pârâtei intimate pe parcursul

derulării litigiului a fost corect soluționată de instanța

de apel, aceasta neputând conduce, prin ea însăși, la o soluționare

favorabilă a cererii părții adverse, fiind abilitarea

exclusivă a instanței de a hotărî modul de rezolvare a

litigiului, în raport de actele dosarului și normele legale incidente - mod

supus cenzurii instanței de control judiciar în limitele permise de

dispozițiile procedurale aferente.

Se

solicită a fi sancționată ca o mărturisire atitudinea

intimatei pârâte din cadrul concilierii, probă deplină în dovedirea

pretențiilor formulate, ce își produce efectele în condițiile art.

1204 C. civ. anterior. și art. 348 din N.C.P.C. - dispozițiile V.C.C.

sunt aplicabile față de data intervenirii situației conflictuale,

potrivit art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011, însă nu și cele ale noului

cod de procedură, întrucât dispozițiile acestuia din urmă sunt

aplicabile proceselor pornite după data intrării sale în vigoare,

potrivit art. 24.

Cum în mod

corect a reținut instanța de apel, situația catalogată de

către recurenta reclamantă nu are semnificația unei recunoașteri

a încălcării drepturilor de proprietate intelectuală afirmate,

întrucât aceasta nu este expresă și neechivocă. În procesul

verbal de conciliere s-a consemnat poziția intimatei pârâte în sensul

că nu a folosit conceptul propus de către reclamanta recurentă, ci

al altui participant, pentru care a și efectuat plata, iar suma

oferită a fost justificată ca fiind echivalentul celei pe care ar fi

obținut-o dacă ar fi câștigat licitația. Totodată, poziția

consemnată în procesul verbal de conciliere a putut fi determinată

și de pericolul iminent al unui proces, menționat în conciliere de

către recurenta reclamantă, cu acuzația publică de

încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, în care putea fi

atrasă partea în calitate de solicitant/organizator și faptei unui

terț participant, al cărui proiect a fost declarat

câștigător.

privind încălcarea dispozițiilor legale din materia dreptului de

autor, reglementat de Legea nr. 8/1996, susceptibile a fi analizate din

perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Folosirea

numelui/conceptului susținute de către recurenta reclamantă nu

reprezintă singurul element supus cercetării judecătorești

în cadrul acțiunii de față, ci și protecția

legală de care se bucură acestea pentru a conferi drepturile

reclamate - aceasta fiind analizată de instanța de apel din

perspectiva dreptului de autor pretins de către recurenta reclamantă.

În decizia de

apel s-a justificat neacordarea protecției legale solicitată de

către recurenta reclamantă pe neîndeplinirea cerinței

impuse de art. 7 din Legea nr. 8/1996, respectiv originalitatea, cu

referire la reperele avute în vedere în acest sens.

Prin cererea

de recurs s-a susținut că numele/conceptul reprezintă o

operă originală (cerință care potrivit legii ar conferi

protecție legală), fără a se formula critici de nelegalitate

relativ la modul de soluționare a cauzei de apel, așa cum impune art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., respectiv greșelile

săvârșite de instanța de apel în analiza acestei cerințe.

În ceea ce

privește numele campaniei publicitare, lipsa originalității

alăturării de termeni a fundamentat soluția pronunțată

în cauză - cu referire la folosirea acestei alăturări anterior

de către intimata pârâtă pe site-ul de vânzare în promovarea

aceluiași tip de produs, precum și la utilizarea motorului de

căutare Google și nemodelarea acesteia într-o formă

particulară - și nu faptul că aceasta este constituită din

termeni comuni,confirmându-se că o combinație de cuvinte comune este

susceptibilă de a constitui o creație originală în măsura

în care este nouă.

Conceptul

companiei, pornind de la ideea dansului și asocierea dintre acesta și

necesitatea utilizării Deodorantului a fost analizat în paralel cu cel

utilizat și de cealaltă companie participantă - SC F. SRL

(câștigător și al cărui proiect este cel promovat de

către intimata pârâtă) și cu cel existent în portofoliul pârâtei

intimate în cadrul campaniei pentru produsul G. - subliniindu-se necesitatea

existenței în favoarea reclamantei a unor elemente/formă cu caracter

distinctiv, ca produs al unei concepții particulare, a cărei

suprapunere să poată justifica dreptul reclamat.

Toate acestea

deoarece originalitatea, drept condiție necesară pentru

protecția dreptului de autor, nu vizează ideile și conceptele (excluse

de la protecție de art. 9 lit. a) din Legea nr. 8/1996), acestea fiind

libere să circule, ci modul lor de exprimare, maniera în care ele sunt

comunicate publicului și care poartă amprenta autorului - acestea

intrând sub protecția dreptului de autor.

O operă

beneficiază de prezumția de originalitate, respectiv ca fiind

creată de cel ce îți atribuie calitatea de autor, însă în

cauză aceasta a fost răsturnată, nefiind identificate elementele

care să intre sub protecția dreptului de autor urmare aplicării art.

9 lit. a) din lege, care să îl contureze și care să fie

încălcate de către intimata pârâtă prin proiectul pe care îl

promovează.

Prin cererea

de recurs s-a făcut trimitere la eforturile depuse de experții

săi, susținute și de corespondența electronică

avută cu pârâta intimată pe perioada campaniei - aspecte ce exced

cadrul procesual al dezlegării cauzei, relativ la anterioritatea

atribuită intimatei pârâte și conceptul folosit de către aceasta.

nefondată și critica privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată,

ce se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., atât timp

cât instanța de apel a reținut că la dosarul tribunalului au

fost depuse înscrisurile care dovedesc efectuarea plății (filele 377/381),

iar intimata pârâtă a depus actele necesare în completare, în fața

instanței de recurs, la solicitarea recurentei reclamante.

Atât timp cât

s-a apreciat de instanța de apel că în raport de complexitatea

cauzei, valoarea obiectului și munca îndeplinită de avocat, suma acordată

cu titlu de cheltuieli de judecată nu este nepotrivit de mare, solicitarea

formulată în același sens ridică probleme de temeinicie a

deciziei, ce exced controlului judiciar permis de dispozițiile art. 304 C.

proc. civ. - mai mult, sunt puse în discuție criterii ce nu se

confirmă prin dispozițiile legale relevante și nici prin soluția

pronunțată în cauză.

În

considerarea acestor argumente ce susțin caracterul nefondat al motivelor

de recurs (neconfirmându-se astfel nulitatea recursului invocată prin

întâmpinare, în sensul criticării situației de fapt

reținută și reluării criticilor de apel, fără

contestarea modului de soluționare a acestora), Înalta Curte va face

aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmând să

dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 607/A

din data de 9 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2016.