ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 209/RC/2017

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/P/2014 din 23 iunie 2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A., pentru săvârșirea a două infracțiuni de purtare abuzivă prev. de art. 296 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

S-a mai dispus d

isjungerea cauzei privind plângerea persoanei vătămate B. pentru continuarea cercetărilor față de inculpatul

A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 47 rap. la art. 321 C. pen. iar față de numitul C. pentru infracțiunea prev. de art. 321 C. pen.

p

ersoana vătămată L. îndeplinește funcția de tehnician agricol la SC D. SRL Răchiteni, jud. Iași, ce are ca obiect de activitate exploatarea de terenuri agricole arendate. La data de 8 aprilie 2014, persoana vătămată s-a deplasat la Primăria com. Oțeleni pentru a rezolva unele probleme cu privire la înregistrarea în evidențele primăriei a unui contract de arendă pentru un teren aflat în raza administrativă a acestei comune. Deplasarea a făcut-o la sfârșitul programului, când a avut o întrevedere cu numita E., secretarul primăriei.

A revenit a doua zi, la începutul programului, când, de asemenea, a discutat cu secretarul, dar și cu viceprimarul com., F., iar apoi a așteptat venirea inculpatului A. care îndeplinește funcția de primar al com. Oțeleni.

Persoana vătămată l-a așteptat pe inculpat în autoturismul pe care-l parcase în fața primăriei împreună cu numitul G. care se afla și el la primărie pentru alte probleme.

În jurul orelor 09:00, la venirea sa, inculpatul a intrat în primărie, însă, la puțin timp a ieșit din clădire și a mers nervos la autoturismul în care se afla persoana vătămată. A deschis portiera la autoturismul persoanei vătămate și a înjurat-o, adresându-i și alte cuvinte și expresii jignitoare, după cum au fost consemnate în declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor. Apoi, inculpatul s-a întors în sediul primăriei, dar a revenit imediat în aceeași stare la persoana vătămată care a încercat să calmeze starea de spirit a inculpatului, însă acesta i-a împins portiera în față și a continuat să-i adreseze cuvinte jignitoare.

După acest incident, persoana vătămată l-a sunat la telefon pe numitul I., contabilul societății și l-a informat despre atitudinea inculpatului, solicitând, totodată, sprijin, prin avocatul societății, pentru a formula plângere la organele de cercetare penală.

Între timp, însă, inculpatul A. a anunțat organele de poliție care s-au deplasat la primărie și, în urma declarației persoanei vătămate că dorește să depună plângere penală, aceasta a fost invitată la sediu pentru cercetări.

Organele de cercetare penală au vizionat imaginile stocate pe hardul aparatului de supraveghere instalat la sediul primăriei, din care se poate observa în linii mari incidentul produs, fără a se identifica cu precizie persoanele implicate.

De asemenea, situația de fapt a fost descrisă în declarațiile lor de către persoana vătămată, martorii H. și I., precum și unii salariați din primărie, fără a reda, însă, cuvintele jignitoare adresate de inculpat persoanei vătămate, rezumând în declarațiile lor comportamentul nervos și precipitat al inculpatului.

Prin declarațiile sale, atât din cursul urmăririi penale, cât și al judecății, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, menționând că în acele momente persoana vătămată țipa la el, îl jignea și amenința. El a încercat să aibă un dialog civilizat cu ea, anterior având o colaborare bună cu aceasta, nu a agresat-o sau jignit-o. La câteva zile după incident persoana vătămată i-a cerut scuze.

În ordinea de zi a ședinței, a fost dezbătut și un raport de evaluare întocmit de expertul C., care se referea la un complex zootehnic din patrimoniul primăriei ce urma să fie vândut. Întrucât raportul a concluzionat că valoarea complexului este de numai 230.458 euro (1.013.326 lei) față de 751.152 euro (3.284.989 lei) cât valora în anul 2013, consilierul J. și alți consilieri și-au arătat nemulțumirea față de valoarea estimată, motiv pentru care inculpatul A. s-a iritat, s-a ridicat de pe scaun și s-a apropiat de persoana vătămată J. adresându-i cuvinte și expresii jignitoare de genul „ prost, parvenit, limbric, om de doi lei”, etc.

Din această cauză, în sala de ședință s-a produs un haos și ședința a fost suspendată, neputând continua din cauza zgomotului și a tonului discuțiilor.

Aceste aspecte au fost descrise în declarațiile lor de către toți consilierii prezenți, de secretara E. și de referentul K. Acești doi salariați ai primăriei și unii consilieri nu au descris cu amănunte incidentul provocat de inculpat, având în vedere relațiile de subordonare și de colaborare cu acesta, însă ceilalți consilieri au declarat sub prestare de jurământ comportamentul agresiv și jignitor al inculpatului.

Prin declarațiile sale, atât din cursul urmăririi penale, cât și al judecății, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, menționând că nu a adresat cuvinte sau expresii jignitoare persoanei vătămate, deși între ei există o stare conflictuală, persoana vătămată formulând anterior împotriva sa mai multe plângeri. A mai susținut că, datorită unei intervenții chirurgicale suferită la corzile vocale, nu putea ridica vocea. Acuzațiile ce i se aduc sunt diversiuni și sunt făcute în mod șicanator, pentru a fi împiedicat să-și desfășoare activitatea.

Prin sentința penală nr. 103/2016 din 12 aprilie 2016,

pronunțată în Dosarul nr. x/866/2015, Judecătoria Pașcani

a condamnat

inculpatul A. la pedepsele de:

- 1.200 lei (o mie două sute) amendă penală (10 lei x 120 zile-amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) C. pen. (cu referire la persoana vătămată L.) și;

- 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. (1) C. pen., (cu referire la persoana vătămată J.) și interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice timp de 2 ani,

ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. d) și 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare și 1.200 lei (o mie două sute) amendă penală (10 lei x 120 zile-amendă) și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice timp de 2 ani.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei.

În conformitate cu disp. art. 93 alin. (1) și (2) C. pen., a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, pe durata căruia inculpatul trebuie să se supună următoarelor masuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele stabilite de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; sa comunice schimbarea locului de munca; sa comunice informații și documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta; să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

S-a hotărât că, conform art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile în cadrul Consiliului Local Oțeleni.

A atenționat inculpatul asupra dispozițiilor art. 96 și 97 C. pen. privind revocarea și respectiv, anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A admis, în parte, acțiunea civilă formulată de persoana vătămată L. și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1.000 lei, reprezentând despăgubiri morale.

A admis, în parte, acțiunea civilă formulată de persoana vătămată J. și a obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 2.500 lei reprezentând despăgubiri morale.

În temeiul art. 276 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către persoana vătămată J. în sumă de 1.699 lei.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În urma cercetării judecătorești, coroborând declarațiile martorilor audiați, instanța de fond a constatat, însă, că poziția inculpatului este total contrazisă de către aceștia, reținând fără dubiu că pe fondul unor fricțiuni și divergențe anterioare dintre inculpat - în calitate de primar și persoana vătămată - reprezentanta unei societăți agricole, în legătură cu anumite contracte de arendă, inculpatul a adresat persoanei vătămate expresii jignitoare.

Or, dată fiind calitatea inculpatului și împrejurarea că motivul divergențelor a fost legat de îndeplinirea unor atribuții de serviciu ale acestuia (înregistrarea unor contracte de arendă), rezultă ca inculpatul se afla atunci în exercițiul funcției, comportamentul său fiind incompatibil cu desfășurarea activităților de serviciu.

Cu privire la cea de-a doua faptă, instanța de fond a constatat, din coroborarea declarațiile consilierilor locali prezenți la acea ședință, asupra cărora nu există nicio suspiciune de subiectivism determinat de diverse cauze, existența faptei reclamate de persoana vătămată J., inculpatul adresându-i acestuia mai multe expresii jignitoare.

Întrucât fapta a avut loc în cadrul unei ședințe de Consiliu local, unde inculpatul și persoana vătămată luau parte în virtutea calităților lor de primar, respectiv, consilier local, este evident că fapta a fost săvârșită de inculpat în calitatea sa oficială, desfășurându-se în cadrul atribuțiilor sale de serviciu.

Instanța a mai apreciat că fricțiunile existente, pe de o parte între inculpat și persoana vătămată, și pe de altă parte între primar și unii consilieri locali, nu sunt de natură a influența existența faptei reclamate.

Desfășurarea activităților de serviciu implică un comportament corect și cuviincios al funcționarului public față de persoanele cu care intră în legătură în exercitarea atribuțiilor de serviciu; or, inculpatul prin conduita sa, a dat dovadă de un comportament contrar celui cerut unui astfel de funcționar public, aducând atingere demnității persoanelor vătămate din prezenta cauză, L. și J.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat ca fiind dovedită atât existența faptelor reclamate, cât și a vinovăției cerute de lege, fapte care se constituie în două infracțiuni de purtare abuzivă.

Având în vedere circumstanțele săvârșirii faptelor, cuvintele adresate celor două persoane vătămate, locul comiterii faptelor, amploarea lor diferită (cu reținerea ca având o amploare mai mare incidentul vizând persoana vătămată J., reținând în acest context atitudinea disprețuitoare a inculpatului la adresa mai multor consilieri locali, aflați în acel loc în calitate de aleși ai comunității), reținând și circumstanțele personale ale inculpatului care prezintă antecedente penale (sancționat administrativ pentru o infracțiune de lovire sau alte violențe) și a avut o poziție de negare a comiterii faptelor, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat, pronunțând soluția mai sus menționată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul A., care a criticat sentința penală apelată, ca nelegală și netemeinică, arătând, în esență, că s-a încălcat principiul aflării adevărului și dreptul la apărare, prin respingerea de către prima instanță a probelor solicitate.

De asemenea, s-a arătat că instanța nu a ținut cont de probe pertinente, concludente și utile cauzei, ceea ce a făcut ca instanța să nu stabilească adevărul în cauză.

S-a mai susținut că sentința penală este netemeinică întrucât infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu sunt dovedite, declarațiile unor martori trebuind tratate cu rezervă sub aspectul obiectivității și chiar excluse.

Reluând criticile vizând pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, inculpatul a susținut că prima instanță a încălcat prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 6 C. proc. pen., respingând, în mod netemeinic, probele pertinente, concludente și utile cauzei, de natură a duce la stabilirea adevărului.

Prin

Decizia penală nr. 642 din 03 octombrie 2016 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/866/2015, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 103/2016 din 12 aprilie 2016, pronunțată de Judecătoria Pașcani în Dosarul nr. x/866/2015, sentință care a fost menținută.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul-apelant A. să achite statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În temeiul art. 276 alin. (6) C. proc. pen., cu ref. la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., cu aplic. art. 2 alin. (2) C. proc. civ., a admis cererea părților civile-intimate L. și J.

privind acordarea cheltuielilor judiciare avansate de acestea în apel și a obligat pe

inculpatul-apelant

A.

la plata către partea civilă-intimată L. a sumei de 800 lei, reprezentând onorariu apărător ales, conform chitanței din 20 septembrie 2016 și către partea civilă-intimată

J.

a sumei de 1.000 lei, reprezentând onorariu apărător ales, conform chitanței din 20 septembrie 2016.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., instanța de control jurisdicțional a constatat că apelul este nefondat, din următoarele motive:

În esență, s-a arătat că niciunul dintre aspectele invocate nu poate antama vreo încălcare a dreptului la un proces echitabil în procedurile judiciare desfășurate împotriva inculpatului, examinarea dosarului cauzei neputând dezvălui nicio încălcare a diverselor exigențe ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, procedura judiciară îmbrăcând un caracter echitabil sub toate aspectele, judecata în primă instanță desfășurându-se cu respectarea tuturor normelor de procedură penală incidente în cauză, iar sentința penală pronunțată la finele acestei prime judecăți, a fost dată în deplină consonanță cu materialul probator administrat în cauză și în acord cu dispozițiile de drept material și procesual incidente în speță.

Amplul material probator care a fost administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, a fost supus unui examen judicios, complet și coroborat din partea judecătorului fondului în etapa procesuală a deliberării.

S-a arătat că, așa cum a rezultat din considerentele hotărârii examinate, contrar susținerilor inculpatului, în deplin acord cu principiul liberei aprecieri, instanța fondului a analizat și evaluat toate mijloacele de probă existente la dosar, administrate atât în favoarea cât și în defavoarea inculpatului.

A rezultat din hotărârea supusă controlului jurisdicțional faptul că judecătorul fondului a efectuat o analiză și o evaluare minuțioasă a tuturor mijloacelor de probă strânse în cauză, coroborându-le între ele și acordând valoare probantă numai în măsura în care a constatat că se coroborau unele cu altele.

În considerentele sentinței penale atacate sunt prezentate, într-o manieră amplă, dar punctuală, argumentele care au stat la baza soluțiilor dispuse, fiind explicitată vinovăția, sub forma intenției, reținute în sarcina inculpatului în comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea.

Instanța de apel a arătat că, dincolo de netemeinicia aprecierilor cu privire la aspectele criticate, se impun câteva considerații de principiu: instrumentarea unui dosar ori pronunțarea unei hotărâri pe care inculpatul o apreciază ca nefavorabilă nu pot echivala, prin ele însele, aceste împrejurări, cu un abuz al organelor judiciare care au analizat susținerile și apărările inculpatului prin prisma actelor și probelor administrate în cauză, activitatea acestora fiind circumscrisă soluționării cauzei cu care au fost învestite, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale pe baza principiilor guvernate de dreptul substanțial și procesual.

În pofida criticilor aduse prin motivele de apel ale inculpatului, s-a arătat că trebuie precizat că prima instanță a procedat în mod temeinic, echitabil și imparțial, la interpretarea, analizarea, și evaluarea tuturor probelor cauzei, inclusiv din perspectiva susținerilor și apărărilor inculpatului, și la explicarea problemelor de drept, într-o manieră convingătoare, susceptibilă a înlătura orice dubiu cu privire la existența faptelor, la comiterea acestora de către inculpat și la vinovăția acestuia, la individualizarea regimului sancționator, consecință a angajării răspunderii penale a inculpatului și la rezolvarea laturii civile a cauzei.

Corect a reținut prima instanță în considerentele sentinței penale apelate situația de fapt, de o manieră care nu comportă critici.

Efectuând propria analiza și evaluare a întregului material probator existent la dosar, inclusiv cel administrat în faza apelului, cu referire la actele și înscrisurile depuse la dosar, instanța de apel a constatat dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă situația de fapt reținută în considerentele hotărârii supuse prezentului control jurisdicțional și, implicit, vinovăția inculpatului, a cărui condamnare s-a dispus, în comiterea infracțiunilor reținute de prima instanță.

S-a arătat că este dincolo de orice contestare faptul că desfășurarea activităților de serviciu implică un comportament corect și cuviincios al funcționarului public față de persoanele cu care intră în legătură în exercitarea atribuțiilor de serviciu; or, inculpatul prin conduita sa a dat dovadă de un comportament contrar celui cerut unui astfel de funcționar public, aducând atingere demnității persoanelor vătămate din prezenta cauză, L. și J.

Manifestări de genul celor care fac obiectul faptelor imputate plasează pe deținătorul funcției publice alese în afara cadrului legal de exercitare a funcției, de natură a determina pierderea integrității, element fundamental al mandatului electiv fără de care se poate considera, valorificând și principiile jurisprudențile consacrate în materia constituționalității, că persoana care ocupă respectiva demnitate publică nu mai are legitimitatea de a-și continua activitatea.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că regimul sancționator al inculpatului, atât sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, cât și sub aspectul modalității de executare a pedepselor a fost corect și judicios individualizat, avându-se în vedere funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, raportându-se și la criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a)-g), alin. (2) C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

În privința inculpatului, corect a fost apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor pentru dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, inculpatul, deși a mai avut contact cu legea penală, nu are însă antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, în pofida strategiei acestuia de apărare care a presupus negarea faptelor.

Curtea a apreciat că durata termenului de supraveghere, precum și durata de prestare a muncii neremunerate în folosul comunității sunt corespunzătoare, raportat la faptele săvârșite și la gravitatea acestora.

Pe latura civilă a cauzei, Curtea a reținut că prima instanță a realizat o justă soluționare a cauzei, analizând atât sub aspect teoretic, condițiile angajării răspunderii civile delictuale, cât și sub aspect aplicat, situația de fapt din care izvorăște obligația de dezdăunare și dreptul corelativ de creanță; de asemenea, prima instanță a aplicat criterii pertinente de individualizarea și cuantificare a daunelor morale acordate, sumele stabilite cu titlu de daune morale răspunzând principiilor justei reparații și echității.

Având în vedere aceste considerente, instanța de apel a pronunțat soluția mai sus menționată.

Împotriva deciziei penale nr. 642 din data de 3 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat recurs în casație, la data de 6 decembrie, cu respectarea termenului legal de 30 de zile.

În motivarea recursului în casație declarat, recurentul inculpat a susținut, în esență, că în mod nelegal instanța de fond a aplicat pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen., apreciind că prin încheierea de îndreptare eroare materială s-a adăugat la dispozitiv, iar instanța nu putea complini această omisiune printr-o încheierea de îndreptare eroare materială. Pe lângă acestea, nici în hotărârea redactată ulterior nu s-a făcut referire la minuta îndreptată, apreciind, astfel, că este o greșită aplicare a legii cu privire la pedeapsa complementară, aceasta fiind aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, solicitând admiterea recursului, cu consecința înlăturării aplicării pedepsei complementare prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs în casație, a menționat că în mod nelegal a fost aplicată pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât aceasta este legal aplicată decât în măsura în care este dispusă cumulativ cu pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. A mai susținut că pentru infracțiunea de purtare abuzivă, pentru care a intervenit hotărârea de condamnare, legiuitorul nu prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare. Astfel, a solicitat admiterea recursului și înlăturarea greșitei aplicări a legii în sensul înlăturării aplicării pedepsei complementare prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 441 alin. (1) C. pen., a solicitat suspendarea executării în ceea ce privește pedeapsa complementară aplicată recurentului, având în vedere nelegalitatea acesteia și faptul că recurentul ocupă funcția de primar al comunei Oțeleni, Jud. Iași, iar prin ordinul prefectului Județului Iași s-a constatat încetat mandatul acestuia.

Prin încheierea din camera de consiliu din 11 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/866/2015, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 642 din 03 octombrie 2016 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/866/2015.

A respins cererea de suspendare a executării hotărârii formulată de recurentul inculpat.

Pentru examinarea recursului în casație pe fond, a fost stabilit termen de judecată la data de 23 mai 2017, cu citarea părților.

La termenul din data de 23 mai 2017, au avut loc dezbaterile asupra recursului în casație declarat de inculpat, cauza rămânând în pronunțare.

Înalta Curte, analizând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul

A., constată că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care ”s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Astfel, prin ”pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită.

Examinând în limitele mai sus precizate recursul în casație declarat de inculpatul

A., Înalta Curte constată că pedepsele complementare prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. și de art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, au fost aplicate în limitele prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. (1) C. pen., limite cuprinse între 1 și 5 ani. Totodată, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a aplicat pedepsele complementare în mod legal și că, deși nu era obligat să aplice aceste pedepse, având în vedere că legea nu prevede aplicarea pedepsei complementare pentru infracțiunea de purtare abuzivă, judecătorul avea, totuși, această posibilitate (pe care a și folosit-o, de altfel), în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., text de lege care stipulează că „pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.”

Cu privire la celelalte critici invocate de către recurentul inculpat, privind aplicarea pedepsei complementare printr-o încheiere de îndreptare eroare materială, Înalta Curte precizează că nu poate analiza aceste critici pe calea recursului în casație, aceste aspecte excedând competențelor sale, așa cum au fost stabilite de legiuitor.

Prin urmare, constatându-se că motivele de recurs în casație nu sunt întemeiate, iar recursul în casație declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat, Înalta Curte, având în vedere culpa procesuală a acestuia, precum și documentele justificative depuse la dosar în acest sens, va admite cererea intimatelor părți civile J. și L. și va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 2.800 lei cheltuieli judiciare către acestea (reprezentând 287 - cheltuieli combustibil pentru J., 500 lei - cheltuieli cazare pentru J., 250 lei - cheltuieli cazare pentru L. și 1.600 lei - onorariu avocat pentru J.).

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 642 din 03 octombrie 2016 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/866/2015.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 2.800 lei cheltuieli judiciare către intimatele părți civile J. și L.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2017.