ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1139/2017

Decizia nr. 1139/2017

După deliberare, asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 56/A din 25

ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost

admis apelul declarat de apelanta - intimată A. împotriva sentinței

civile nr. 598 din 17 mai 2016, pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu

intimații - contestatori B. și C.; a fost schimbată, în parte,

sentința civilă apelată, în sensul că a fost admisă,

în parte, cererea; s-a dispus anularea Deciziei nr. 3699 din 8 aprilie 2015,

emisă de A., și validarea Dispoziției nr. 3068/SR din 24 august

2006, emisă de primarul Municipiului Galați, precum și obligarea

intimatei la emiterea deciziei de compensare prin puncte pentru imobilul situat

în Galați, compus din construcție în suprafață de 21 mp

și teren aferent cu aceeași suprafață; a fost obligată

apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimați.

Împotriva

Deciziei nr. 56/A din 25 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, precum și împotriva încheierii de

ședință din 18 ianuarie 2017, încheiere de amânare a

pronunțării, care face parte integrantă din decizia

atacată, a formulat recurs recurentul - contestator B.; recursul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, la data de 28 martie 2017.

În

raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin.

(5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din același

cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului,

față de care constată următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl

constituie cererile contestatorilor B. și C.,

prin care au

solicitat anularea

Deciziei de invalidare nr. 3699 din 8 aprilie 2015,

emisă de pârâtă

A.

, în baza

Legii nr.

165/2013.

Cererea a fost formulată

la data de 1

5 iunie 2015

și a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în

natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în

perioada regimului comunist în Romania.

Legea nr. 165/2013 privind

măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau

prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului

comunist în România, aplicabilă în prezenta speță, în art. 35

prevede că:“

(1) Deciziile

emise cu respectarea prevederilor

art. 33

și 34 pot fi atacate de persoana care se

consideră îndreptățită la secția civilă a

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2)

În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele

prevăzute la

art. 33

și 34, persoana care se consideră

îndreptățită se poate adresa instanței

judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la

expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța

judecătorească se pronunță asupra existenței și

întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură

sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile

prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate

potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile

în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de

taxa judiciară de timbru.

”

Conform dispozițiilor

art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ.: „nu

sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în

cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță

sunt supuse numai apelului”.

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct.

4 teza I C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv

hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit art.

35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este

definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Conform principiului

legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi

atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu

alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu

pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu

constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii

judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea

acestora se realizează în condițiile legii.

Din coroborarea

dispozițiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art.

483

alin. (2) teza finală C. proc. civ.

și cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., rezultă că Decizia nr. 56/A din 25 ianuarie 2017,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu este

susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în

cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri

supuse numai apelului.

În ceea ce

privește recursul declarat împotriva încheierii de ședință

din 18 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul

nr. x/3/2015, Înalta Curte, constată că aceasta cuprinde mențiunile

prevăzute de art. 233 C. proc. civ. de la termenul la care au avut loc

dezbaterile, astfel că face parte integrantă din decizia

recurată și are același regim juridic în ceea ce privește

exercițiul căilor de atac.

Față de cele ce preced, în

temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge

recursul

formulat de recurentul-contestator B. împotriva încheierii de

ședință din 18 ianuarie 2017 și a Deciziei nr. 56/A din 25

ianuarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul

nr. x/3/2015, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de

recurentul-contestator B. împotriva încheierii de ședință din 18

ianuarie 2017 și a Deciziei nr. 56/A din 25 ianuarie 2017, pronunțate

de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/3/2015, ca

inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei

căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 23 iunie 2017.