ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1139/2017

Decizia nr. 1139/2017 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 56/A din 25 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de apelanta - intimată A. împotriva sentinței civile nr. 598 din 17 mai 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații - contestatori B. și C.; a fost schimbată, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că a fost admisă, în parte, cererea; s-a dispus anularea Deciziei nr. 3699 din 8 aprilie 2015, emisă de A., și validarea Dispoziției nr. 3068/SR din 24 august 2006, emisă de primarul Municipiului Galați, precum și obligarea intimatei la emiterea deciziei de compensare prin puncte pentru imobilul situat în Galați, compus din construcție în suprafață de 21 mp și teren aferent cu aceeași suprafață; a fost obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimați.

Împotriva Deciziei nr. 56/A din 25 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, precum și împotriva încheierii de ședință din 18 ianuarie 2017, încheiere de amânare a pronunțării, care face parte integrantă din decizia atacată, a formulat recurs recurentul - contestator B.; recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 28 martie 2017. În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele: Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererile contestatorilor B. și C., prin care au solicitat anularea Deciziei de invalidare nr. 3699 din 8 aprilie 2015, emisă de pârâtă A. , în baza Legii nr. 165/2013.

Cererea a fost formulată la data de 1 5 iunie 2015 și a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Romania. Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă în prezenta speță, în art. 35 prevede că:“ (1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

” Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ.: „nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”. Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs. Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs. Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Din coroborarea dispozițiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că Decizia nr. 56/A din 25 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 18 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/3/2015, Înalta Curte, constată că aceasta cuprinde mențiunile prevăzute de art. 233 C. proc. civ. de la termenul la care au avut loc dezbaterile, astfel că face parte integrantă din decizia recurată și are același regim juridic în ceea ce privește exercițiul căilor de atac. Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-contestator B. împotriva încheierii de ședință din 18 ianuarie 2017 și a Deciziei nr. 56/A din 25 ianuarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/3/2015, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de recurentul-contestator B. împotriva încheierii de ședință din 18 ianuarie 2017 și a Deciziei nr. 56/A din 25 ianuarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/3/2015, ca inadmisibil. Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2017.