ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 295/2017

Decizia nr. 295/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința nr. 172 din 3 martie 2016 Judecătoria Târgu Bujor a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 200 C. proc. civ., formulată de contestatoarea-petentă A.; a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea-petentă împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Liești la data de 17 martie 2015, în Dosarul nr. x/838/2015, având ca obiect cerere de reexaminare împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, pronunțate de Judecătoria Liești la data de 03 februarie 2015, în Dosarul nr. x/838/2014, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic în contradictoriu cu SC B. SRL.

Prin Decizia nr. 208 din 17 iunie 2016 Tribunalul Galați, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 C. proc. civ. invocată de intimata SC B. SRL; a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile formulată de aceeași intimată; a respins, ca nefondat, recursul formulat de către contestatoarea A. împotriva sentinței mai sus menționate; a respins, ca nefondată, cererea intimatei SC B. SRL de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Prin Decizia nr. 205/R din 17 octombrie 2016 Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins, ca tardiv formulate, recursurile formulate de ambele părți împotriva deciziei anterior arătate, recursuri având ca obiect soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri, neîncadrate în drept, ambele părți, formulând următoarele critici comune: 1. În mod greșit s-a constatat tardivitatea recursurilor, respectiv cu depășirea termenului de 48 de ore de la pronunțare, în condițiile în care pronunțarea s-a dat la data de 17 iunie 2016, iar din plicurile atașate la dosar rezultă că recursurile au fost declarate la 18 iunie 2016, iar nu la 23 iunie 2016, cum greșit a reținut instanța.

2. În mod nelegal, neprocedural și neprocesual la termenul din 12 octombrie 2016 nu a adus la cunoștința părților excepția de tardivitate invocată din oficiu, refuzând, totodată, eliberarea, comunicarea încheierii și a înregistrării audio pe suport tehnic a ședinței din data de 12 octombrie 2016, sens în care recurenții au fost discriminați și le-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil 3. Hotărârea pronunțată nu prevede calea de atac și termenul în care se poate exercita aceasta împotriva soluției prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. 4. În mod greșit, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 C. proc.

civ., cerere admisibilă întrucât excepția invocată are legătură cu cauza, iar textul legal menționat încalcă drepturi și principii constituționale cuprinse în art. 1, 15, 16, 20, 21, 24, 168 din Constituția României. Sub acest aspect, recurenții arată că se impune constatarea nulității absolute a hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale și solicită sesizarea organului de cercetare penală pentru săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de fals, abuz în serviciu, neglijență în serviciu, înșelăciune, instigare la discriminare. De asemenea, arată că înțeleg să reitereze cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 C. proc.

civ. și în prezenta cale de atac. Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 19 decembrie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Recurenta-contestatoare A. a formulat punct de vedere la raport la data de 4 ianuarie 2017, iar recurenta-intimată SC B. SRL la data de 6 ianuarie 2017, ambele părți arătând că atât calea de atac, cât și cererea de sesizare a Curții Constituționale sunt admisibile, concluziile contrare ale actului procedural fiind eronate și ambigue.

S-a acordat termen pentru judecarea recursului în complet de filtru la data de 15 februarie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 C. proc. civ., reiterată prin ambele recursuri declarate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nefiind întrunită cerința legală a existenței legăturii între norma de drept vizată prin excepția de neconstituționalitate și soluționarea cauzei recurs, al cărui obiect, în etapa de față și dat fiind parcursul procedural al cauzei, se rezumă la verificarea admisibilității acestuia.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia". Dispozițiile art. 200 C. proc. civ.

reglementează procedura verificării și regularizării cererii de chemare în judecată, procedură judiciară ce caracterizează procesul civil aflat în faza cercetării în fond, și reprezintă dispoziții a căror incidență este străină căii extraordinare de atac a recursului, nefiind apte de a influența în vreun fel judecata în această etapă procesuală (rezumată la verificarea admisibilității recursurilor formulate), sens în care nu se poate vorbi despre o legătură cu pricina în sensul impus de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 care să facă admisibilă sesizarea reiterată de către recurentele-reclamante. Referitor la recursurile formulate în cauză, Înalta Curte reține că potrivit art. 634 alin. (1) C. proc.

civ. "sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs." De asemenea, art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stabilește care hotărâri sunt supuse recursului, respectiv "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege (...)", iar alin. (2) al aceluiași articol enumera hotărârile care nu sunt supuse acestei căi extraordinare de atac.

Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale care, în alin. (5) statuează că "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile." Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 C. proc. civ., formulată de contestatoare, a fost examinată în fond prin Sentința civilă nr. 172 din 03 martie 2016 a Judecătoriei Târgu Bujor (fiind respinsă, ca inadmisibilă) iar recursul la respingerea sesizării a fost soluționat prin Decizia civilă nr. 208 din 17 iunie 2016 a Tribunalului Galați.

Pe de altă parte, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, formulată însă de intimată în fața Tribunalului Galați (în cuprinsul întâmpinării) a fost examinată în fond prin Decizia civilă nr. 208 din 17 iunie 2016 a Tribunalului Galați (fiind respinsă, ca inadmisibilă), iar recursul (exercitat de ambele părți) la respingerea acestei cereri a fost soluționat prin Decizia civilă nr. 205/R din 17 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați. Așadar, atât contestatoarea, cât și intimata au epuizat - în legătură cu cererea fiecăreia de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 200 C. proc.

civ. - toate mijloacele procedurale instituite prin dispozițiile art. 29 alin. (2) - (5) din Legea nr. 47/1992 pentru declanșarea unui control de constituționalitate al normei de drept vizate. Decizia nr. 205/R din 17 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați a soluționat, prin respingerea ca fiind tardive, recursurile declarate de ambele părți împotriva soluției Tribunalului Galați de respingere, ca inadmisibilă, a cererii intimatei de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 200 C. proc. civ. Această decizie este una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi supusă controlului de legalitate pe calea recursului.

Cum împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale calea de atac prevăzută de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este, așa cum deja s-a arătat, recursul la instanța ierarhic superioară în termen de 48 de ore, Înalta Curte constată că recursurile împotriva soluțiilor de respingere a cererilor de sesizare formulate în cauză au fost exercitate și soluționate, sens în care acestea nu mai pot fi supuse în prezent din nou căii de atac a recursului, întrucât s-ar încălca principiului unicității căii de atac astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una și aceeași cale de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale; va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamanta A. și de intimata SC B. SRL prin administrator unic C. împotriva Deciziei nr. 205/R din 17 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de contestatoarea A., cu domiciliul în județul Galați și de intimata SC B. SRL prin administrator unic C., cu sediul în Galați, județul Galați împotriva Deciziei nr. 205/R din 17 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică azi, 15 februarie 2017. Procesat de GGC - CT