ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 295/2017

Decizia nr. 295/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 172 din 3

martie 2016 Judecătoria Târgu Bujor a respins, ca inadmisibilă,

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 200 C. proc. civ.,

formulată de contestatoarea-petentă A.; a respins, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de contestatoarea-petentă

împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Liești la data de

17 martie 2015, în Dosarul nr. x/838/2015, având ca obiect cerere de

reexaminare împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în

judecată, pronunțate de Judecătoria Liești la data de 03

februarie 2015, în Dosarul nr. x/838/2014, având ca obiect hotărâre care

să țină loc de act autentic în contradictoriu cu SC B. SRL.

Prin Decizia

nr. 208 din 17 iunie 2016 Tribunalul Galați, secția I civilă, a

respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 200 C. proc. civ. invocată de intimata SC B. SRL;

a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea pronunțării unei

hotărâri prealabile formulată de aceeași intimată; a

respins, ca nefondat, recursul formulat de către contestatoarea A.

împotriva sentinței mai sus menționate; a respins, ca nefondată,

cererea intimatei SC B. SRL de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de

judecată.

Prin Decizia

nr. 205/R din 17 octombrie 2016 Curtea de Apel Galați, secția I

civilă, a respins, ca tardiv formulate, recursurile formulate de ambele

părți împotriva deciziei anterior arătate, recursuri având ca

obiect soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare

a Curții Constituționale.

Împotriva

acestei decizii au declarat recursuri, neîncadrate în drept, ambele

părți, formulând următoarele critici comune:

greșit s-a constatat tardivitatea recursurilor, respectiv cu

depășirea termenului de 48 de ore de la pronunțare, în

condițiile în care pronunțarea s-a dat la data de 17 iunie 2016, iar

din plicurile atașate la dosar rezultă că recursurile au fost

declarate la 18 iunie 2016, iar nu la 23 iunie 2016, cum greșit a

reținut instanța.

nelegal, neprocedural și neprocesual la termenul din 12 octombrie 2016 nu

a adus la cunoștința părților excepția de tardivitate

invocată din oficiu, refuzând, totodată, eliberarea, comunicarea

încheierii și a înregistrării audio pe suport tehnic a

ședinței din data de 12 octombrie 2016, sens în care recurenții

au fost discriminați și le-a fost încălcat dreptul la

apărare și la un proces echitabil

3.

Hotărârea pronunțată nu prevede calea de atac și termenul

în care se poate exercita aceasta împotriva soluției prin care s-a respins

cererea de sesizare a Curții Constituționale.

greșit, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 200 C. proc. civ., cerere admisibilă întrucât

excepția invocată are legătură cu cauza, iar textul legal

menționat încalcă drepturi și principii constituționale

cuprinse în art. 1, 15, 16, 20, 21, 24, 168 din Constituția României.

Sub acest

aspect, recurenții arată că se impune constatarea

nulității absolute a hotărârii de respingere a cererii de

sesizare a Curții Constituționale și solicită sesizarea

organului de cercetare penală pentru săvârșirea

infracțiunilor de fals, uz de fals, abuz în serviciu, neglijență

în serviciu, înșelăciune, instigare la discriminare.

De asemenea,

arată că înțeleg să reitereze cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 200 C. proc. civ. și în prezenta cale de atac.

Înalta Curte,

înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 19 decembrie 2016, la

întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului.

Completul de

filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493

alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași

dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să

depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C.

proc. civ.

Recurenta-contestatoare

A. a formulat punct de vedere la raport la data de 4 ianuarie 2017, iar

recurenta-intimată SC B. SRL la data de 6 ianuarie 2017, ambele

părți arătând că atât calea de atac, cât și cererea de

sesizare a Curții Constituționale sunt admisibile, concluziile

contrare ale actului procedural fiind eronate și ambigue.

S-a acordat

termen pentru judecarea recursului în complet de filtru la data de 15 februarie

2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea

părților.

Analizând

cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 C. proc. civ.,

reiterată prin ambele recursuri declarate, Înalta Curte constată

că aceasta este inadmisibilă prin raportare la dispozițiile art.

29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nefiind întrunită cerința

legală a existenței legăturii între norma de drept vizată

prin excepția de neconstituționalitate și soluționarea

cauzei recurs, al cărui obiect, în etapa de față și dat

fiind parcursul procedural al cauzei, se rezumă la verificarea

admisibilității acestuia.

Potrivit art.

29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituțională

decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care

are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a

litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Dispozițiile

art. 200 C. proc. civ. reglementează procedura verificării și

regularizării cererii de chemare în judecată, procedură

judiciară ce caracterizează procesul civil aflat în faza

cercetării în fond, și reprezintă dispoziții a căror

incidență este străină căii extraordinare de atac a

recursului, nefiind apte de a influența în vreun fel judecata în

această etapă procesuală (rezumată la verificarea

admisibilității recursurilor formulate), sens în care nu se poate

vorbi despre o legătură cu pricina în sensul impus de art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992 care să facă admisibilă sesizarea

reiterată de către recurentele-reclamante.

Referitor la

recursurile formulate în cauză, Înalta Curte reține că potrivit

art. 634 alin. (1) C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive: 1.

hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2.

hotărârile date în primă instanță, fără drept de

apel, neatacate cu recurs; 3. hotărârile date în primă

instanță, care nu au fost atacate cu apel; 4. hotărârile date în

apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;

soluționat fondul pricinii; 6. orice alte hotărâri care, potrivit

legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."

De asemenea,

art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stabilește care hotărâri sunt supuse

recursului, respectiv "hotărârile date în apel, cele date, potrivit

legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în

cazurile expres prevăzute de lege (...)", iar alin. (2) al

aceluiași articol enumera hotărârile care nu sunt supuse acestei căi

extraordinare de atac.

Aceste

dispoziții se coroborează cu cele ale art. 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

care, în alin. (5) statuează că "Dacă excepția este

inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3),

instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a

Curții Constituționale. încheierea poate fi atacată numai cu

recurs la instanța ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la

pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Înalta Curte

constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 C.

proc. civ., formulată de contestatoare, a fost examinată în fond prin

Sentința civilă nr. 172 din 03 martie 2016 a Judecătoriei Târgu

Bujor (fiind respinsă, ca inadmisibilă) iar recursul la respingerea

sesizării a fost soluționat prin Decizia civilă nr. 208 din 17

iunie 2016 a Tribunalului Galați.

Pe de

altă parte, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale,

formulată însă de intimată în fața Tribunalului Galați

(în cuprinsul întâmpinării) a fost examinată în fond prin Decizia

civilă nr. 208 din 17 iunie 2016 a Tribunalului Galați (fiind

respinsă, ca inadmisibilă), iar recursul (exercitat de ambele

părți) la respingerea acestei cereri a fost soluționat prin

Decizia civilă nr. 205/R din 17 octombrie 2016 a Curții de Apel

Galați.

Așadar,

atât contestatoarea, cât și intimata au epuizat - în legătură cu

cererea fiecăreia de sesizare a Curții Constituționale cu

soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 200 C.

proc. civ. - toate mijloacele procedurale instituite prin dispozițiile

art. 29 alin. (2) - (5) din Legea nr. 47/1992 pentru declanșarea unui control

de constituționalitate al normei de drept vizate.

Decizia nr.

205/R din 17 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați a

soluționat, prin respingerea ca fiind tardive, recursurile declarate de

ambele părți împotriva soluției Tribunalului Galați de

respingere, ca inadmisibilă, a cererii intimatei de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 200

C. proc. civ.

Această

decizie este una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi supusă

controlului de legalitate pe calea recursului.

Cum împotriva

încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții

Constituționale calea de atac prevăzută de art. 29 alin. (5) din

Legea nr. 47/1992 este, așa cum deja s-a arătat, recursul la

instanța ierarhic superioară în termen de 48 de ore, Înalta Curte

constată că recursurile împotriva soluțiilor de respingere a

cererilor de sesizare formulate în cauză au fost exercitate și

soluționate, sens în care acestea nu mai pot fi supuse în prezent din nou

căii de atac a recursului, întrucât s-ar încălca principiului

unicității căii de atac astfel cum este reglementat de

dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia

nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una și

aceeași cale de atac.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de

sesizare a Curții Constituționale; va respinge, ca inadmisibile,

recursurile declarate de reclamanta A. și de intimata SC B. SRL prin

administrator unic C. împotriva Deciziei nr. 205/R din 17 octombrie 2016 a

Curții de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de contestatoarea A., cu domiciliul în

județul Galați și de intimata SC B. SRL prin administrator unic

C., cu sediul în Galați, județul Galați împotriva Deciziei nr.

205/R din 17 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția I

civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică azi, 15 februarie 2017.

Procesat

de GGC - CT