ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 122/2018

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 23 aprilie 2015, sub nr. x/2015, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D.: să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. x/6.12.2013, de către S.P.N. E., încheiat între creditorul D. și debitorii A. și B.; să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/6.12.2013, de către S.P.N. E., încheiat între creditorul D. și garantul ipotecar C.; să se dispună restabilirea situației anterioare, prin radierea din cartea funciară a ipotecilor constituite în favoarea pârâtului; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1235, art. 1236, art. 1238 și art. 2337 C. civ., precum și art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996.

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la 11 mai 2015, sub nr. x/2015, contestatorii A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul D.: anularea titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. x/6.12.2013, de către S.P.N. E., încheiat între creditorul D. și debitorii A. și B., precum și a titlului executoriu reprezentat de contractul de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/6.12.2013, de către S.P.N. E., încheiat între creditorul D. și garantul ipotecar C.; anularea formelor de executare silită efectuate de B.E.J. F., constând în încheierea nr. 323/23.04.2015 și somația nr. 323/27.04.2015, emise în dosarul de executare nr. 323/CMC/2015, ca urmare a lipsei de obiect a executării silite, prin constatarea nulității titlurilor executorii anterior menționate; suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea nr. 4293 din 2 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria Galați, secția Civilă în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepția conexității, invocată din oficiu și s-a dispus trimiterea și atașarea dosarului nr. x/2015, având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorii A., B. și C., în contradictoriu cu intimatul D., la dosarul nr. x/2015, aflat pe rolul Tribunalului Galați.

Ca urmare a conexării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 7 decembrie 2015.

Prin încheierea din 11 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, au fost disjunse capetele de cerere privind contestația formulată împotriva actelor de executare și suspendarea executării silite ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, dosarul disjuns fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Galați, sub nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 793 din 17 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul D.; au fost obligați reclamanții A. și B. la plata către pârâtul D. a sumei de 11.233,36 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a fost obligată reclamanta C. la plata către pârâtul D. a sumei de 2.465,85 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 793 din 17 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, au declarat apel reclamanții A., B. și C., prin care au solicitat admiterea apelului și anularea sentinței apelate, iar în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 32/A din 13 februarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții-reclamanți A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 793 din 17 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă; a obligat apelanții-reclamanți la plata către intimatul-pârât D. a sumei de 10.705,44 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A., B. și C., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin cererea de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că litigiul este de competența funcțională a secției I Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

Recurenții-reclamanți au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimatul-pârât și admiterea recursului declarat în cauză.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 3 octombrie 2017, Înalta Curte a respins excepția necompetenței funcționale a secției a II-a Civile și a dispus comunicarea raportului către părți.

Recurenții-reclamanți au depus punct de vedere la raport, prin care au solicitat să se dispună admiterea în principiu a recursului și stabilirea unui termen de judecată pentru soluționarea pe fond a recursului.

Intimatul-pârât nu a depus punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ., "în cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acesteia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății".

De asemenea, potrivit art. 101 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că valoarea litigiilor având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract se determină în funcție de valoarea contractului a cărui nulitate se solicită.

În speță, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. x/6.12.2013 și a contractului de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/6.12.2013.

Fiind un litigiu evaluabil în bani având ca obiect constatarea nulității absolute atât a unui act juridic principal - contractul de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. x/6.12.2013, cât și a unui act juridic accesoriu - contractul de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/6.12.2013, rezultă că admisibilitatea căii de atac a recursului se determină prin raportare la valoarea actului juridic principal.

În acest sens, art. 460 alin. (2) C. proc. civ. prevede că:

"Dacă prin aceeași hotărâre au fost soluționate și cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32), s-a reținut că efectul constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Astfel, în privința hotărârilor pronunțate în apel, anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Or, această ipoteză este incidentă și în prezenta cauză, în condițiile în care decizia ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunțată la 13 februarie 2017, iar decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017.

Totodată, instanța supremă reține că dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. care instituie un prag valoric de 500.000 RON sunt prorogate de la aplicare, astfel cum rezultă din prevederile art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, modificate prin O.U.G. nr. 95/2016, conform cărora, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019".

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că actul juridic principal - contractul de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. x/6.12.2013, de către S.P.N. E. are ca obiect acordarea cu titlu de împrumut a sumei de 192.000 Euro.

Astfel, valoarea prezentului litigiu este de 848.198,4 RON (echivalentul în RON al sumei de 192.000 Euro, la cursul BNR de la data formulării cererii de chemare în judecată - 4,4177 RON/euro).

Având în vedere că valoarea anterior menționată este inferioară pragului valoric de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia civilă nr. 32/A din 13 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații și pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013 raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți C., B. și A. împotriva deciziei civile nr. 32/A din 13 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Cu privire la cererea de obligare a recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.162,07 RON, reprezentând onorariu de avocat, instanța supremă constată că intimatul-pârât a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, conform înscrisurilor justificate aflate dosarul cauzei .

Având în vedere soluția de respingere ca inadmisibil a recursului declarat în prezenta cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) raportat la art. 482 și art. 494 C. proc. civ., va dispune obligarea recurenților-reclamanți la plata către intimatul-pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.162,07 RON, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți C., B. și A. împotriva deciziei civile nr. 32/A din 13 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Obligă recurenții-reclamanți C., B. și A. la plata către intimatul-pârât D. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.162,07 RON.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.