ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1062/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1062/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1062/2017
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Obiectul cauzei;
Prin cererea înregistrată la data de 15 iulie 2014, pe rolul Tribunalului București, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL, solicitând interzicerea utilizării de către
aceasta în activitatea sa comercială a semnului „x" pentru produse din clasa 24, în special prin interzicerea comercializării, importului, exportului și promovării produselor sub acest semn.
Hotărârea pronunțată de tribunal în primă instanță;
Prin sentința nr. 453 din 01 aprilie 2015, Tribunalul București, secția a lll-a civilă,
a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat-o pe reclamantă la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 9128 lei.
Hotărârea pronunțată de curtea de apel;
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 610/A din 9 decembrie 2015,
a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 453 din 1 aprilie 2015 a Tribunalului București pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a admis acțiunea și a interzis pârâtei utilizarea în activitatea sa comercială a semnului „x" pentru produse din clasa 24, sub forma comercializării, importului, exportului și promovării produselor sub acest semn.
Prin aceeași decizie, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.277 euro reprezentând onorariul avocatului și 450 lei taxe de timbru, în primă instanță și în apel.
Cererea de recurs;
Împotriva decizii pronunțate de instanța de apel, pârâta a declarat recurs, Întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (2) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.
Procedura derulată în recurs;
Învestit cu soluționarea recursului, prin repartizare computerizată aleatorie, completul de filtru nr. 7 a dispus comunicarea cererii de recurs către intimata-reclamantă, acesta formulând întâmpinare, comunicata recurentei-pârâte, care a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.
Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.
Prin încheierea din 7 octombrie 2016, completul de filtru a constatat ca cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a apreciat recursul ca fiind admisibil în principiu, fixând termen de judecată, în ședință publică, la data de 11 noiembrie 2016, cu citarea părților.
La termenul din 11 noiembrie 2016, cauza a fost amânată la cererea părților, în vederea încheierii unei tranzacții pentru a stinge litigiul pe ale amiabilă.
La următorul termen de judecată, respectiv 27 ianuarie 2017, instanța a dispus suspendarea judecății, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., la cererea părților care au solicitat suspendarea judecății până la încheierea unui acord pentru a stinge litigiul pe cale amiabilă.
Prin cererea depusă la dosar la 18 aprilie 2017, recurenta-pârâtă a solicitat repunerea cauzei pe rol. Prin aceeași cerere, recurenta-pârâtă a solicitat instanței să ia act de cererea sa de renunțare la judecata recursului, întrucât părțile au ajuns
la un consens cu privire la concesiile reciproce pe care urmează să și le facă consemnate în acordul de coexistență, atașat cererii.
La data de 20 aprilie 2016, intimata-reclamantă A. a depus la dosar cerere de repunere a cauzei pe rol, precizând că este de acord să se ia act de cererea recurentei-pârâte de renunțare la judecata recursului și că, la rândul său, renunță la solicitarea de acordarea a cheltuielilor de judecată.
Asupra cererii de renunțare la judecata recursului, Înalta Curte constată următoarele:
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.
Renunțarea Ia judecata unei căi de atac reprezintă un act procedural de dispoziție permis părților în procesul civil.
Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., având în vedere poziția exprimată de recurenta-pârâtă cu privire la calea de atac pe care a exercitat-o, precum și acordul scris al intimatei-reclamante cu privire la această cerere, Înalta Curte urmează ca, în aplicarea principiului disponibilității, să ia act de renunțarea la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 610/A din 9 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2017.