ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3941/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3941/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 3941/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 mai 2013 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL (în insolvență), prin administrator special B., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, a solicitat anularea, în parte, a deciziei de impunere nr. 809 din 28 decembrie 2012 și, pe cale de consecință, admiterea la deducere a TVA-ului aferent facturilor SPF006 din 20 august 2010, SPF007 din 14 septembrie 2010, SPF009 din 19 octombrie 2010, SPF012 din 15 decembrie 2010, SPF0014 din 31 decembrie 2010, SPF0015 din 30 decembrie 2010 și SPF0010 din 19 noiembrie 2010 în sumă totală de 4.201.659,74 lei (TVA 813.224 lei) și ștergerea accesoriilor calculate pentru această sumă.
De asemenea, a solicitat anularea obligației de plată a TVA aferent semiremorcii având valoare contabilă de 68.477 lei și autoturismului având valoare contabilă de 6.394,50 lei, TVA calculat suplimentar în valoare de 3.569,16 lei aferent lipsei în gestiune și anularea obligației de plată a impozitului pe profit stabilită prin raportul de inspecție fiscală aferent anului 2011, precum și a eventualelor accesorii aferente.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 481 din 3 octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de SC A. SRL (în insolvență), prin administrator special B., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și, în consecință, a dispus anularea parțială a deciziei nr. 809/2002 și a deciziei de impunere nr. 1116/2012, admiterea la deducere TVA pentru facturile emise de SC C. SRL București și înlătură obligația de plată a accesoriilor aferente acestei sume.
Totodată, a dispus anularea obligației de plată a TVA aferent semiremorcii, înlăturarea obligației de plată a accesoriilor, anularea obligației de plată a impozitului pe profit aferentă relației comerciale cu terțul Pirreda Michele, înlăturând și obligația de plată a accesoriilor.
De asemenea, a respins restul capetelor de cerere.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței nr. 481 din 3 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, în condițiile art. 483 din noul C. proc. civ.
Recurenta și-a întemeiat calea de atac pe motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6, pct. 8 din noul C. proc. civ.
Procedura derulată în recurs
Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., magistratul asistent a concluzionat în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat, prefigurând incidența alin. (5) al aceluiași articol.
După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere.
Recurenta a depus un punct de vedere, prin care a solicitat respingerea excepției tardivității declarării recursului ca nefondată.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cererea de recurs formulată de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., completul de filtru constată următoarele:
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, modificată, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
În cauză, sentința instanței de fond a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 28 octombrie 2013 iar cererea de recurs a fost depusă la data 14 noiembrie 2013.
Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual.
Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atrăgând aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în temeiul cărora recursul va fi anulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 481 din 03 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 08 decembrie 2015.