ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3924/2015

Decizia nr. 3924/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/42/2014 reclamanta SC A. SRL a formulat, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 215 din O.G. nr. 92/2003, cerere de suspendare a executării actului administrativ fiscal, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, prin care a solicitat suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond, a deciziei de impunere nr. F-MC 734 din 30 octombrie 2013 și a raportului de inspecție fiscală nr. 211 din 30 octombrie 2013, emise de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a deciziei de impunere nr. F-MC 740 din 30 octombrie 2013 și a raportului de inspecție fiscală nr. 212 din 30 noiembrie 2013, emise de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 52 din data de 12 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendarea executării actului administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta SC A. SRL.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii, arătându-se că sentința atacată a fost dată pe baza unor motive contradictorii și străine de natura cauzei cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

S-a arătat că instanța de fond nu a verificat îndeplinirea condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 7 octombrie 2015 s-a admis în principiu recursul.

La data de 6 noiembrie 2015, recurenta-reclamantă, prin lichidator judiciar, a formulat cerere de renunțare la judecata acțiunii și de restituire a cauțiunii achitate în cauză.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat a se lua act de cererea de renunțare la judecată.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei, cerere de renunțare la judecata cererii de recurs și a cererii de suspendare a actului administrativ ce fac obiectul dosarului.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Totodată, se constată că pârâții și-au exprimat acordul cu privire la renunțarea la judecată.

Față de cererea recurentei-reclamante de renunțare la judecata acțiunii introductive, după cum, potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, „Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză”, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a se lua act de renunțarea la judecată și, pe cale de consecință, a se dispune anularea sentinței atacate.

Văzând și dispozițiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea este respinsă, instanța va dispune din oficiu restituirea cauțiunii;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ. ia act de cererea reclamantei SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. - Filiala București SPRL, de renunțare la judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu intimatele-pârâte Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Dispune anularea sentinței nr. 52 din 12 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 213.172 lei consemnată la C. Bank - Sucursala Targoviște cu recipisa nr. 715724/1 din 3 martie 2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2015.