ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1925/2016

Decizia nr. 1925/2016

Asupra cererii de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 aprilie 206 la această instanță, petenta SC A. SRL a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 70.000 RON, consemnată la CEC consemnată prin chitanța nr. 4872755 din 1 din 18 noiembrie 2013 în Dosarul nr. x/43/2013.

În argumentele prezentate petenta a arătat că, deși inițial Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus măsura suspendării executării Deciziei de Impunere nr. 540 din 11 octombrie 2013, prin Sentința nr. 366 din 19 noiembrie 2013, ulterior, prin Sentința nr. 4 din 22 ianuarie 2015, instanța de fond (Curtea de Apel Târgu Mureș), a respins acțiunea având ca obiect anularea actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de Impunere.

Arată în continuare petenta că, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 663 din 9 martie 2016, a admis excepția lipsei de interes invocată din oficiu de instanță și, în consecință, a respins recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș împotriva Sentinței nr. 366 din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

În opinia petentei, efectele suspendării dispuse de către Curtea de Apel Târgu Mureș, prin Sentința nr. 366 din 19 noiembrie 2013 au încetat când instanța s-a pronunțat asupra fondului pricinii.

În raport de prevederile art. 1063 alin. (1) Noul C. proc. civ., petenta a solicitat restituirea cauțiunii care prevede că după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului, în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv, după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

Considerentele Înaltei Curți

Analizând cererea formulată de petenta SC A. SRL prin care a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 70.000 RON, consemnată la CEC prin chitanța nr. 4872755/1 din 18 noiembrie 2013, în Dosarul nr. x/43/2013, ținând seama de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată, conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac inutilă cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată sens în care o va admite și, în consecință, va declina competența de soluționare a cererii, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În materie de competență a instanțelor judecătorești funcționează principiul legalității, competența fiind determinată prin lege, iar în materie de competență materială, normele care o reglementează au un caracter imperativ.

Competența în materia eliberării cauțiunii este statuată în art. 1063 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia „Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus”.

Așadar, se constată că în speța de față, petenta a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 70.000 RON, consemnată la CEC prin chitanța nr. 4872755/1 din 18 noiembrie 2013, prin care a fost achitată cauțiunea, stabilită de instanța de fond și consemnată în Dosarul nr. x/43/2013 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Această cauțiune a fost stabilită în temeiul art. 215 C. proc. fisc., ca o condiție legală pentru soluționarea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere.

Dosarul a fost soluționat irevocabil prin Decizia nr. 663 din 9 martie 2016 de Înalta Curte.

La termenul ce judecată din data de 15 iunie 2016, în temeiul art. 132 alin. (1) - (3) C. proc. civ., instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.

Înalta Curte a constatat că cererea de restituire a cauțiunii reprezintă o cerere cu caracter accesoriu față de cererea principală, care, în speță, a fost soluționată prin Sentința nr. 366 din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 663 din 9 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte.

Prin urmare, competența de soluționare a cererii de restituire a cauțiunii revine, potrivit art. 1063 C. proc. civ., instanței competente să judece cererea principală, în speță Curții de Apel Târgu Mureș.

De asemenea, este de observat că, cauțiunea se restituie, la cerere, după soluționare prin hotărâre definitivă a procesului, în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv, după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

Cum dovada consemnării cauțiunii se află depusă și înregistrată la registrul de valori al Curții de Apel Târgu Mureș, la dispoziția acestei instanțe, în vederea păstrării, cererea de încuviințare a restituirii sumei depuse revine acestei instanței, care de altfel a și judecat cererea principală și la dispoziția căreia s-a aflat cauțiunea.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite excepția necompetenței materiale și va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a cererii formulate de petenta SC A. SRL privind restituirea cauțiunii consemnată prin chitanța nr. 4872755/1 din 18 noiembrie 2013 în Dosarul nr. x/43/2013, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM